Filosofia Hypatiei

[Vriies 17965]

Dacă până azi n-am auzit despre Hypatia, atunci e bine să știm că ea a fost una din cele mai faimoase femei care s-au îndeletnicit cu filosofia în contextul lumii culturale de la începutul veacului al V-lea. Hypatia (cca 355 sau 370-415) a fost o celebră femeie filosof din Alexandria, fiica savantului matematician Theon, al cărei tragic sfârşit avea să-i creeze în posteritate aura de martiră. Nu știm exact când s-a născut - există controverse în acest sens - și nu știm exact care a fost filosofia ei. De aceea atât viaţa, crezul ei filosofic, cât şi moartea ei au rămas enigme ale istoriei culturii şi ale filosofiei. 

 

Vă propun o dezbatere despre Hypatia, mai bine zis despre filosofia ei. Hai să încercăm împreună, în măsura în care ne interesează și avem timp, să deslușim sau măcar să ne închipuim care a fost filosofia Hypatiei.

Voi veni și eu cu ceea ce am găsit și vă rog și pe voi să veniți cu orice credeți că ar aduce lumină în acest caz. Orice informație în acest sens e binevenită.

Editat Octombrie 22, 2016 de Vriies

[master.omega 327]

Hypathia explica ritmurile universului si adancurile omului prin sex. Geneza cosmosului si misterul constiintei erau aduse la un numitor comun prin cultul orgiastic al dumbravilor astartei, melanjat pe riturile de initiere pansexuala de la eleusis si cu niste elemente de mithraism calchiat pe poemele hermetice din lesbos. Prin ritualuri apotropaice de reconectare cu miturile de regenerare ale lui Isis si ciclurile agropastorale de insamantare a omphalus mundi cu semen divinus, hypathia a asigurat perpetuarea unor filosofii animist-porneice in antichitatea târzie, forme cultico-noetice care ar fi dispărut fără filosoficeala ei aplicata .

Toti filosofii tarzii au iubit-o pt divagatiile sale de la rationalizare, dar n- au inteles nimic din elucubratiile intelectualiste ale femeii captive in ciclul reprezentării.de aceea nu ne- a parvenit nimic de la ea, caci arhetipul zeitei atena mixat pe antitipul bacantei le a luat tuturor mintile

Editat Octombrie 22, 2016 de master.omega

[Vriies 17965]

Da, interesant ce zisăși mai sus. Înainte de o dezbatere, însă, poate n-ar fi lipsit de interes să vedem cum se scria și se pronunța Hypatia în greca acelor vremuri.

 

„Ὑπατία - Hypatía”

 

[Vriies 17965]

O scurtă istorie și un pic înapoi în timp...

 

Pe la 331 BC  Alexandru cel Mare întemeiază orașul Alexandria, o mică bijuterie a vremii. În 323 BC Alexandru moare departe, în Mesopotamia, iar imensul său imperiu este împărțit în trei de către generalii săi. Astfel: Seleucis I Nicator devine împărat al Estului fondând Imperiul Seleucid cu capitala la Babilon, Antigonus I Monopthalmus ia în posesie Macedonia, Grecia și o parte din Asia Mică unde întemeiază dinastia antigonidă, iar Ptolomeu și-a asumat poziția de satrap sau stăpân al Egiptului. Ptolomeu se stabilește în Alexandria pe care o face capitală, aduce aici după oareșce peripeții trupul lui Alexandru pe care-l înmormântează cu toate onorurile cuvenite, apoi începe să se dedice unui amplu și original program de dezvoltare a orașului. Cel mai mare proiect al său, Biblioteca din Alexandria, se realizează în 306 BC. Biblioteca din Alexandria - probabil cea mai mare și mai importantă realizare culturală a istoriei cunoscute de noi - cu o istorie zbuciumată, cu încercări sistematice de distrugere, avea să dăinuie cam 1000 de ani, până în 624 AC când arabii cuceresc Egiptul și transferă o parte importantă a „comorii bibliotecii” sau, mă rog, ce mai rămăsese din ea.

Despre importanța ei și despre impactul pe care această „Bibliotecă” l-a avut asupra istoriei ulterioare a omenirii, s-a scris mult dar nu îndeajuns. Nu numai că aceasta a fost păstrătoarea culturii, înțelepciunii și științei antice, dar a fost și un fel de forță spirituală pe baza căreia ulterior s-a clădit civilizația noastră.

 

Și un pic despre Hypatia

 

Hypatia a fost fiica savantului matematician și profesorului de filosofie Theon, ultimul „director”, ca să spunem așa în termenii noștri, al Bibliotecii din Alexandria. Potrivit surselor era o femeie frumoasă, inteligentă, spontană, cu o carismă deosebită. Era de o erudiție vastă (bineînțeles că avea acces la informație!) și maestră în ale astronomiei, matematicii și a științelor vremii pe care le integra în ceea ce se numea filosofie. Se cam ținea departe de religiile vremii, iudaism, creștinism și altele (islamismul încă nu fusese inventat) și accepta studenți de pretutindeni, indiferent de orientare lor religioasă. Preocuparea ei majoră era de a-i determina să gândească liber, dincolo de prjudecăți, inclusiv de cele religioase. Synesius din Cyrene o numea „cel mai important filosof”, „o doamnă binecuvântată” și „spirit divin”. Deși el era creștin, spunea toși despre ea că „era iubită de zei”. Socrates Scholasticus scria „ea era deasupra tuturor filosofilor vremii sale și era respectată de toți”. Damasius scria „ Casa Hypatiei era un important centru intelectual”, la fel cum Alexandria era de o bună vreme centrul cultural și intelectual al lumii. Datorită acestor lucruri Hypatia era și o figură politică importantă a orașului, magistrații veneau să-i ceară sfaturi, inclusiv prefectul Orestes care-i era și prieten. Pe scurt, într-o perioadă foarte tumultuoasă din punct de vedere religios, Hypatia era o forță care promova toleranța, moderația și gândirea liberă. Damasius scria: „Întreg orașul o iubea și aproape că se închina ei într-un mod remarcabil”. Dar popularitatea și crezul ei nu erau pe placul autorităților religioase. Astfel încât Chiril, episcopul Alexandriei (412-444), pe fondul avalanșei creștinismului, trage ușor sforile, o acuză pe Hypatia de vrăjitorie și în cele din urmă ea este omorâtă brutal (se spune) de o gloată de fanatici religioși...una din cele mai barbare și odioase crime din istorie. 

 

Ok, după această scurtă și umilă prezentare a contextului vremii Hypatiei, propun să încercăm să deslușim câte ceva din filosofia ei.

Editat Octombrie 23, 2016 de Vriies

[Stu' 13009]

Chiar daca momentan nu ma incumet sa scriu pe aceasta tema, lacune mari - that is - dau cu subsemnatul pentru ca e o tema frumos de interesanta si o urmaresc din umbra!

[Vriies 17965]

Bun. Pentru a avea o bază comună de discuții, înainte de a ne lansa în eventuale considerații, voi încerca să sintetizez o serie de date care mie mi s-au părut importante în încercarea temerară de a porni pe urmele filosofiei Hypatiei. 

 

 

În general se consideră că izvoarele principale cu privire la activitatea Hypatiei ar fi: Lexiconul Suda (sau Souda: Σοῦδα), o enciclopedie din sec. al X-lea scrisă în greaca bizantină, Cronica episcopului copt Ioan de Nikiu, din sec. al VII-lea, Istoria bisericească a lui Socrates Scolasticul, istoric constantinopolitan din prima parte a sec. al V-lea și contemporan cu Hypatia și Scrisorile lui Synesius de Cyrene, discipolul ei, considerat a fi izvorul de primă mână. La aceastea putem adăuga comentariul matematicianului Theon, tatăl Hypatiei, la cea de-a treia carte din cele 13 lucrări ale sale de astronomie intitulată Sintaxa matematică a lui Claudius Ptolomeu.

Înainte de alte speculații asupra naturii filosofiei Hypatiei, să luăm pe rând izvoarele de mai sus și să spicuim câte ceva din acestea, cu speranța că de aici vom putea trage unele concluzii.

 

În Sintaxa matematică a lui Claudius Ptolomeu, găsim o referire scurtă dar semnificativă la Hypatia, anume un titlu: „Comentariul lui Theon din Alexandria la cea de-a treia carte a Syntaxei Matematice a lui Ptolomeu, ediția fiind îngrijită de filosoful, fiica mea Hypatia”. 

Din această scurtă referire la Hypatia, e clar că nu putem trage nicio concluzie asupra filosofiei Hypatiei. Dar putem sesiza cu ușurință că, dincolo de calitatea de matematician a Hypatiei (fapt cu care toți exegeții sunt de acord), ea era considerată a fi în primul rând un filosof. 

 

Din Lexiconul Suda aflăm mai multe lucruri care ne interesează pe noi. Suda sau Suidas (în gr.: Σοῦδα sau Σουίδα) este un lexicon sau o enciclopedie din sec. al X-lea, considerată o lucrare de referință, îndeosebi pentru citate, foarte adesea utilizată în lucrările privitoare la Antichitate și relevantă pentru multe discipline, cum ar fi: filosofie, știință, istorie, geografie, literatură, obiceiuri etc. 

Se spune despre ea că „era instruită în toate sistemele filosofice pe care, de altfel, le-a şi predat”. Putem presupune cu ușurință că e vorba de platonism, aristotelism, stoicism, epicureism, scepticism, cât și de ceea ce numim noi azi neoplatonism. De asemenea, din faptul Biblioteca din Alexandria, la vremea aceea, încă păstra cărți rare din toate colțurile lumii, cu siguranță că Hypatiei nu-i erau străine ideile filosofiei orientale pe care le integrase într-o filosofie proprie și avea cunoștință și de anumite scrieri considerate „secrete”, precum Aegyptiaca lui Manetho sau alte izvoare vechi, în care se făceau referiri la lumi antideluviene. Tot în Suidas ni se spune că politicienii vremii veneau să-i ceară sfatul și că ea, Hypatia, obișnuia să vorbească despre Platon, Aristotel sau despre alți filosofi oricui se arîta interesat, făcând aceasta chiar și pe stradă.

 

Din Istoria lui Socrates Scolasticul aflăm: 

„Despre Hypatia Femeia Philosoph.

Era o femeie în Alexandria numită Hypatia, fiica filosofului Theon, care avu un asemenea succes în literatură și știință încât întrecu cu mult toți filosofii timpului său. Provenită din școala lui Platon și Plotin ea explica principiile filosofiei auditorilor săi, dintre care mulți veneau de departe pentru a-i asculta lecțiile. Ținând cont de stăpânirea de sine și de maniera în care-și cultivase propria-i minte, nu rareori ea apărea în public în prezența magistraților. Ea nu se sfia să meargă la reuniunile bărbaților. Pentru că toți bărbații țineau cont de demnitatea sa extraordinară, de virtutea sa și o admirau din ce în ce mai mult”. 

 

În Cronica episcopului Ioan de Nikiu ni se spune:

„Și în acele zile trăia în Alexandria o femeie filosof, o păgână numită Hypatia, și ea era devotată magiei, astrologiei și muzicii, și ea păcălise pre mulți cu aceste stratageme satanice. Și guvernatorul orașului a onorat-o în mod exagerat, pentru că ea îl sedusese cu magia ei”. 

Aici e clar că avem de-a face cu o adversitatea făţişă a unui autor creştin faţă de un filosof păgân. însă putem face și speculații interesante care ar putea fi într-o bună măsură adevărate. De exemplu, prin magie putem înţelege practici precum teurgia, larg răspândită în rândul filosofilor neo-platoniști şi aspru criticată de Biserică și alte practici considerate a aparține ocultismului, apoi astrologia, care, la acea vreme era confundată în epocă cu astronomia.

 

Sursa principală pe care au luat-o în considerare exegeții cu privire la orientarea filosofică a Hypatiei o constituie Scrisorile lui Synesius de Cyrene, discipolul ei. În scrisori el spune că filosofia a învăţat-o cu Hypatia. Filosofii menţionaţi în scrisorile episcopului de Cyrene sunt clasicii Platon şi Aristotel, pe care îi numeşte profesorii săi, dar şi cei din şcoala neoplatonică Plotin şi biograful acestuia Porfir. Nu am verificat, dar se spune că există şi o statistică a menţionărilor acestora: Platon de 126 de ori, Aristotel de 20 de ori, Plotin de 9 ori, iar Porfir de 3 ori. Doar pe baza acestei statistici este foarte greu de stabilit orientarea filosofică a Hypatiei, dar mi se pare firesc ca ceea ce numim noi azi filosofia neoplatonică să fi fost integrată de Hypatia.   

 

  

Mai multe amănunte legate de scrierile despre Hypatia, precum și încercări de a merge pe urmele filosofiei acesteia se pot găsi aici:

 

http://hypatianchronicle.net/16603/s/writings-about-hypatia

 

http://ftoub.ro/dmdocuments/HYPATIA_DIN_ALEXANDRIA.pdf

 

 Show original message

[Vriies 17965]

Dragilor și dragelor, vă mulțumesc pentru participarea voastră pe acest topic! E clar că subiectul ăsta, despre filosofia Hypatiei, a suscitat un real interes. :D

[Allexandrra 8936]

Eu am citit cu interes. :) Dar stau deoparte de aria asta o perioada, ca sa nu va stric topicele, tie si lui Stu. E un personaj pe aici ale carui interventii ma scot din sarite. 

[master.omega 327]

Un simptom al decompensarii este dereglarea simtului umorului. Zuzu se simte agresat de exprimările firesti ale altora. De fapt se autoagreseaza, dar e prea ocupat cu proiectia ca sa constientizeze asta.

Zuzu rade când nu e cazul si face spume la gura când ar trebui sa intre in joc.

[Vriies 17965]

Pliiiz, reveniți la subiect și nu care cumva să mi-l stricați! 

Senchiu :)

De fapt, pentru a schița filosofia Hypatiei, n-a mai rămas decât un simplu și un ultim pas. Anume, o trecere în revistă a filosofiei lui Ammonius Saccas și a neoplatonismului.

Editat Octombrie 30, 2016 de Vriies