Islanda

[Rodica` 6525]

Eu fuga fugutza sa vad poze noi si gasesc "cu placere". :huh:

 

Scuzati, si eu am apreciat tot pana aici si mai vreau sa apreciez niste pose un un gaizer in razelele blsnde ale soarelui, cu oceanul.... :roll: sau cu orice altceva ati mai pozat. Merci.

[aramis 18877]

clientul nostru, stapânul nostru

 

 

.

 

 

 

.

 

 

.

 

 

 

 

 

.

 

 

 

.

 

 

[Rodica` 6525]

In Islanda, pe langa relieful vulcanic avem si un relief de eroziune glaciara format prin actiunea eroziva a calotei glaciare ce a dus la uniformizarea reliefului, asa cum putem vedea in superba imagine cu numarul 4, preferata mea.

[aramis 18877]

In Islanda, pe langa relieful vulcanic avem si un relief de eroziune glaciara format prin actiunea eroziva a calotei glaciare ce a dus la uniformizarea reliefului, asa cum putem vedea in superba imagine cu numarul 4, preferata mea.

 

corect. bonus.

 

 

 

[Rodica` 6525]

In bonus este pusa in evidenta mai ales eroziunea torentiala. O buna imagine in care identificam elementele organismului torential: bazinul de receptie, canalul de scurgere si conul de dejectie. Eroziunea torentiala este amplificata de mecanismul de inghet/ dezghet din climatul subpolar. :) nu stiu daca intereseaza pe cineva aceste detalii tehnice dar ele sunt necesare ca sa nu ne uitam la o poza si sa nu stim ce vedem asa cum se intampla prea des....

[aramis 18877]

nu ma pricep la geologie,

asa o fi.

[aramis 18877]

am uitat impresiile de calatorie, le notasem undeva si m-am luat cu altele.

 

iata-le acum.

 

 

Zborul de la München la Reykjavík dureaza cam 4 ore,

cu tot cu fâtâiala bagajelor si detectorul de metale. 

Cum n-aveam bocanci care sa treaca de glezne (aveam, dar nu vedeau ei din cauza pantalonilor), 

n-a fost nevoie sa ma descalt, s-au multumit sa-mi ia doar cureaua la control.

Aeroportul din Reykjavík e destul de nou si aratos, o gramada de lume. Multi suedezi si canadieni.

 

În perioada asta, soarele rasarea pe la 10 dimineata si apunea la 4 pm. Nu e prea multa  ziua în Islanda,

mai ales daca ai norocul sa fie si niste nori cu multa ceata pe-acolo. Frigul nu e chiar frig, diferenta fata de Europa continentala era de câteva grade.

Culoare care predomina e albul patat cu negru, negrul combinat cu gri, iar daca ai noroc de soare,

poti observa linistit caracterul multicolor al arhitecturii locale.

Orasul în sine nu e nici mare, nici mic, e cumva aruncat pe-a ridicatura (cine stie ce vulcan furios se ascunde pe sub el),

însa e fascinant pentru ochii saturati de acelasi peisaj plictisitor occidental.

Casele mici, vopsite în culori vii, care stau ciorchine în centru, au un farmec deosebit. Ai zice ca esti într-un cartier al piticilor,

daca n-ar fi câteva cladiri mai impozante. Chiar si-asa, senzatia e de intimitate urbana, daca exista termenul asta.

Oamenii sunt primitori si deosebit de amabili, atmosfera e una foarte linistita, armonioasa.

În tot sejurul n-am vazut o singura masina de politie.

Ambuteiajele de la orele 10 am si 5-6 pm  seamana cu cele de aici,

cu diferenta ca masinile, multe din ele, au cauciucurile mai mari si mai groase decât în alte capitale. Toata insula, aproape, e un teren accidentat.

Observatie de sofer. 

Lumina, chiar si atunci când e cerul senin, e altfel. Nu gasesc cuvântul potrivit, e altfel. 

Rosiile servite în restaurante si vândute prin magazine se cultiva în sere speciale, pline cu cutii de daunatori naturali care-s pusi în libertate printre patlagele, ca sa copieze modelul din natura.

Unii chiar fac eforturi sa creasca ceva în mod cât mai natural,

ma gândesc acum la alte tari (nu dau nume!) cu pamând bogat si roditor, care-si bat pur si simplu joc de darurile astea ale naturii. Pacat.

 

Peisajul este rapitor, daca ai rabdare sa-l privesti.

La prima vedere pare saracacios si neinteresant, gri, alb sau negru. Nu prea sunt pomi si copaci, doar niste arbusti anemici.

Am aflat ca au fost si paduri într-o vreme, dar locuitorii au hotarât sa le taie, ca sa dezvolte fermele si crescaoriile de animale.

S-ar putea sa fie si legenda, nu insist.

Daca te uiti insa mai bine la peisaj, vei observa ca natura are regulile si obiceiurile ei.

Acolo unde te astepti mai putin, apar minunile. Ba o cascada rasarit de niciunde, ba un izvor cald tâsnind din pamânt  sau o formatiune de relief pe care nu prea stii bine unde s-o încadrezi, ochiometric vorbind.

Localnicii povestesc ca altadata erau zapezi imense pe vremea asta, acum se observa si aici (sau mai ales aici) urmarile încalzirii globale.

Zapezi anemici, temperaturi mai ridicate.

Când ploua (caci a si plouat) e ca-n Germania, posomorât si frivol, cu diferenta ca-n Islanda e un modus vivendi, o stare cronica de miorlait al norilor.

 

Am facut, în mintea mea, o comparatie cu Africa de nord, cea sahariana.

Daca la Ouarzazate te cuprindea imensa masa fierbinte si galbena de nisip, gândindu-te din cinci în cinci minute la un pahar cu apa rece (desi berberul care se respecta îti recomanda întotdeauna ceaiul fierbinte), iar firisoarele aurii îti intrau pâna si-n maduva spinarii, obraznice,

Islanda e la polul opus, pastrând oarecum câteva similitudini ale perceptiei  naturii.

Atmosfera e în asa hal de "rece", încât te gândesti din cinci în cinci minute la un semineu sau macar la  un calorifer electri, care duduie.

Nu ma refer la frig, care e suportabil, ma gândesc mai degraba la  toata compozitia artistica a insulei,  cuprinsa de  o imensa raceala, cu tonurile monocolor, ziua scurta, lipsa vegetatiei, desertul de gheata si, nu în ultima instanta, senzatia de pustiu.

 

Va-ntrebati, poate, cine emogreaza tocmai în Islanda.

Ei bine, printre altii, un sofer de autobuz, originar din...Braila. De 8 ani acolo, cu sotie poloneze.

Ne-am urat succes si toate cele bune, în frumoasa noastra limba natala.

 

Ultima informatie de aici e una  socio-politico-economica: nu prea exista somaj, mi-a spus un ghid.

Iar eu, înainte de aceasta excursie, am vazut un reportaj despre parlamentul Islandei, printre altele.

O doamna parlamentar tinea un discurs la microfon, în timp ce alapta un bebe islandez mic.  

 

 

Daca-mi mai amintesc ceva demn de relatat, revin.

Daca nu, asta a fost povestea pozelor pe care le-ati vazut mai sus.