Cine e cel ce percepe realitatea?

[Fiero 23210]

NU vorbeam practic de o amputare!!vorbeam de o departajare in care creierul ar fi despărțit de cap, de cutia craniană cu ochi, urechi..., DAR in cadrul căreia toate legăturile nervoase si de orice alta natura, ramân intacteo dar prelungite. Intr o asemenea situație consider ca deși cunoștințele îți spun ca tu gândești in creierul pe care i-l vezi, întrucât toate reperele tale obiective vor fi observate prin ochii,, urechile, organele de simt ce acuma se afla in alta parte decât creierul, tu cel in cauza, acolo te vei simți a fi.

Creierul rămas fără repere obiective de spațialitate nu se poate localiza undeva. De fapt niciodată creierul nu se poate localiza pe el decât datorită ochilor, urechilor, nasului, gurii, corpului prin care are acces la obiectivitate, la o lume materială spațial obiectiva.

Interesant videoclipul si inspiratoar de perspective nu tocmai cotidiene.

Tot așa spun si eu, numai ca si concept pot sa m-a cred creier, altfel m-a simt un "eu" trăitor de realitate.

Categoric, exemplul e oarecare, orice necredincios e oripilat dacă ii vorbești despre conștiința întrucât in general termenul a primit din partea credincioșilor valente spiritual religioase.

De aceea încerc sa găsim o exprimare potrivită care sa poată fi acceptata si de un credincios si de un necredincios. Dar si mai mult, sa încercam o identificare a lui, a acestui ceva căruia tu i ai zis la un moment dat conștiința.

Da, așa se pare, dacă ne permitem luxul de a nu cenzura percepția de eu, informația despre care scrii apare ca fiind conștienta de sine, ceea ce ar fi o gravă eroare socială, conduce la marginalizare.

Prin utilizarea termenului a percepe, in nici un caz nu am făcut o echivalare numai cu percepția de tip definire, coceptualizare, m am referit la el efectiv ca la trăirea de senzații si percepții neconceptualizate!

Am inteles la ce te refereai, tocmai de-aia am spus ca va fi oripilat creierul. Va fi oripilat pt. ca nu recunoaste tiparele cu care era obisnuit. Daca el ar fi fost obisnuit cu altfel de tipare, nu s-ar mai fi pus problema oripilarii, despartirea de celelalte organe ar parea ceva firesc, daca creierul, in momentul in care ar fi prins viata, ar fi cunoscut un astfel de tipar. Asa, acel eu la care faci referire se regaseste cate putin in toate organele si niciodata doar in unul singur. Spunem: ma doare un picior, mi-e foame, mi-e greata, fara sa ne confundam cu organele care ne produc aceste senzatii. Ba, daca nu dispunem de minime cunostinte medicale, de multe ori nici nu ne dam seama care este organul care ni le-a produs, cel mult putem sa indicam locul in care se afla.

Stiu ca exista teorii care sustin ca nu exista o legatura stransa intre constiinta si creier, nu-s oripilata de ele, insa mi se par amuzante. Cum se face, te intreb, ca retardul sever face sa dispara constiinta? Un om care sufera de retard sever, nu numai ca nu intelege ce se intampla in jur, dar isi pierde identitatea, nu se poate raporta la sine ca la o persoana, e depersonalizat.

[ais ' 559]

Cristi

[adal* 10373]

Desparți creierul de cap dar ramân toate legăturile.

Unde te constați pe tine? Unde e creierul prin care gândești (sau care gândește) sau unde sunt ochi prin care vezi?

Referitor la părțile amputate, tot așa spun si eu, nu te constați pe tine acolo unde sunt acestea.

Nu cred ca este cea mai buna solutie de a gandi despre "eu" in aceste conditii extreme, in care eul este alterat.

De ce sa credem ca are o anume localizare? Poate ca modul in care este cuplat cu trupul nostru este de asa natura ca este greu sa stabilim o anume locatie a sa. De ce nu ar fi fi vorba de o "nelocalizare"?

[Vrian 18]

Altceva in afara de constiinta nu imi vine in cap si cuvantul asta cam trimite la spiritualitate, daca e folosit in contextul asta.

Poate deveni frustrant dacă vrei sa faci pe cineva sa înțeleagă ceea ce voi toți a ți înțeles, iar el are impresia ca vrei sa mediatizezi nu știu ce doctrina religios sau filozofic spirituală.

Colegul Adal* a gasit o alta formulare:

...eu-l, informatie" care este constienta de sine".

 

Dacă întrebarea ta este UNDE se va percepe respectivul personaj rupt în bucăţi, atunci raspunsul este: în camera unde-i sunt ochii.

 

El nu are cum să se perceapă în camera unde se află creierul, deoarece creierul nu primeşte informaţii direct din mediul său, ci doar prin intermediul organelor de simţ, iar orientarea şi localizarea o face în principal bazându-se pe informaţiile primite de la ochi.

Aceasta e si opinia mea, omul ca eu ce se percepe, se simte localizat in cap dar nu întrucât acolo se afla creierul ce el se considera, o face întrucât acolo se afla principalele organe e simt prin care el se localizează spațial.

Oare cineva care e orb, surd, căruia i s a atrofiat simtul olfactiv si care are paralizați muschii fetei, capului astfel încât nu își utilizează gura (e hrănit artificial) sau simtul tactil al cutiei craniene, întrucât ii funcționează simtul tactil la nivel corp (fără cap) sau si mai mult, ii funcționează simtul tactil numai la nivel palma, se va localiza in corp, respectiv in palma?

Am inteles la ce te refereai, tocmai de-aia am spus ca va fi oripilat creierul. Va fi oripilat pt. ca nu recunoaste tiparele cu care era obisnuit. Daca el ar fi fost obisnuit cu altfel de tipare, nu s-ar mai fi pus problema oripilarii, despartirea de celelalte organe ar parea ceva firesc, daca creierul, in momentul in care ar fi prins viata, ar fi cunoscut un astfel de tipar. Asa, acel eu la care faci referire se regaseste cate putin in toate organele si niciodata doar in unul singur. Spunem: ma doare un picior, mi-e foame, mi-e greata, fara sa ne confundam cu organele care ne produc aceste senzatii. Ba, daca nu dispunem de minime cunostinte medicale, de multe ori nici nu ne dam seama care este organul care ni le-a produs, cel mult putem sa indicam locul in care se afla.

Stiu ca exista teorii care sustin ca nu exista o legatura stransa intre constiinta si creier, nu-s oripilata de ele, insa mi se par amuzante. Cum se face, te intreb, ca retardul sever face sa dispara constiinta? Un om care sufera de retard sever, nu numai ca nu intelege ce se intampla in jur, dar isi pierde identitatea, nu se poate raporta la sine ca la o persoana, e depersonalizat.

Creierul poate fi oripilat de grozăvia restructurării amplasamentului uman constitutiv, dar si de constientizarea pentru prima data a faptului ca, deși el creierul se afla undeva si craniul altundeva, el nu se simte acolo unde se afla, se simte, culmea, in craniul golit de creier.

M-a intreb ce se întâmpla dacă un creier e legat direct la un sistem electronic de sesizare si perceptie al realității, se va localiza in aparat?

Intre eu si creier exista o legatura foarte stransa, tocmai asta se discuta.

Nu cred ca este cea mai buna solutie de a gandi despre "eu" in aceste conditii extreme, in care eul este alterat.

De ce sa credem ca are o anume localizare? Poate ca modul in care este cuplat cu trupul nostru este de asa natura ca este greu sa stabilim o anume locatie a sa. De ce nu ar fi fi vorba de o "nelocalizare"?

Întrucât eu, tu sau oricine se simte localizat in cap si posibil asta din cauza tiparelor impuse de însăși structurarea omului, așa cum zicea colega Fiero despre tipare.

Cineva care e orb, surd, paralizat astfel încât nu își simte nimic, nici cel puțin la interior, căruia ii sunt atrofiate simturile olfactiv si gustativ, consider ca va experimenta o nonlocalizare a sa, a eu lui.

Editat Februarie 2, 2016 de Vrian

[Fiero 23210]

Aceasta e si opinia mea, omul ca eu ce se percepe, se simte localizat in cap dar nu întrucât acolo se afla creierul ce el se considera, o face întrucât acolo se afla principalele organe e simt prin care el se localizează spațial.

Oare cineva care e orb, surd, căruia i s a atrofiat simtul olfactiv si care are paralizați muschii fetei, capului astfel încât nu își utilizează gura (e hrănit artificial) sau simtul tactil al cutiei craniene, întrucât ii funcționează simtul tactil la nivel corp (fără cap) sau si mai mult, ii funcționează simtul tactil numai la nivel palma, se va localiza in corp, respectiv in palma?

 

Fara sa fiu decat partial de acord cu ceea ce spune fragmentul (nu cred in existenta ingerilor), gasesc interesant felul in care se incearca sa se descrie realitatea, aducand pt. asta in atentie povestea fetitei care s-a nascut paralizata, oarba, muta si surda. Se spune ca fata respectiva, cu ajutorul mamei ei, ar fi scris o carte in care isi povestea viata. Nu prea cred, acea carte reprezinta ceea ce credea mama sa ca simte si traieste fiica sa, varianta mamei despre asa-zisa realitate a fiicei. Uite.

http://rasaingeriloreterni.blogspot.ro/2014/04/iluziaultimul-prag.html

Creierul poate fi oripilat de grozăvia restructurării amplasamentului uman constitutiv, dar si de constientizarea pentru prima data a faptului ca, deși el creierul se afla undeva si craniul altundeva, el nu se simte acolo unde se afla, se simte, culmea, in craniul golit de creier.

M-a intreb ce se întâmpla dacă un creier e legat direct la un sistem electronic de sesizare si perceptie al realității, se va localiza in aparat?

Intre eu si creier exista o legatura foarte stransa, tocmai asta se discuta.

 

Cam asa ceva, creierul realizeaza ca ceea ce simte e o iluzie, dar nu poate sa spuna stop si sa faca iluzia sa inceteze.

Se pare ca am spus prostii, mi-am amintit vag despre povestea fetei, din cauza asta am cautat mai multe informatii, insa nu le-am gasit pe cele mai corecte. Imi cer scuze, fata nu s-a nascut oarba, surda si muta, ci a devenit asa in urma unei boli. Iar paralizata n-a fost niciodata. Cred ca asta a fost norocul ei, daca se poate spune asa, pt. ca folosindu-se de simtului tactil al fetei, profesoara ei a ajutat-o sa comunice. Daca nu si-ar fi pastrat simtul tactil. nu cred ca cineva ar fi putut avea acces la realitatea ei.

Aici e povestea.

http://www.ironicblonde.com/2011/02/17/lecturi-pentru-suflet-helen-keller-fetita-oarba-surda-si-muta-care-a-ajuns-savanta-2/

[Vrian 18]

Foarte interesantă aceasta situație.

Nu îmi imaginam ca se poate ajunge la asemenea performante in condițiile date.

 

Ca o concluzie personală referitor la tema topicului,eu l si creierul formează un tot, ce învață si se localizează spațial dar si conceptual datorită locațiilor organelor de simt prin care el percepe realitatea, dar si datorită sensurilor pe care le da gândurilor sale referitor la senzații, percepții si in general sensului dat trairilor rezultate din planul fizic sau psihic.

[Fiero 23210]

Cam asa ceva. Poate te intereseaza sa citesti si asta.

http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-contemporana/omul-care-isi-confunda-sotia-cu-o-palarie-160075.html?#utm_source=2parale

http://www.elefant.ro/carti/carti-de-specialitate/stiinte-umaniste/psihologie/mumia-de-la-masa-din-sufragerie-cele-mai-neobisnuite-iiiii-de-cazuri-de-psihoterapie-6533.html?#utm_source=2parale

Sunt multe pe tema asta,  ti le recomand pe acestea doua pt. ca le-am citit eu insami. Sunt fascinante.

[Vrian 18]

La fel de interesante si aceste situații.

Pare a fi evidenta alterarea clasicei normalității de a percepe realitatea identității de sine si a identității celorlalte componente ale realității, dacă se îndeplinesc anumite condiții diferite de cele comune celor ce percep realitatea nealterat (considerând desigur ca normalitate, percepția majorității).

Pare de asemenea a fi deloc surprinzătoare aceasta posibilitate, atâta vreme cât creierul (oricui) nu știe cine e el creierul si se confunda cu un eu psihic situat in zona cea mai populata cu organe de simt, situat in cutia craniană.

Editat Februarie 4, 2016 de Vrian

[Stu' 13009]

Aceasta e si opinia mea, omul ca eu ce se percepe, se simte localizat in cap dar nu întrucât acolo se afla creierul ce el se considera, o face întrucât acolo se afla principalele organe e simt prin care el se localizează spațial.

Oare cineva care e orb, surd, căruia i s a atrofiat simtul olfactiv si care are paralizați muschii fetei, capului astfel încât nu își utilizează gura (e hrănit artificial) sau simtul tactil al cutiei craniene, întrucât ii funcționează simtul tactil la nivel corp (fără cap) sau si mai mult, ii funcționează simtul tactil numai la nivel palma, se va localiza in corp, respectiv in palma?

Creierul poate fi oripilat de grozăvia restructurării amplasamentului uman constitutiv, dar si de constientizarea pentru prima data a faptului ca, deși el creierul se afla undeva si craniul altundeva, el nu se simte acolo unde se afla, se simte, culmea, in craniul golit de creier.

M-a intreb ce se întâmpla dacă un creier e legat direct la un sistem electronic de sesizare si perceptie al realității, se va localiza in aparat?

Intre eu si creier exista o legatura foarte stransa, tocmai asta se discuta.

Întrucât eu, tu sau oricine se simte localizat in cap si posibil asta din cauza tiparelor impuse de însăși structurarea omului, așa cum zicea colega Fiero despre tipare.

Cineva care e orb, surd, paralizat astfel încât nu își simte nimic, nici cel puțin la interior, căruia ii sunt atrofiate simturile olfactiv si gustativ, consider ca va experimenta o nonlocalizare a sa, a eu lui.

Poate ca omul se afla exact acolo unde isi gaseste intelegerea, scaparea.

In creier ( cand are nevoi e de concret si de stabilitate) , in inima ( cand are nevoie de romantism abstract), in spatiu( cand are nevoie de spargerea limitelor autoimpuse, de eliberare, speranta, infinit..)

Eu cred ca omul e toate la un loc, in functie de nevoia de moment.

[Stu' 13009]

http://cyd.ro/ras%C2%ADpuns-la-marile-intrebari-ale-existentei-dat-de-un-renumit-medic-neurolog-si-psihiatru/

 

Un articol interesant despre inteligenta si asa zisa etica a materiei. Despre constinta ca un creator de receptor - creierul.

 

Ati citit cartea?