In functie de ce criterii ii judecati pe altii?

[The Unknown 15042]

De ce te desconsideri ca n-ai fi sfanta???   Nu exista fraze din astea sa-ti intunece mintea!!!  cred ca de la aceste ganduri pornesti la vanatoarea de corectitudine sau atitudine de om special.   Nu trebuie sa te incadrezi in nici o rama si nimeni din noi doar sa ne facem viata placut.   Nu poti sa pierzi persoana ta din tine si nici nu poti accepta sa traiesti prin ideile altora ca sa fi bine vazuta.   Nu ai nevoie de asta si nimeni n-are nevoie sa fie aprobata pana nu cere o opinie.

 

Mai am si o problema de computer ...

[The Unknown 15042]

Eu nu judec pe nimeni, comentez chestionarul/sondajul afisat numai, la TV local am vazut intr-un program criminalistics cum erau profilati suspectii la crime asemanatoare sa le fie mai usor de gonit intr-un colt raufacatorul, acolo parametri nu aveau limite placute la auz.

 

Nu stiu cine le-a ghicit intrebarile dar unele nu suna deloc bine si uman, deja sint descalificate pana sa fie prezenti la o invarteala de party sau altundeva anumite persoane.

 

Oare din ce ar putea trai acele finite urite si subeducate daca societatea le-ar marginaliza pan-acolo sa nu le angajeze???   Fiecare om conteaza!!! 

[Fiero 23210]

Nu ma desconsider ca nu-s sfanta, nici nu vreau sa fiu, Olga. Cu toate ca-s plina de defecte, cred ca imi sta in putinta sa nu las ca acestea sa ma conduca. Dar asta o pot face numai fiind sincera fata de mine insami.

Am sa dau ca exemple cateva situatii in care oamenii judeca fara sa-si dea seama ca o fac.

[adal* 10373]

Eu cred ca nu trebuie sa confundam verbele. Cred ca este o diferenta intre a cunoaste pe cineva si a judeca pe cineva.

A cunoaste, presupune a intra in contact cu o persoana si a observa voit sau nu, calitati si defecte si alte caracteristici ale acelei persoane. Toate astea le asociezi fotografiei ei si le pui intr-un sertar din creier.

A judeca, cred eu, devine atunci cand ceea ce ai observat este comunicat intr-un fel sau altul, unei terte persoane, adaugand propriile tale aprecieri sau critici la observatia facuta.

Mi-a venit ideea asta dupa ce mi-am amintit ca Abbie M a facut topicul, plecand de la barfa.

[Abbie M. 6295]

Nu, nu am plecat de la barfa. Am plecat de la criterii. Cineva a redus expeditiv intreaga discutie doar la barfa; eu insa consider ca e mult mai complexa.

 

As vrea sa stiu cum gandesc in realitate cei din jur, cat de repede eticheteaza si in functie de ce, chiar daca nu isi comunica nimanui impresiile. Stiind cat de raspandite (mai) sunt anumite mentalitati, cineva isi poate calcula sansele de a cunoaste persoane care gandesc intr-un anumit fel / nu gandesc intr-un anumit fel. Altii, la fel de bine, pot decide ca sansele sunt atat de mici incat nu e cazul sa incerce sa cunoasca persoane noi.

 

Suntem intr-o perioada in care mentalitatile se transforma, de aici si confuzia.

[Fiero 23210]

Pentru cei care au rabdare. Scoate in evidenta  diferenta dintre felul in care credem ca gandim despre ceilati si felul in care, de fapt, gandim.

http://www.sasseramis.ro/cum-selectezi-candiadatul-ce-ti-place-insa-nu-neaparat-valoros. 

Sper ca nu considera nimeni ca fac reclama.

[Abbie M. 6295]

Cica pagina nu exista sau a fost mutata. Despre ce era vorba?

[Fiero 23210]

Ciudat!

 

Articolul.

"Cum selectezi candidatul ce-ti place, insa nu neaparat valoros

21 June 2014 by Seramis Sas | Filed under Biasuri si Iluzii.

Candidaţii fie pentru un post într-o companie, fie pentru un loc la masterat ori doctorat participă la un interviu. Acest interviu funcţionează, chipurile, drept filtru de selecţie. Unul, doi ori trei oameni ce alcatuiesc o comisie fac o evaluare în baza unor criterii. Cel puţin aşa cred ei, mai degrabă, îşi imaginează ei.

Toti aceşti evaluatori nu cunosc sau ignoră, dacă le-a ajuns la ureche, biasul de subiectivitate. Propria percepţia filtrată de propriile credinţe şi prejudecăţi alături de experienţe personale influenţează alegerea unui candidat şi nu a altuia. Prejudecăţile, stereotipiile, credinţele personale şi scheme cognitive influentează subtil deciziile de selecţie. Subtil, adică nu eşti conştientă de efectele lor în procesul evaluării şi deciziei.

Spre exemplu, dacă tu crezi că rolul unui bărbat este să conducă, vei favoriza, în cadrul interviului, acei bărbaţi cu tendinţe de dominare. Sau, poate vrei să comentăm despre cum ţi-ar sări muştarul vizavi de o femeie dominatoare în atitudine, dumneata fiind un ditai barbatul cu funcţie? Doar două exemple la o simplă căutare mentală.

Tu nu eşti conştientă de aceste efecte în evaluările tale. Dacă te urci într-un troleu aglomerat şi lângă tine şade o persoană de etnie romă, în mod spontan, te vei îndepărta sau îţi vei lua în braţe geanta. Ceea ce vei declara vizavi de acest comportament poate fi diferit.

Peste  acestea vin şi cele ce ţin de context şi dispoziţiile de moment. Dacă te afli în interviu şi eşti cu controlul epuizat (ego-depleted), vei fi mai puţin răbdătoare cu candidaţii. În unele studii, judecătorii dădeau sentinţe mai aspre pe fondul stării de epuizarea eului (eul ca instanţă de control şi cenzură). Iar, acum, mă abţin să comentez despre PMS (sindromul premenstrual) sau, într-o definiţie haioasă, „Provide Me with Sweets”. Ca să păstrez echidistanţa, trec cu vederea atitudinea imparţială din partea unui bărbat în raport cu femeile cu talie de viespe sau apropiate de modelul „Barbie”, de altfel, fără dubii, inteligente, creative şi bune la suflet (şi prin unele părţi anatomice).

La pachetul cu biasul subiectivităţii mai avem şi efectul de halo. O mutrişoară cu simetrie stânga dreapta te pune în cap, o postură yoghină nimerită pentru meditaţii asupra gândirii evoluţioniste. Nici n-ai şti de ce îţi e simpatică sau simpatic acel candidat şi de ce vei tinde să-l favorizezi în evaluarile tale, considerând, şi vei avea argumente, că este o persoană perspicace şi, chiar, cumsecade şi de încredere.

În aceste „condiţii perverse”, la care adăugăm anxietatea de evaluare, un candidat se prezintă la interviu în faţa unei persoane sau mai multora. Un simplu sondaj printre acestea ne arată că niciuna nu crede că este subiectivă într-o măsură în care să favorizeze un candidat şi nu un altul, mai ales, când ambii par echivalenţi din alte puncte de vedere (ex, educaţie sau experienţă).  Însă, declaraţiile lor nu fac nici două parale. Există un subiectivism aproape ineluctabil în aprecierea candidaţilor. Astfel, un candidat poate fi admis, apreciat favorabil-defavorabil sau respins exclusiv dependent de subiectivism.

Cine crede că nu există, suferă de naivitate sau auto-iluzionare, care n-ar fi o problemă, dacă ea n-ar afecta viaţa unui alt om fie student, fie angajat (potenţial) care, în mod autentic, îşi doreşte să intre la un program de master, doctorat sau pe jobul visat.

Selecţia candidaţilor în baza intuiţiei este înalt failibilă.  

La fel de bine, poţi încerca o evaluare cu ajutorul stelelor şi chema în ajutor un astrolog. Şi mai bine, un parapsiholog, care ţi-ar ghici profilul cu ajutorul unei incantaţii, flăcări violet sau cafenii cu buline roz sau scurmând în niscaiva testicule de capră.

De subiectivism nu putem scăpa. Până şi mult îndrăgitul şi benevolent zeu al creştinilor face discriminări şi favoritisme. Dar pot fi luate unele măsuri ce ţin sub control subiectivismul. Pricepi? Nu-l elimină. Îl ţine sub control şi ameliorează efectele. Şi, unii, mai şcoliţi în psihologie empirică, într-adevăr le pun în aplicare. Cu riscul de a te dezamăgi, nu-ţi voi povesti eu despre aceste măsuri. Mai ales, că nu sunt specialist în psihometrie. Dar ceea ce îţi pot spune este că orice măsură are la bază, că doar de aceea e o măsură, numere.

Iar ele, numerele, ne ajută la… ?  La ordine. Da, în primul rând, în propriul cap sau propria minte. Asadar, învăţăm să aplicăm numărătoarea (vezi celebra scala a lui Likert, un articol din 1932, Archives of Psychology).

Până evaluezi tu ideile acestui articol, eu mă duc să număr vrăbii. Mai exact, mă interesează să obţin o ordine în privinţa abilităţilor lor mentale, mai precis de memorie şi de navigare în spaţiul urban. Cum de ce? Organizez o admitere la un master proaspăt înfiinţat numit „Vrabia mălai visează”. Menţionez că e doar pentru vrăbii cu licenţă în psihologie."

[Abbie M. 6295]

Dupa parerea mea, dupa mult timp de gandire, islamul e o religie toxica. Nu judec omul pana nu spune in ce masura adera la ea si ce ar vrea sa vada in lume, pentru ca si noi avem crestini de sarbatori samd. Pe femei le judec si mai putin pentru ca nu au de ales. Bine, nu stiu cum au barbatii de ales mai exact, daca apostazia se pedepseste cu moartea.

 

Cu siguranta sunt multi care traiesc (sau se fac ca traiesc) dup regulile acestei religii cat sa impace gura celor din jur, cum se intampla cu toate religiile.

[Mr.Pervy McPervert 11555]

Doar ca atunci cand e vorba de Islam, numărul ălora de "sarbatori" e neglijabil.

Majoritatea se roagă si merg la moschee frecvent.

Că nu sunt toți extremiști, da, dar altfel nu se compara cu alte religii.

Apostazia se pedepsește cu moartea în țări conduse de Sharia.

Și treaba e ca ăstia care nu sunt extremiști nu spun nimic, deci dacă vor fi destui care vor Sharia, restul se vor lăsa conduși.

Și da, Sharia înseamnă extremism, zero toleranță față de alte religii, orientări sexuale sau ateism.

Nu din greșeală sauditii cotizează la grupările astea de pe timpul Al-Qaeda.