Mai dati bani la cersetori?

[Athmy 2564]

In ziua de azi devenim tot mai insensibili la problemele altora, mai ales daca sunt niste necunoscuti de pe strada care ne cer ajutorul intr-o forma care face apel doar la putina binevointa si 1-2 lei din milioanele pe care le invartim pe te miri ce, unii dintre noi. Cu cat avem mai multi bani cu atat devenim mai circumspecti in a ne lipsi de niste sume ridicule, de a ne opri din viteza cu care ne deplasam in rutina noastra zilnica, pentru a acorda un moment si un ban unui om necunoscut, pentru care acest mic gest face diferenta dintre o zi si altele.

 

Unde s-a pierdut pe drum acest obicei de a ne apleca si spre problemele altora, semenii nostri, un gest care ne-ar face pe noi sa ne simtim umani in primul rand, si in al doilea rand crestini (sau credinciosi intr-un Dumnezeu milostiv).

 

Ma intreb fiindca nu imi place cum am devenit, eu insami, in timp.

[-olivia- 2391]

dar oare cum recunoastem un om care are intr-adevar nevoie de banul cersit fata de cel care e de meserie cersetor si e trimis pe strazi de niste indivizi dubiosi?

[Athmy 2564]

asta a ruinat orice urma de datorie a noastra fata de cersetori, suspiciunea cu care ii privim. de parca 1-2 lei ar face vreo diferenta in buzunarul oricui, dar a avea incredere in oameni este un lucru de pret pe care l-am pierdut pentru 1-2 lei. eu asa resimt situatia, suspiciunea ne face insensibili si uneori aproape dezumanizati.

 

am intors spatele unui batran care imi cerea un ban, fara sa clipesc. Abia mai tarziu am realizat ce urat m-am purtat cu un om batran fara sa gandesc, de parca as fi un nazist. Simt ca m-am transformat intr-un fel de monstru in timp, nu de azi pe maine. Nu eram asa.

[Icebreaker* 3782]

Athmy, asta e critica sau autocritica?

[Davi_ 6965]

 

Personal sunt sătulă de a fi manipulata, inclusiv de Stat, și reacționez așa cum ai făcut o și tu. Doar ca nu mă simt vinovată.

Consider ca nu s a pierdut, doar ca ne am îndreptat atenția spre cei care au real nevoie de ajutor. Personal, ajut alta categorie de oameni: cumpăr produse românești, caut în piață taranul român etc.

Mai dau și cerșetorilor, doar ca rar, adică atunci când simt.

[Icebreaker* 3782]

dar oare cum recunoastem un om care are intr-adevar nevoie de banul cersit fata de cel care e de meserie cersetor si e trimis pe strazi de niste indivizi dubiosi?

 

Smecherii poti sa-i mirosi de la o posta.

Cel care este necajit cu adevarat, niciodata nu va insista sa-i dai ceva, si nici nu te va privi in ochi incercand sa-ti inoculeze ideea ca esti nemilos.

[5 o'clock 4406]

 

Unde s-a pierdut pe drum acest obicei de a ne apleca si spre problemele altora, semenii nostri, un gest care ne-ar face pe noi sa ne simtim umani in primul rand, si in al doilea rand crestini (sau credinciosi intr-un Dumnezeu milostiv).

 

Ma intreb fiindca nu imi place cum am devenit, eu insami, in timp.

 Aici nu prea inteleg eu ideea.

In prima fraza, te (NE) intrebi , unde s-a pierdut acest obicei.

In a doua, e clar ca te indoiesti DOAR de tine. 

 

Vin cu o intrebare...daca ceva din tine se indoieste de utilitatea intretinerii parazitilor sociali ( caci doar parazitii sociali sunt cei care cersesc in Romania), de ce nu ai incredere in decizia ta/simtirea ta?

Poate ca exista ceva informatii (inconstiente), care te-au facut sa actionezi in consecinta.

Editat Septembrie 19, 2015 de 5 o'clock

[impresie 944]

Darea banului este o cale de mijloc între soluționarea problemei prin ignoranță și soluționarea problemei printr-un sistem sau printr-o relaționare. Este o cale de mijloc care întreține problema cerșetoriei. O problemă care displace. O problemă care nu trebuie întreținută, trebuie evitată prin transpunerea cerșetorilor în oameni care își pot asigura singuri un venit.

 

Măsurile sunt rezolvări pe moment ale unor probleme. Soluțiile sunt rezolvări pentru totdeauna.

 

 

Faptul că dă bani, acest principiu-masură, nu îl arată pe trecător preocupat de situația cuiva și nici de persoana sa. Arată exact firea unui om care nu vrea să se implice și consideră suficient să dea bani și crede că transmite afectivitate. El nici măcar nu știe cui îi dă bani, doar vede cui îi dă bani.

 

Trecătorul să păstreze legătura personală cu cerșetorul. Să vorbească între ei. Să îl întrebe despre trai. Să afle ce vrea acela și ce poate să facă. Să îi acorde ajutor personal și individual până acela reușește să aibă un venit. Așa, fiecare trecător să facă și va ști dacă aceluia îi place să trăiască umblând cu cerutul. Va ști cui dădea banul, unui amărât sau unei lichele.

 

Știti ce faceți!

[5 o'clock 4406]

 

Trecătorul să păstreze legătura personală cu cerșetorul. Să vorbească între ei. Să îl întrebe despre trai. Să afle ce vrea acela și ce poate să facă. Să îi acorde ajutor personal și individual până acela reușește să aibă un venit. Așa, fiecare trecător să facă și va ști dacă aceluia îi place să trăiască umblând cu cerutul. Va ști cui dădea banul, unui amărât sau unei lichele.

 

Știti ce faceți!

Am facut-o si pe asta. Am interactionat, exact asa cum recomanzi si tu. 

Dupa ce persoana in cauza a simtit ca am largit limitele sociale, a reactionat rapid asa cum stia ea....adica,a profitat ca sa ma escrocheze.

En fin, a fost un test.

Pentru mine, intrucat inca acord limite prea largi, acolo unde nu este cazul. 

 

Si, da, ai dreptate, stiam ce fac. Insa nu mi-a placut concluzia pe care am tras-o...despre mine.

Editat Septembrie 19, 2015 de 5 o'clock

[impresie 944]

Este relevantă interacționarea cu ei. Le va arăta concret firea, mai devreme sau mai târziu. Până atunci, important este să îți poți desfășura viața, întâi pentru tine. În ce mă privește pe mine nu este o problemă de care mă pot ocupa deocamdată. La ce concluzie ajunge ca om care se implică astfel trebuie pronunțată în cadrul unei clarificări în fața cerșetorului mai mult decât a unei plăceri față de sine. Pe scurt, o relaționare detașată.