Scrierea unei carti

[tamita 43]

Mulțumesc mult!

[King1 8295]

E important sa incerci sa imprumuti cat mai putin din viziunile celorlalti si sa pui cat mai mult din imaginatia ta, din trairile tale, sufletul tau, gandurile tale. Asa iti poti forma un stil.

Sunt multe stiluri, raportate la multiple chestiuni.

 

De pilda se pot formula fraze si descrieri lirice, in proza, folosind cuvinte simple si cu accente metaforice.

Sau poti folosi cuvinte cu o rezonanta mai grava si mai tehnice... si tot asa.

 

E un inceput bun, pentru varsta ta. Cauta sa evoluezi continuu! ;)

[gargbird 9383]

Deluded.

 

E in engleza si inseamna inselat, amagit, cu sensul de a avea asteptari mult peste posibilitatile actuale.

 

Din pacate, asta e concluzia la care am ajuns citindu-ti blogul. Bineinteles ca asta nu inseamna ca nu ai talent sau ca nu ai putea sa scrii bine, ci inseamna ca nu stii sa speculezi potentialul pe care il ai.

 

"Scrii frumos", "scrii bine", "continua". Aceste aprecieri venite de aici, de pe forum, sunt mai mult exprimari ale simpatiei pe care o generezi prin candoarea si prin naivitatea ta.

 

Chiar asta ar fi una din "probleme". Desi scrii pe blog de la 13 ani, stilul naiv nu ti s-a schimbat deloc. Nu te-ai maturizat literar. 

Dialogurile sunt artificiale, mai degraba sunt interviuri luate de un reporter stangaci. 

 

Nu ai forta. Citesc doua fraze, trei, zece, astept "explozia", surpriza, elementul care sa ma scoata din rutina unei lecturi monotone, dar... momentul nu se produce. Eu nu-ti neg trairile sau starile, doar ca tu le vezi altfel, prin propria experienta, iar la noi ajunge doar o insiruire banala de metafore slabute. Totusi, ar trebui sa stii ca descrierea unei stari sufletesti este de o mie de ori mai grea decat descrierea unui peisaj, de exemplu, iar a te avanta pe acest teritoriu e o risipa inutila de energie daca nu ai o doza de "nebunie creativa".

 

Pentru ca tot am adus vorba de metafore, mi-ai pus frana la lectura chiar de la inceput, prin asocierea nefericita intre "întuneric" si "șfichiuitor". 

"Am deschis ochii în neant, într-un întuneric șfichiuitor."

Nu se potrivesc deloc. Intunericul poate fi in multe feluri, dar nu sfichiuitor. Pe langa asta, ti se impleticeste si limba cand incerci sa pronunti cuvantul asta.

 

Metafora trebuie sa te infioare, cuvintele trebuie sa capete intelesuri nebanuite. Iata un exemplu de forta a metaforei, in poeziile poetului Gabriel Dalis:

 

tot mai departe

 

: de când visez îmi cad dinții.
zâmbetul stă pe o masă plină cu cărnuri acum.
deseori mă uit la câte un soare rotund
și aproape cred că e dimineață,
ca la un om dispărut pe care l-am găsit numai eu.
mă ascund până aici,
în iarba înaltă.

 

portiera

 

: șobolanii se aşază-n cutii,

se împrietenesc cu satele lor provizorii.

 

am plâns unul împotriva altuia

prin ghete crăpate deasupra.

 

nu mă bate și nu mă iubi.

 

mă rumegă un animal decupat,

mă fixează cutia de cuie.

 

sângele meu este un pistol cu seria ştearsă.

 

Scrii sacadat, enervant. Multe fraze sunt prea scurte, repetitive. "Nu sunt pregatita. Nu acum.", sau "Nu incerca sa-l opresti. Niciodata.", reprezinta o scindare neinspirata a unei idei in doua propozitii prea scurte pentru a transmite ceva, mai ales ca abuzezi de acest tip de exprimare. Ar merge, de exemplu, la final de capitol, dar nu mai mult.

 

Din cauza ta, pentru ca ai dat-o ca exemplu de literatura buna, am cautat recenzii despre "Fluturii" Irinei Binder, desi banuiam ce voi gasi. Din pacate, banuielile mi s-au confirmat, spre marea mea multumire posaca. Dulcegarie maxima amestecata cu telenovela, cu fantezii utopice si cu situatii atat de nefiresti incat frizeaza penibilul. Asta e concluzia la care am ajuns eu :boss: , fara a putea fi acuzat de superficialitate in privinta segmentului romantic literar, eu citind cu aceeasi placere un roman de dragoste bun sau biografia unui ofiter al Serviciilor Secrete.

 

Gata, cam atat despre partile rele.

 

Mi-a placut "Metamorfoza". Chiar foarte mult. Acolo parca te-ai metamorfozat tu insati, lasandu-ti libere gandurile si scotandu-le din carapacea truismelor obisnuite. "Metamorfoza" mi-a demonstrat ca ai potential. Deocamdata iti lipseste celalalt ingredient care sa te faca sa progresezi. Poate esti prea tanara pentru el, pentru ca vorbesc aici despre tristete.

 

Ai 16 ani. Demonstreaz-o. Scrie ceva care sa te impresioneze in primul rand pe tine.

Uite, daca nu te-ai suparat deja prea tare, iti lansez o provocare: descrie un copac. Dupa aia o sa-l descriu si eu. Ce zici?

 

[Allexandrra 8936]

 

Buna ziua.

 

Ce parere aveti de scrierea unei carti la varsta de aproape 16 ani? M-am apucat sa scriu o carte, nu am ajuns inca la jumatate dar am scris destul de mult. Am un blog pe care scriu ocazional, atunci cand ma incolteste imaginatia, cand am timp... 

Cum ar fi de preferat: daca reusesc sa o termin, sa o public la o editura sau nu? Sa ma apuc sa strang banii de pe acum, costurile sunt mari?

 

Va copiez mai jos cateva secvente din carte si mi-as dori sa stiu daca e cazul sa continui, ori sa mai astept. Nu stiu cate sanse de reusita as avea, avand in vedere lipsa de experienta, varsta... desi mi-as dori nespus sa reusesc :)

 

 

Poti sa scrii o carte si la 10 ani. N-are importanta daca e buna sau nu, daca ii place sau nu cuiva. Ai pus o caramida. Cine stie ce vei scrie la 16 sau la 70 de ani datorita acelei caramizi. 

 

Arthur Rimbaud, marele geniu, s-a manifestat cu adevarat intre 17 si 20 de ani. Oameni mari si cu experienta nu si-au dat seama ce zacea in el. Si totusi...

 

Costurile de tiparire nu sunt mari, cele de promovare sunt foarte mari. Editurile din Romania risca rar sa publice autori necunoscuti. Ma rog, nu numai in Romania, dar acolo e aproape o regula. Trebuie sa te cheme Mihaela Radulescu sau sa te invarti prin anumite cercuri, in care nu conteaza foarte mult daca ai talent sau nu.

 

Am citit putin de pe blogul tau. Parerea mea e ca ai potential. Uneori, pasajele sunt banale, alteori se aprinde o scanteie. M-ai surprins de cateva ori cu scanteile tale. Nu te opri, daca asta iti doresti. :)

[King1 8295]

 

Totusi, ar trebui sa stii ca descrierea unei stari sufletesti este de o mie de ori mai grea decat descrierea unui peisaj, de exemplu, iar a te avanta pe acest teritoriu e o risipa inutila de energie daca nu ai o doza de "nebunie creativa".

 

Confirm...

[The Unknown 15043]

O alta parere sincera: - ca sa scrii ceva important, inainte trebuie sa citesti foarte mult, nu conteaza ce, orice si in oricare limba ca sa vezi mai multe exemple de exprimare, nu trebuie sa le imiti, doar sa ai o idee ce sta bine pe hartie!!!

 

Succes!

[tamita 43]

 

Din cauza ta, pentru ca ai dat-o ca exemplu de literatura buna, am cautat recenzii despre "Fluturii" Irinei Binder, desi banuiam ce voi gasi. Din pacate, banuielile mi s-au confirmat, spre marea mea multumire posaca. Dulcegarie maxima amestecata cu telenovela, cu fantezii utopice si cu situatii atat de nefiresti incat frizeaza penibilul. Asta e concluzia la care am ajuns eu :boss: , fara a putea fi acuzat de superficialitate in privinta segmentului romantic literar, eu citind cu aceeasi placere un roman de dragoste bun sau biografia unui ofiter al Serviciilor Secrete.

 

 

 

Nu, nicidecum n-am dat-o exemplu ca fiind o scriitoare adevarata. Cartea ei nu e literatura. Am citit carti mult mai bune. Am zis ca e o carte ok, cu exceptiile de rigoare, care sunt multe, iar multe dintre ele mi s-au parut enervante... 

Revin cu un raspuns mai detaliat de indata ce pot, am vrut sa clarific aspectul asta. 

[Abbie M. 6295]

Cu riscul de a fi acuzata ca joc rolul avocatului din oficiu, te indemn sa nu faci din validare un scop in sine, pentru ca nu o vei primi niciodata in mod uniform. Citind opinii pe site-uri care vand carti, observ ca ceea ce unii considera minunat altii considera neinteresant; fiecare carte are toata gama de opinii, de la ''excelent, recomand cu caldura'' la ''ce porcarie, am aruncat banii pe fereastra''.

 

Cititul implica doua persoane; e important nu doar ce e scris (si cum) dar si cine citeste, in aceeasi masura.

 

Oamenii sunt atrasi de textele care le transmit ceva; e o problema de comunicare in primul rand. Restul observatiilor legate de stil sunt deja detalii sau lucruri care se modifica in timp. Mie mi-ai comunicat ceva, asa ca nu te-am apreciat din simpatie. Introspectia si reveria cuiva poate sa le sune ''ieftin'' unor persoane daca nu reusesc sa isi aminteasca acele stari, prin care foarte probabil au trecut mai demult. 

 

Multi nu stiu ca cineva care s-a nascut cu ''microbul'' asta nu scrie din ambitie, ci pentru ca e in natura lui sa o faca, fie ca cere parerea altora sau pastreaza totul pentru el. Complexitatea subiectelor abordate vine cu anii; e firesc. 

 

Nu trebuie sa lasi teama de opiniile altora sa iti intunece bucuria de a scrie; pana la urma o faci pentru tine in primul rand.

[tamita 43]

N-am mai intrat de mult. Am realizat ca am lasat o descriere - descrierea unui copac - nefinalizata. Era perioada aceea stresanta, de inceput al scolii, al liceului, si mi-a fost lene sa intru, sa mai raspund. Apoi, m-am gandit si daca merita sa mai scriu ceva. Dar sa stiti ca visul meu, referitor la carte, nu s-a terminat. Ce-i drept, au fost zile si chiar o luna intreaga de cand n-am mai scris nimic. Din lipsa timpului, din lipsa de inspiratie. Imi pare rau acest lucru, dar astfel am reusit sa ma concentrez asupra blogului, sa scriu si pe acolo cate ceva. Aseara am modificat, in word, formatul paginii. Am masurat o carte si am vazut ca formatul este, de obicei, de 12/20. L-am facut si eu astfel si, ca sa vezi, am adunate deja 88 de pagini la carte. Nadajduiesc ca in 2016 o voi termina, cu cel putin 150 de pagini. Am idei, stiu ce o sa urmeze, timp si inspiratie sa am. 

Am mai lasat niste citate pe blog, dar (tot pe aceleasi) le las si aici:

 

„Îmi părea inimaginabil. Era dezolantă ideea unui vis, astfel încât mă ciupeam și în același timp mă întrebam: „E real? Oare e real?”. Asta pentru că, din cauza extazului, mintea nu îmi era lucidă. Ceea ce s-a întâmplat ieri mi se părea mai mult decât temerar. Șlefuiam în jurnal și în suflet clipele petrecute în ziua anterioară, căci nu doream să le pierd. Pentru că atunci am simțit fericirea supremă și nevinovată, nedureroasă, timpul oportun în care visele din timpul nopții și visurile tale se împletesc tenace cu realitatea, determinându-te să te întrebi ce e real și ce este himeră. Iar in același timp să conștientizezi că himerele sunt de fapt realități. Realități mult-dorite, care te învăluie cu un cordon ombilical, îți sugrumă așteptările, căci primești mai mult decât râvnești, și te rogi cu patimă să fie rezistent, atât de rezistent cordonul, încât ceea ce trăiești acum să dăinuie veșnic în tine și prin tine, prin ceea ce transmiți tu și îți scriu eu acum… prin rânduri și povești.”

 

„Mai apoi, erau poveștile extrauterine, când am devenit  ființă singulară, proprie și unică, clipele în care făceam primii pași, rosteam întâiele cuvinte și îmi juleam genunchii de la căzăturile pe asfalt. Și câte căzături am avut! De câte ori am avut răni pe picioare, de câte ori mă ustura și mă duceam la tata ori la mama și le spuneam: „Suflă, suflă ca să treacă, fiindcă doare…” iar ei suflau. Suflau cu zâmbete pe chip, și totuși cu durere în suflet, căci nu doreau să simt durerea, și-mi spuneau mereu că și-ar dori să nu cunosc ce înseamnă să mă doară. Să mă doară o rană, să mă doară capul, să mă doară gâtul, ori, mai rău, sufletul.

Ei n-au știut că o să simt durerea atât de intens cândva, și nu-mi sunt alături, nici aproape la dureri de suflet. Atunci nu știam ce înseamna asta, întrucât unicele dureri erau cele din cauza vânătăilor, a căzăturilor din cauza spiritului meu energic și zglobiu, în căutarea unei zâne ascunse sub o ciupercă. Aceste dureri, singurele la momentul acela, mă făceau câteodată să plâng. Plângeam de multe ori seara, trezindu-mă dintr-un vis în care mi-a fost furată jucăria preferată, ori când îl auzeam pe balaurul de sub patul meu care nu-mi dădea pace, care apărea în fiecare noapte și voia să mă mănânce, iar ziua dispărea în ținuturile sale, sau poate se ducea la alt copil.”

[nicksson 190]

 

 

Buna ziua.

...

Am deschis ochii în neant, într-un întuneric șfichiuitor. Nici briza resimțită de la zece metri depărtare nu-mi reînvie simțurile. Mă simt aidoma unei ființe trecute în moarte clinică (sau poate chiar aceasta este explicația stării pe care o nutresc). ..

 

... „Mai apoi, erau poveștile extrauterine, ...”

Tamita, gargbird a argumentat bine. Eu nu zic să te laşi de scris, ba dimpotrivă. Îţi recomand ca din programul tău zilnic să facă parte 2 ore de citit şi 1/2 oră de scris (mă rog, raportul e important). Şi nu citi orice porcării, întreabă pe careva mai mare ce merită citit. Astfel, peste un deceniu-două vei putea scrie altfel decât pentru sertar.

La vârsta ta, când doream să fiu tractorist, iată ce scriam în agenda mea:
"Oh, de-aş avea un tractoraş, cu faruri şi  volănaş, aş ara tot câmpu, şi-aş lăsa gându să semene ogoru cu stele ca covoru". Acum n-aş mai scrie aşa ceva, dar mă amuz citind din urmă. Fă şi tu la fel..

Nae tractoristu

Editat Noiembrie 21, 2015 de nicksson