Stu' a scris:
De ce crezi asta?
Uite, un pictor foarte talentat - nu își găsește sensul pictând?
Un chirurg f bun, nu își găsește sensul salvând vieți după uși închise?
Un om bun, nu își găsește sens luptând împotriva raului?
Nu știu, eu cred că dacă trăim o viață cu sens, că îi dăm sau că îi găsim sensul - nici nu mai importa. Importa ce simți. Da, cu cât știm mai multe - cu atât găsim mai multe întrebări - dar poate asta este condiția noastră, nu sensul. Crezi că ele se confunda? Poate că avem mai multe sensuri, iar condiția noastră are sens sa nu ne lase să ne oprim din dezvoltare și creștere.
Cred ca am venit doar cu un singur sens al vietii. Pe parcursul vietii putem sa ne abatem de la acel sens si pe anumite perioade, datorita multor factori, mai mult sau mai putini intelesi de catre noi, dam alt sens si experimentam... Daca am "ratacit" prea mult sensul initial(cel perfect, cel pentru care am venit), atunci cumva se intervine si suntem repusi la "locul nostru", fiindca fiecare trebuie sa fie acolo unde este menit sa fie. "Ratacirile" sunt permise, au rostul lor, dar nu ca o regula, ci doar ca "experienta". Noi putem experimenta totul, avem totul la dispozitia noastra, dar nu toate ne sunt necesare . Da, gresim si invatam din greseli, chiar sunt permise, insa repetarea lor este o atentionare ca undeva am "fortat nota" prea mult si avem de facut "reparatii".
