Despre sensul vieții

Ce cale ieftina de a iesi din impas ... Resemnarea       e ca si rezolvata problema ... pe melodia  

Nostima parodie joci!

Ceva concret legat de tema? Sau asta nu vine pe cale transcendentala?    

Vrăjeală a scris:

Am instalat un brad de crăciun filosofic     . Dacă mai lipseşte ceva din el, atunci puneţi voi. 

Ca iubirea      să fie sensul vieţii, atunci, omul, oricare ar fi el    , trebuie, dacă nu să se afle, în orice moment al vieţii, în acea stare, atunci, măcar prin ceea ce face cu alţii, oricare ar fi ei, în orice circumstanţe şi orice contexte, să se vadă că tinde cu ei către iubire.

  Iubirea este o stare conţinută în starea de bine  :P:  , fără a fi necesară omului, ca să declare că se simte bine. Stările indispensabile ale oamenilor, cu mic, cu mare, sunt creşterea şi exprimarea¹. Aş fi adăugat şi mişcarea,    , însă cei paralizaţi din naştere, deşi sunt în viaţă, anulează argumentul.

Tot ce are viaţă creşte în mod involuntar de minte, şi se alimentează instinctiv. Oprirea din alimentaţie duce la pierderea vieţii. Spre deosebire de plante,  :luck:  , omul manifestă interes pentru păstrarea condiţiei de viu².

Spaţiul,    , în care materia cu viaţă creşte, va fi mărit şi diversificat. Oamenii,    , în timp ce cresc în spaţiu, se vor tot exprima. Sensul omului este trăirea într-un mediu în care, când se exprimă pe deplin, aşa cum este el, să se simtă bine.     Unii îl caută, alţii îl fac.

___________________

¹ Ce exprimăm!? O înjurătură, o măgulire, o aderare, o nepărtinire, o idee, o părere, un sfat, o percepţie, o cauză, o observaţie, un acord etc... adesea puse în conduite, în obiecte, în figurine, în doctrine etc... rareori, atât cât pentru a păcăli    , puse doar în vorbe.

² Putem spune că viaţa, în care gândul şi psihicul se exprimă, are sens, când ea conduce gândul şi psihicul la exprimare. Cât timp viaţa nu face acţiune, atunci nu poate avea sens.

Frumos bradul!

Vin și io cu ceva împodobiri, după puterile mele mici, dar sincere!  ...

Sensul vieții este evoluția propriei ființe. Adică să ne străduim să iubim cât putem de mult și să cunoaștem cât putem de bine.

Vriies a scris:

Sensul vieții este evoluția propriei ființe. 

Corect! :)

Unii oameni de stiinta, de ex. si-au dat un (nou)sens vietii lor, acela de-a descoperi "Particula lui Dumnezeu".

Totul este Dumnezeu ! Provocari, filosofii de viata, amanari, tentatii s.a.m.d. , pe calea fiecaruia dintre noi, sunt chiar benefice, insa, totul face parte  dintr-o "ordine Divina", care trebuie respectata.   

Fiecare om are rostul lui si fiecare om este dator sa inteleaga ce are el de facut, cum trebuie sa fie, ce are de invatat sau cum sa ajute pe cineva, ce atitudine are, cum se raporteaza la ceea ce vine inspre el (poate fi ca o lectie sau ca o binecuvantare-uneori acestea pot fi percepute tocmai inversul realitatii faptelor, dar asta-i o alta discutie ...).

Dumnezeu, divinitatea, sursa,.. e aidoma cu Zana Maseluta, Mos Craciun, Mickey Mouse & company, iti dai totusi seama, nu?

Roportalianul a scris:

Dumnezeu, divinitatea, sursa,.. e aidoma cu Zana Maseluta, Mos Craciun,  Mickey Mouse & company, iti dai totusi seama, nu?

De unde știi tu care-i „sursa” a ceea ce este? 

Faptul că încerci să bagatelizazi problema și vii cu chestii de genul „ Zana Maseluta, Mos Craciun, Mickey Mouse ”, să știi că în felul ăsta te situezi pe un off topic continuu, pentru că nu despre asta e vorba.

Îți dai totuși seama, nu?

Nu exista nici un fel de caracteristica in universul cunoscut, inclusiv psihica, care sa fie demna de luat in seama intru a sustine existenta acestor fantezii.

Asta e o fixatie fara temei, nu fac mai mult off decat altii! 

Si nu e deloc off ceea ce specifici, intrucat era un raspuns pt. colega care pune totu, deci inclusiv scopul vietii, pe seama divinitatii si a idealurilor transcendentale.

Roportalianul a scris:

Nu exista nici un fel de caracteristica in universul cunoscut, inclusiv psihica, care sa fie demna de luat in seama intru a sustine existenta acestor fantezii.

Asta e o fixatie fara temei, nu fac mai mult off decat altii! 

Si nu e deloc off ceea ce specifici, intrucat era un raspuns pt. colega care pune totu, deci inclusiv scopul vietii, pe seama divinitatii si a idealurilor transcendentale.

Despre care fantezii vorbești și care crezi tu că ar fi caracteristica universului?  Eu te-am întrebat dacă tu știi care-i „sursa” a ceea ce este. Poți răspunde în mod fair play la această întrebare?

E treaba ei dacă pune scopul vieții pe seama divinității, alții au o altă părere. Care-i problema? Trebuie să ne beregățim?

Domnule, e posibil de batut campii in multe feluri!

Ce anume din Univers iti indica tie existenta divinitatii sau a nu stiu ce sursa transcendentala etc?

Conform stiintei sursa este singularitatea primordiala, asta stii si tu.

E cel mai competent raspuns ce poate fi dat actualmente. Atunci cand stiinta va mai evolua, va fi posibila completarea sau chiar schimbarea paradigmei.

Aceasta e opinia mea.

Opinia ta care este referitor la sursa?

Normal ca e treaba ei, dar nu e treaba ta sa consideri off, raspunsul meu la ceea ce a spus ea, pricepu-si acuma?