Despre sensul vieții

Ti-a zis tie cineva  ca-i o "iluzie corpul prin care existi"?! Nu cred, io n-am citit asa ceva p-aci! 

Roportaliene, ce mai, e clar că un pic de polemică îţi prinde bine: ia uite la comentariul #495, ce lung şi lucrat pare. E drept, mai sunt într-ânsul câteva inadvertenţe sau concluzii eronate, dar e limpede că ai pornit pe calea căutărilor răspunsurilor proprii privind sensul/sensurile vieţii. Văd că pentru tine "iubirea" (din păcate acest termen e puţin impropiu pentru ceea ce doream să spun, dar altul mai bun nu am găsit) are conotaţii curioase, dar la urma-urmei asta e treaba ta. Sper că vei reuşi să ieşi la un liman curat după ce vei rătăci ani nenumăraţi pe cărările întortocheate pe care te vor împinge (ca şi până acum) mintea şi (inerent) inima. Nu e deloc sigur că rezultatele căutărilor tale vor fi compatibile cu ale oricui altcuiva. Mai sper că eventualele concluzii "finale" să nu te acrească de tot, să nu te facă mai pesimist decât eşti (şi da, se pare că dai deja dovadă de un pesimism destul de mare), să nu ajungi să negi totul numai fiindcă logica rostului vieţii îţi poate părea uneori inexistentă, sau de neajuns. De altfel, ferice de cei care cred în Părintele care a creat lumea şi îi mai poartă de grijă, chiar dacă numai din când în când. Eu îi invidiez şi nu le doresc decât să-şi păstreze credinţa fără să cadă în fanatism. Ceilalţi, inclusiv eu şi tu, sunt de plâns din cauza singurătăţii pe care şi-o asumă în numele raţiunii.
Vezi aşadar, ce multă atenţie ţi-am acordat, scriindu-ţi atât de mult...

În privinţa celorlalţi, cred că e bine să le spun (din nou) că uneori mi se pare că oricât de important poate părea căutatul rostului vieţii, poate că are importanţă nu atât rezultatul, cât căutarea în sine. Să(-ţi) găseşti un rost al vieţii nu este un concurs cu premiaţi şi rămaşi de căruţă... Cât despre rostul înalt, suprem al vieţii... Cine-l poate oare şti?...

Cu privirea limpede,

Nae Tractoristu

nicksson a scris:

.

În privinţa celorlalţi, cred că e bine să le spun (din nou) că uneori mi se pare că oricât de important poate părea căutatul rostului vieţii, poate că are importanţă nu atât rezultatul, cât căutarea în sine. Să(-ţi) găseşti un rost al vieţii nu este un concurs cu premiaţi şi rămaşi de căruţă... Cât despre rostul înalt, suprem al vieţii... Cine-l poate oare şti?...

Cu privirea limpede,

Nae Tractoristu

Fain. Da, finalul drumului nu conteaza mai mult decat drumul in sine, calea pe care mergi. Cand ne gandim tot timpul la ce vom gasi la capat si ignoram tot ceea ce ne iese in cale(din diverse motive"lumesti"), indiferent ce vom gasi in final vom fi nemultumiti. Spunea cineva ca Iubirea sta la baza Creatiei si Inima are propria ei inteligenta. Atunci cand mintea coboara in inima se produce alchimizarea si urca din nou, acolo unde-i "sade bine", cum este-o zicere. Asa ca, savurand mirosul florilor si fiecare fir de iarba, ascultand cantecul pasarilor, admirand rasaritul si apusul Soarelui si "cate si mai cate", ce mai, "iubire in pasi de dans", atunci, intradevar, indiferent ce vom gasi la capatul drumului vom fi plini de bucurie si multumire, ca am dat un sens vietii, prin prisma Starii de Bine(calauzirea interioara ne indeamna precis si clar, starea de bine ne este "barometrul").

"Nu-ti cauta qi-ul decat in inima", zicea Mencius.

" Numai cu inima poti vedea ceea ce e invizibil ochilor, dar esential vietii."- Antoine de Saint-Exupery

nicksson a scris:

Nae Tractoristu

Strict divagatie!

Nu persoana mea este tema!

Inteleg pasiunea dvs. pentru psihanalizarea altora totusi, putin efort sa iesiti din off

LuciaD a scris:

Ti-a zis tie cineva  ca-i o "iluzie corpul prin care existi"?! Nu cred, io n-am citit asa ceva p-aci! 

Corect, tu n-ai vazut intrucat tu vezi cu inima.

Mai incerca o data, e gratis!

Roportalianul a scris:

Corect, tu n-ai vazut intrucat tu vezi cu inima.

Mai incerca o data, e gratis!

Da, unele "proiectii mentale" lansate de tine si de catre cei cu care esti in rezonanta, prefer/ (" ma (pre)fac" ) sa(ca) nu le "vad", fiind cel mai inalt bine pentru toti cei "implicati in provocare" (atat din "vazut, cat si din nevazut"...).

  8) Da, prefer "filmul" la care sunt "dusa io". Cum toate, mai devreme sau mai tarziu, capata sensul lor corect, drept, probabil ca vei fi indrumat si tu(asta-i sigur, stiti vorba aia : "de musai ca de voie buna, bei Ioane ageazma"- cum se zice pe la noi) sa-ti cobori putintel mintea in inima., altfel, blocajele date de catre potentarea mentalului in detrimentul afectivului, te vor (men)tine in "labirinturile psihologice"! 

Doamne ajuta, tuturor !

Merry Christmas si tie Lucia!!!  ... viata e plin de sensuri dar unii se impiedica de umbra lor si nu vede calea spre implinirea personala sau profesionala si sint convinsi ca nimeni nu vede nimic nici ziua cu soarele pe cer!!!   Ai pus ceva la dospit?

Am instalat un brad de crăciun filosofic     . Dacă mai lipseşte ceva din el, atunci puneţi voi. 

Ca iubirea      să fie sensul vieţii, atunci, omul, oricare ar fi el    , trebuie, dacă nu să se afle, în orice moment al vieţii, în acea stare, atunci, măcar prin ceea ce face cu alţii, oricare ar fi ei, în orice circumstanţe şi orice contexte, să se vadă că tinde cu ei către iubire.

  Iubirea este o stare conţinută în starea de bine  :P:  , fără a fi necesară omului, ca să declare că se simte bine. Stările indispensabile ale oamenilor, cu mic, cu mare, sunt creşterea şi exprimarea¹. Aş fi adăugat şi mişcarea,    , însă cei paralizaţi din naştere, deşi sunt în viaţă, anulează argumentul.

Tot ce are viaţă creşte în mod involuntar de minte, şi se alimentează instinctiv. Oprirea din alimentaţie duce la pierderea vieţii. Spre deosebire de plante,  :luck:  , omul manifestă interes pentru păstrarea condiţiei de viu².

Spaţiul,    , în care materia cu viaţă creşte, va fi mărit şi diversificat. Oamenii,    , în timp ce cresc în spaţiu, se vor tot exprima. Sensul omului este trăirea într-un mediu în care, când se exprimă pe deplin, aşa cum este el, să se simtă bine.     Unii îl caută, alţii îl fac.

___________________

¹ Ce exprimăm!? O înjurătură, o măgulire, o aderare, o nepărtinire, o idee, o părere, un sfat, o percepţie, o cauză, o observaţie, un acord etc... adesea puse în conduite, în obiecte, în figurine, în doctrine etc... rareori, atât cât pentru a păcăli    , puse doar în vorbe.

² Putem spune că viaţa, în care gândul şi psihicul se exprimă, are sens, când ea conduce gândul şi psihicul la exprimare. Cât timp viaţa nu face acţiune, atunci nu poate avea sens.

Roportalianul a scris:

Tie asa iti iese, totul e o iluzie?

Crede-mea, nu incerca sa-l pierzi, corpul prin care existi nu e o iluzie.

Ala de ti-a bagat asta in cap te minte din interese meschine sau intrucat e iluzionat, manipulat, inregimentat.

Adica pentru tine corpul tau este dovada suprema a realitatii. Nu ai nevoie de cine stie ce argumente ca sa te convingi. Tocmai ma gandeam la matrix. :)

Ala de ti-a bagat in cap... te minte...