Afirmația ta că, pe parcursul celor 42 de pagini ale acestui topic n-am conturat o opinie despre sensul vieții, este una care în opinia mea trădează rea-voință.
În primul rând, cum ți-am mai spus, nu am deschis acest topic pentru a-mi ține propria disertație în acest sens. L-am deschis pentru a-i invita pe alții să-și pună părerea, pentru a discuta amical și relaxat cu oameni interesați de subiect și care au o atitudine fair play vizavi de preopinenți.
În al doilea rând, sigur că mi-o spun și eu și chiar am conturat o opinie despre sensul vieții, fie încercând să prezint o serie de teorii științifice, filosofice precum și unele concepte filosofice și metafizice care, chiar dacă nu-l explicitează, totuși sunt în strânsă legătură cu problema sensului vieții,
fie exprimând părerile unor personalități despre acest subiect (pe care evident că mi le-am asumat), ba chiar emițând câteva păreri proprii. Îmi permit să reiterez.
Menirea omului ar fi de a trăi în virtute și de a cerceta totul fără oprire.
”Scrutați-vă menirile ființii
nu-s oamenii meniți să fie fiare
ci pelerini ai binelui și-ai minții!”
Problema sensului vieții, indiferent de răspunsul pe care-l dăm, este o problemă filosofică prin excelență.
Poți spune, mai degrabă, că el [sensul vieții] se descoperă ierarhic, în funcție de nivelul sau stadiul la care a ajuns cel care-și pune această problemă.
Părerea mea e că există un sens al vieții, dincolo de toate așa-zisele sensuri individuale.
Acum, sigur toate acestea se pot discuta, însă de ce nu vreau să mai dezvolt anumite lucruri? Ba vreau, cum să nu vreau, că d'aia mai scriu și eu pe forum din când în când. Dar prefer să o fac cu cei pe care-i simt că într-adevăr vor să poarte o discuție și nu să-mi pierd timpul cu miștocarii de profesie.
„Nene” este un termen întrebuințat în cursul unei discuții, prin care se poate exprima o suprindere, o dezaprobare, o mirare etc., astfel încât folosirea acestuia nu constituie per se o scădere a ștachetei.
Și 'geaba te faci că nu vrei să-nțelegi, pt că ți-am explicat destul de clar despre ce e vorba și nu cre' că mai e nevoie să-ți fac și-o schiță. În măsura în care voi constata că te interesează la modul sincer un subiect, (poate) îți voi răspunde la fel de sincer după cum mă pricep și eu.
Nu toate devin kkturi filosofice, cum greșit încerci tu să insinuezi, Și n-am zis că ai scrie numai kkturi (chiar te-am aplaudat când ai scris ceva frumos), ci ți-am zis doar că nu mai am dispoziția de a răspunde unor kkturi filosofice de genul celor cultivate uneori de tine (cum ar fi rața pe varză, UFO-iștii verzi, țâțele hipatiei etc.) și tonului zeflemitor cu care mimezi deferența.
Așa că tu ești ăla care, din lipsă de elan, scade în permanență ștacheta (bine, tu oricum treci pe sub ea sau cel puțin așa ai ținut să-mi demonstrezi până acum) și nivelul discuției până la a o anihila. Prin astfel de sintagme, prin miștocăreala cu iz de colțul microbiștilor de Cișmigiu pe care uneori o cultivi, am dedus că intenția ta e de a-ți minimaliza preopinenții și de a bagateliza subiecte. Nu știu dacă ți-au scăpat prea mulți de aici pe care să nu-i fi luat la mișto. Ah, da, poate că l-ai mai aplaudat pe vreunul care m-a jignit pe mine! :D
Când o să constat că te interesează dialogul și nu miștocăreala, poate o să dezvolt și eu. Până atunci, însă, ți-aș fi foarte îndatorat dacă nu mi-ai mai cere părerea și n-ai mai veni cu provocări. Sunt convins că poți purta și cu alții care-ți apreciază stilul, discuții spumoase și de largă respirație intelectuală. La urma urmei, lumea (chiar și lumea forumului) e suficient de mare pentru amândoi.
În rest, cu atitudinea asta de acum, sănătos să fii pentru a putea bate la „zeci de porți bătrâne în căutarea rostului vieții” cu speranța că-l vei găsi.
Multă sănătate!
