MasterOmega,
nu ştiu de ce simt acum imboldul să-ţi fac o mărturisire... poate găsec urechi care aud...
Sunt creştin prin naştere şi ateu din convingere. Căutând rostu vieţii am străbătut mii de pagini şi am bătut la zeci de porţi bătrâne. Am ascultat tumultul minţii unor genii (nu pretind că am înţeles totul), dar mi-am plecat urechea şi la vorbitori umili (până şi la Vriies). Am căutat s-adun înţelepciune pe care apoi n-am ştiut (şi nici acum nu ştiu) să o urmez. Am ascultat iarba crescând (nu e vorba mea, dar nu de mult o înţeleg) şi am încercat să aud muzica răsăritului de soare. Am cercetat cu ochii minţii mele slabe şi vestul şi estul, şi trecutul şi prezentul. De exemplu, am plâns cu Cioran şi m-am bucurat cu Ţuţea. Am arat şi-am semănat, în sus şi-n jos m-am preumblat, dar de linişte n-am dat. Uneori aş vrea să fie Dumnezeu. Atunci sunt slab. Alteori mă resemnez cu tractoru meu, şi atunci se zice că sunt tare. De fapt, pentru spiritele curioase nu există decât linişte provizorie: şi vântul mai stă uneori din goană...
Popa Ioasaf, din satul meu, care împlineşte curând suta de ani, mi-a spus odată că rostu vieţii e dragostea. Altădată mi-a spus că dragostea e temelia lumii. Cred că el numeşte dragoste toate misterele existenţei laolaltă, cu legi fizice ştiute şi cu necunoscut cu tot. Dacă ar fi aşa, atunci rostu nostru ar putea fi dragostea de oameni. Dar poţi iubi toţi oamenii de-opotrivă?... Cum ar putea oricine să simtă ca un Crist? Pe de altă parte, avem voie să bagatelizăm totul cu o strângere din umeri: sunt om, deci imperfect, aşadar pot fi şi rău/rea, şi mojic(ă), şi hoţ/hoaţă, şi mincinos/mincinoasă şi încrezut(ă)?
Ba mai mult, ar putea ezista principii fără om, ar avea rost universu fără viaţă? Se justifică reciproc, viaţa-universu şi universu-viaţa?
Iată dară întrebări la care multe răspunsuri se dădură. Cum să alegi pe cel corect? Cine-şi asumă rolul de călăuză pe aste drumuri neştiute?
Eu sunt doar un tractorist căruia în timp ce ară i se arată mereu motive de mirare, şi din ce mi se năzare adesea doar un scărpinat sub bască îmi rămâne...
Hai, să mai lăsăm şi pe alţii la cuvânt, că vorba din vorbă creşte...
Cu stimă,
Nae tractoristu