Da, lumea e una singura, iar noi, oamenii, miliarde, insa de felul in care ne-o imaginam depinde insasi felul cum ne traim viata.
Despre sensul vieții
Început de Vriies, Sâm 18 iul 2015 · 743 răspunsuri · 49.950 vizualizări
Fiero a scris:Asta in cazul in care mergem pe teoria ca totul este in mintea noastra, nu?
Nu la asta m-am gandit, ci la faptul ca mintea noastra modifica realitatea. Bineinteles ca daca cineva spune ca vede un parc cu copaci infloriti intr-un loc in care toata lumea vede un simplu zid, o sa fie considerat nebun. Dar pt. un scriitor e un mod de a reprezenta modul in care perceptia modifica realitatea. Extrem, dar plastic. Nu inteleg foarte bine de ce gasesc numai situatii tragice ca exemple. Si Don Quijote tot asa e construit. Psihologii spun ca omul disociaza in momentul in care nu poate face fata unei situatii, se refugiaza in alta realitate. Asa o fi, dar imi vin in cap exemple de situatii in care zidul nu e un simplu zid, ca sa zic asa. Poate detaliez in alt post, ca sa scap de metafora zidului si sa fiu mai explicita.
Tuturor ni s-a intamplat ca peste ani o realitate perceputa la un moment dat ca fiind infricosatoare sa fie considerata cu totul altfel si sa ne minunam de reactia pe care am avut-o initial.
Eee.da.
Mai e inca un aspect misto, si anume ca eu cel de acum nu pot sa il mai descriu la perfectie pe eu cel de atunci, pentru ca in modul meu de a percepe pe eu cel de atunci, intervin eu cel de acum.
Twisted, huh? :)
Editat Sâm 2 ian 2016 14:33
Foarte twisted. :) Si e si mai twisted cand ma gandesc ca prin perceptie, modific nu numai realitatea, ci si pe mine.
La multi ani!
Inca un motiv serios sa nu ne pierdem timpul cu ce nu putem schimba. Sa traim pur si simplu in prezent, iar cand facem analiza, sa lasam mereu loc de ..mai mult.
An nou plin de inedit iti doresc!
Oh, ce gânduri serioase, ce visări, ce zboruri, ce măreţe vise filozoafe v-au trezit cuvintele popii Ioasaf!
Şi ce mai grabnic zburdă mintea voastră cu tractorul înaripat al lui Nae Tractoristu!
De Crăciunu care trecu fusăi iarăşi în vizită la popa Ioasaf, după slujbă. L-am găsit privind lumânarea aprinsă din şfeşnic, care lumina rândurile Bibliei deschise pe masă. Era aşa de adâncit în gânduri că nici nu a observat când m-am aşezat alături, pe un scaun de lemn.
- La ce te gândeşti, părinte? - l-am întrebat. Iar el mi-a răspuns tot cu o întrebare:
- Nae, rostu lumânării este să lumineze, fie pentru vii, fie pentru morţi. Dar dacă luminează, se arde şi piere. De-ai fi tu o lumânare, ce-ai face? Ai lumina, sau ai trăi mult?
Voi ce-aţi fi răspuns în locul meu?
Cu stimă,
Nae tractoristu
nicksson a scris:De Crăciunu care trecu fusăi iarăşi în vizită la popa Ioasaf, după slujbă. L-am găsit privind lumânarea aprinsă din şfeşnic, care lumina rândurile Bibliei deschise pe masă. Era aşa de adâncit în gânduri că nici nu a observat când m-am aşezat alături, pe un scaun de lemn.
Cred că era cam șucărit, săracu', că nu prea i-a ieșit pasiența de sărbători. Deh, ce vrei, lumea nu mai are bani ca altă dată :(
Și-a privit întâi conținutul buzunarului și când a văzut că era cam subțire, a căzut, așa, pe gânduri și a început să privească lumânarea...
Dar ai fi putut să-i alungi tristețea, întrebându-l: „Părinte, pot să-ți bag câteva sute în buzunarul sutanei?”
Ți-ar fi răspuns vesel: „Normal, fiule! Poi de ce crezi că-i zice sutană?” 
Allexandrra a scris:Nu la asta m-am gandit, ci la faptul ca mintea noastra modifica realitatea. Bineinteles ca daca cineva spune ca vede un parc cu copaci infloriti intr-un loc in care toata lumea vede un simplu zid, o sa fie considerat nebun. Dar pt. un scriitor e un mod de a reprezenta modul in care perceptia modifica realitatea. Extrem, dar plastic. Nu inteleg foarte bine de ce gasesc numai situatii tragice ca exemple. Si Don Quijote tot asa e construit. Psihologii spun ca omul disociaza in momentul in care nu poate face fata unei situatii, se refugiaza in alta realitate. Asa o fi, dar imi vin in cap exemple de situatii in care zidul nu e un simplu zid, ca sa zic asa. Poate detaliez in alt post, ca sa scap de metafora zidului si sa fiu mai explicita.
Tuturor ni s-a intamplat ca peste ani o realitate perceputa la un moment dat ca fiind infricosatoare sa fie considerata cu totul altfel si sa ne minunam de reactia pe care am avut-o initial.
Dar mintea care modifica in mod voit realitatea, nu inseamna ca o percepe eronat, ci respinge doar modul in care-o percepe, fie pt. ca e greu de suportat pt. ea, fie pt. ca, pur si simplu, nu-i e pe plac, construindu-si o realitate paralela. Cred ca-ti dau dreptate, daca una dintre acele realitati paralele le poate fi de folos altora, e de preferat realitatii insasi sau unei alte realitati paralele mai putin folositoare.
rostul vietii ?
eu ma uit la viata mea si vad o chestie de nedescris.
de fapt nu ma uit la viata mea caci nu ma pot uita in trecut prezent si viitor in mod simultan.
sunt atent doar la ceea pot vedea, simti, intelege, auzi, acum,
si ce vad e o chestie de nedescris.
Fiero a scris:Dar mintea care modifica in mod voit realitatea, nu inseamna ca o percepe eronat, ci respinge doar modul in care-o percepe, fie pt. ca e greu de suportat pt. ea, fie pt. ca, pur si simplu, nu-i e pe plac, construindu-si o realitate paralela. Cred ca-ti dau dreptate, daca una dintre acele realitati paralele le poate fi de folos altora, e de preferat realitatii insasi sau unei alte realitati paralele mai putin folositoare.
In filmul La vita e bella e clar ca modificarea realitatii e voluntara si benefica. Tatal transforma experienta lagarului intr-un joc cu puncte si premii, iar fiul e protejat in felul asta. E o actiune constienta si voluntara. Dar exista situatii in care actiunea e involuntara si inconstienta. Daca doi oameni se uita la un zid alb si sunt intrebati ce vad vor raspunde cel mai probabil amandoi ca vad un zid alb, dar daca se uita la un tablou, cel mai probabil vor avea raspunsuri diferite, pentru ca perceptiile sunt diferite. Sau: pentru cineva un esec e o ocazie de a face lucrurile mai bine, iar pentru altul acelasi esec un motiv de abandon. Sper ca m-am exprimat mai clar.