Despre sensul vieții

Indiferent de cum valorificăm noi viața, de modul în care fiecare acționăm sau ne raportăm la vreo scară axiologică, la un moment dat conștientizăm că pur și simplu ne cam zbatem în această viață și atunci ajungem - unii mai devreme, alții mai târziu - la întrebari precum: ”de ce merită viața să fie trăită?”, ”există vreun scop sau vreun sens al vieții?”, ” și dacă da, care ar fi acesta?”.

Vă aștept la o dezbatere pe această temă. Puteți spune orice, de oriunde, din cărți sau din experiența voastră de viață...

Hai, că legai și câinii! :) 

Eu sunt de parere ca nu exista niciunul, dar putem invata sa ne mintim frumos, inventand tot felul de sensuri.

Sensul vietii este sa ii dai un sens si sa crezi in el pana la capat. Sa traiesti in concordanta cu credinta ta in ceea ce are sens. Viata inseamna creatie si sens, iar noi participam la creatie traind-o si descoperindu-i sensuri si intelesuri. Lucrurile acestea se leaga, nu poti desparti viata de sens, cum nu poti desparti limbajul de intelesul sau. Daca limbajul nu ar avea inteles ar  fi inutil si probabil abandonat, iar noi ca specie nu am mai fi oameni. La fel si viata, fara un sens nu ar merita traita,si nici nu poate fi conceputa. Sensul ii da substanta si valoare, o incarca de continut.

Oamenii afectati de depresii severe cu asta se confrunta, cu slabirea dorintei de a trai pentru ca nu mai gasesc sens, placere, in existenta lor obisnuita. Ceea ce pentru un om normal este intrinsec ca logica si sens, pentru un bolnav de depresie este vid si alienare. Sensul este liantul care ne fereste de nebunie, iar a percepe acest lucru in mod natural este o binecuvantare.

Probabil ca fiecare, periodic, isi pune aceasta intrebare. Eu recunosc ca nu stiu care ar putea fi sensul vietii mele ca individ. Multi reusesc sa treaca peste greutatea de a-si raspunde, dand vina pe evolutie si impulsul pe care aceasta il imprima individului de a supravietui si a se reproduce, sau negand pur si simplu existenta vreunuia.

Poate ca daca as putea raspunde la intrebarea : care este sensul vietii in acest univers, atunci as putea deduce si sensul vietii mele ca individ.

Animalele nu incearca sa dea vietii lor un sens, pur si simplu o traiesc, de-aia sunt scutite de depresii, faptul ca omul gandeste se pare ca a ajuns sa se intoarca impotriva lui. Ma rog, doar impotriva unor oameni, cei mai multi invata sa inventeze sensuri si sa si le urmeze. Exista tendinta de a-i numi pe depresivii care nu reusesc sa dea un sens vietii lor oameni slabi, chestie care eu o gasesc amuzanta, a te pacali pt. a te ajuta sa faci fata, mi se pare o dovada si mai mare de slabiciune. Smulge brusc valurile roz gasitorilor de sensuri, vor innebuni instant, nu vor fi in pericol sa cocheteze cu depresia.

Daca a reusi sa-ti dai un sens vietii e ceva natural, inseamna ca cei carora le lipseste aceasta capacitate sunt defecti dpdv genetic, nu?

si animalele sufera de depresii

Pe bune? Chiar sufera sau oamenii au ajuns la concluzia ca sufera? Asa o fi. O sa ma documentez, vad ca-s in urma cu informatiile.

pe bune!

chiar sufera, nu trebuie sa foloseasca limba oamenilor ca sa spuna 'sunt depresiv', se vede in comportamentul lor. exact ca si oamenii care sufera de depresie, si animalele sunt triste, vor sa fie singure, nu mananca, au o stare de continua tristete. animalele pot comite suicid din cauza depresiei sau a stresului.

depresia nu o boala doar a minunatei noastre specii

Te cred. Si nu mi se pare deloc ca omul e o specie minunata, datorita raului pe care-l produce altor specii si datorita relelor pe care si le fac unii altora oamenii, eu cred ca suntem specia cea mai urata. Stiu ca o sa oripilez pe multi cu ce-am spus si o sa fie voci care-o sa sustina ca omul e singurul capabil sa creeze o gramada de chestii frumoase, dar la cate alte chestii frumoase distruge, nu prea se pune. 

Fiero a scris:

Pe bune? Chiar sufera sau oamenii au ajuns la concluzia ca sufera? Asa o fi. O sa ma documentez, vad ca-s in urma cu informatiile.

Uite un discurs interesant pe tema asta- si cainii folositi in conflicte militare sufera, ca si soldatii, de PTSD + impresionanta povestea pisoiului al carui stapan a murit in timp ce dadea cu aspiratorul (si gasit dupa o saptamana, timp in care aspiratorul mergea).

http://www.ted.com/talks/laurel_braitman_depressed_dogs_cats_with_ocd_what_animal_madness_means_for_us_humans#t-771945

Si sa raspund si la subiect... cred ca scopul vietii unui om e sa isi atinga maximul de potential ... cum ar zice Maslow. Cred ca dupa mai multe experiente de viata, uneori chiar din copilarie, omul se prinde cam ce rol i-ar placea sa joace pe scena vietii si lupta sa-l obtina. Mie dintotdeauna mi-a placut rolul de printesa, dar de obicei e luat (ca e mare concurenta)...  poate il obtin la pensie.