Campania de constientizare a autismului "Geniali dar altfel"

http://www.autism-arica.ro/articole/115-video-asociatia-arica.html

Autisti geniali ca Rain Man sunt extrem de putini. Nu putem categorisi tot spectrul drept "geniali". Cred ca e o greseala. Ce se va intampla cand ceilalti copii se vor prinde ca autistii nu sunt geniali? II vor dispretui pentru ca s-au dat drept geniali. 

Mult mai corect era sa fie numiti "inzestrati, dar altfel" sau "sufletisti, dar altfel". Gen.

Un inside view si de ce aceasta "awareness day/month" e frectie la picior de lemn si ce ar putea ajuta in realitate.

http://www.washingtonpost.com/posteverything/wp/2015/04/02/my-three-daughters-are-autistic-i-despise-autism-awareness-month/

Eu nici alta atitudine nu inteleg. De ce atunci cand exista un copil cu dizabilitati - de orice fel, parintii (multi, putini nu fac o statistica - dar mai ales in afara) tot repeta ca este o binecuvantare. God's blessing in sus si in jos. Este bravada, de ochii lumii? Este o metoda de auto-imbarbatare? Este o metoda a strutului? Nu este nicio rusine sa recunoasteti ca e foarte greu, ca este epuizant, ca este frustrant -  mintea mea nici nu-si poate imagina cat de greu. Este absolut normal sa clachezi, sa nu mai ai energie, sa ai momente de disperare. O astfel de atitudine din partea unora nu face decat sa ii afunde in disperare pe ceilalti care simt aceste lucruri. Ii face sa creada ca nu sunt buni de nimic, ca simtind ce simt au dat rateu ca parinti.

a spune ca o greutate e o binecuvantare este un paradox

in crestinism intalnim deseori acest tip de gandire paradoxala, care cauta sa nege realitatea dura pentru a promova o realitate mai edulcorata

e un mecanism de negare, prin care cei care au dificultatea incearca sa faca fata

si poate ca e si o forma de a indeparta preventiv mila celorlalti sau chiar opiniile lor necerute de genul "vai, ce blestem pe capul tau, cu ce te-o fi PEDEPSIT cerul, poate ca l-ai conceput in post sau ai ceva pacate grele de a iesit asa stigmatizat, saracutul". Adica o atitudine de batut in cap, care exista  inca la multi si e foarte naspa.

Parintii care au astfel de copii au nevoie de grupuri de parinti cu acelasi probleme, sa se intalneasca si sa dezbata idei utile, sa se usureze, fiind intelesi.

Exista asa ceva in Romania, in vreun oras?

Blues a scris:

Personal, si cunosc foarte multi parinti cu copii autisti, nu am auzit pe nimeni sa spuna ca este o binecuvantare. Si nu atat pentru ei, cat pentru viitorul sumbru al copiilor.

Asta in State o sa auzi destul si sint oameni care vor sa adopte din acesti copiii, asteptarea este chiar lunga!!!