Sari la conținut
Forum Roportal
lucasarce

Dragostea sau Cariera?

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Am intrat pe Google si am dat la search sa aflu un raspuns la intrebarea: dragostea sau cariera? Sunt intr-un moment al vietii cand sunt pus in fata faptului si nu pot sa ma hotarasc sau mai bine zis nu sunt in stare sa iau o decizie deoarce sunt foarte multi factori la mijloc. Povestea mea incepe acum 3 ani in anul 2012 atunci cand am terminat liceul si am dat bacul si l-am luat. Dar pe langa faptul ca mergeam la un liceu destul de renumit din orasul in care m-am nascut, eu jucam tenis de performanta si incontinuare joc. Nu vreau sa ma laud sau sa par un increzut, am fost tot timpul in primii 5 din tara si ma duceam in turnee de tenis si toate cele. Avand in vedere ca in Romania nu se poate face tenis si scoala in acelasi, ma gandeam ca mi-am irosit 14-15 ani de tenis in care am jucat si pana la urma am reusit sa plec in America pe bursa atletica unde imi ofer si educatie si posibilitatea sa joc tenis la un nivel inalt. Avand in vedere ca am considerat ca America este tara in care toata lumea ar dori sa ajunga, am spus ca este o oportunitate unica si in felul acesta m-as simti implinit si fericit. Dar pe langa toate aceste lucrurile care dau o imagine ca totul merge "brici", am avut probleme de familie in care mama mea a fost operata de 4 ori pe creier si a fost nevoita sa se pensioneze mai devreme. Prima operatie incepuse atunci cand aveam vreo 14-15 ani si apoi ultima a fost chiar in vara lui 2012 atunci cand am plecat in America sa studiez. Intr-adevar nu mi-a fost usor si nu cred ca le-am spus vreodata parintiilor mei cum m-am simtit cu adevarat, dar am spus ca trebuie sa ma realizez in viata asta si ca in America voi fi fericit ca fac scoala si tenis. Primeau o bursa destul de foarte buna in primul an de facultate avand in vedere ca "the athletic department" al universitatii imi plateau studiile si cazare, dar nu si mancarea. Si aici a intervenit o problema, avand in vedere ca am plecat intr-un moment in care din punct de vedere financiar nu era prea bun, din cauza operatilor chirurgicale pe care le-a suferit mama mea si totodata biletul de avion, si alte cheltuiele cu privire la viza si alte lucruri. In concluzie in primul an parintii mei nu puteau sa-mi trimita mai mult de 150$ pe luna ceea ce in America chiar nu ai ce face cu 150$. Dai numai 120-150$ pe o saptamana jumate de mancare de la supermarket. Dar m-am descurcat intr-un fel sau in altul, am dat niste ore de tenis pe ici pe colo si am intalnit lume si prieteni buni si m-au ajutat. Dar am avut zile in care a trebuit sa stau fara sa mananc, si mancam foarte putin, cateodata mancam doar o data in zi si pur si simplu vroiam sa ma intorc acasa ca nu vreau sa suport chestia asta, dar am zis ca "nu, nu am niciun motiv sa ma intorc" si am continuat si am supravietuit primul semestrul si in vacanta de iarna am avut norocul ca universitatea sa-mi plateasca biletul de avion si am venit in vacanta. M-am simtit bine, si totul era bine, dar normal ca nu le-am spus niciodata parintilor mei ca am stat flamand pentru ca nu vroiam sa-i ingrijorez. M-am intors pt al doilea semestru, si aveam sezonul de tenis si normal ca intre timp cat eram cateodata flamand aveam antrenamente de 2-3 ore in fiecare zi plus conditie fizica. Dar trecand peste asta, am ajuns la sfarsitul primului an si antrenorul principal de la universitate a decis sa-mi mai taie din bursa din cauza ca vroia ca eu sa ma maturizez si normal ca parintii mei nu-si permit sa-mi dea bani si pentru cazare pe langa de cei pentru mancare. Si am reusit sa-mi gasesc un job in care eram antrenor in New York, mai exact in Long Island pe timp de vara. Am reusit sa strang bani, sa-mi cumpar un telefon, sa-mi iau niste lucruri si tot asa. M-am intors la universitate si cu banii stransi a trebuit sa platesc cazarea, dar la un moment dat am ramas fara bani din cauza cheltuielilor care au intervenit si pe la mijlocul semestrului 2 al anului al doilea am ramas fara bani si iarasi am trebuit sa nu mananc de foarte multe ori, si parintii mei de data asta au inceput sa se redreseze cu banii din cauza ca vara trecuta am reusit sa fac si nu a trebuit sa-mi dea niciun ban. Si imi trimiteau vreo 300$ acum, dar aceea ii foloseam pt mancare si nu aveam cum sa strang bani de cazare. Si am intrat in datorii pentru ca imprumutam de la prieteni in stanga si in dreapta si am ajuns sa am datorii de vreo 3000$ de care parintii mei nu stiau deloc si nu vroiam sa le spun pentru ca nu aveau de unde sa faca rost de atatia bani asa ca iarasi am incercat sa-mi gasesc un job sa dau ore de tenis si am reusit din nou in New York, dar de data asta a fost in Manhattan. Am reusit sa-mi platesc toate datoriile intr-o luna si apoi usor, usor am inceput sa strang bani, dar avand in vedere costuriile din New York nu am reusit sa strang foarte multi bani. Dar a fost ok. M-am intors la universitate si am inceput al 3 lea an, dar am inceput sa vorbesc cu o fata pe care am cunoscut-o cu o iarna inainte, asta inseama 2013-2014, si am ajuns sa tin la ea si chiar sa o iubesc si la fel si ea. Am inceput sa-i povestesc de toate ce mi s-a intamplat aici si a ramas socata si uimita de cum nu m-am intors in Romania pentru ca as avea ce face si nu stie de ce m-am chinuit atat. Dar da, intr-un fel sau altul m-am chinuit si tot timpul a trebuit sa supravietuiesc, am inceput sa fumez aici avand in vedere ca joc tenis, si joc in continuare Si in iarna lui 2014-2015 am petrecuta impreuna si a fost cea mai buna luna din viata mea (fata respestiva are 22 de ani ca si mine si face facultatea in Iasi). Si de mult nu m-am simtit cu adevarat fericit sau am zambit si m-am indragostit de ea. Si noi am inceput sa vorbim din septembrie 2014 prin intermediul facebook-ul bineinteles si apoi am inceput sa avansam la whatsapp si sa vorbim pe viber. Dar am inceput sa zambesc, sa ma bucur, sa ma simt ca traiesc atunci cand vorbeam cu ea, vorbim despre orice, absolut orice, si nu ne este rusine sa spunem ceva. Dar a trebuit sa plec si sa ma intorc in America in acest an in 2015 pentru ca am de terminat universitatea. Dar vorbim in fiecare zi, si ea pierde noptile pentru mine si nu doarme doar ca sa vorbim, si sunt zile in care ea se culca la 8 dimineata, si sunt zile in care si eu ma culc la 5-6 dimineata si nu ma satur sa vorbesc cu ea. Si la plecarea mea a inceput sa planga, si am inceput sa plang si eu, si i-am spus ca totul o sa fie bine si ca ma intorc la ea. Si a plans chiar vreo 2-3 zile la rand pana sa se linisteasca pt ca vorbeam tot timpul la telefon. Si m-am intors inapoi in America, dar mi-e foarte dor de ea, si vreau sa fiu cu ea. Si vorbim in fiecare zi, dar distanta incepe sa aiba un efect, dar tot vorbim, si vorbim in fiecare zi. Dar eu tot incerc sa supravietuiesc defapt acum pentru ca la fel cu situatia financiara nu e foarte buna din cauza am cheltui aici destul de mari, si ea m-a ajutat cu bani, mi-a trimis bani prin western union. Si normal ca ne-am certat si este frustrata, stresata, nervoasa ca sunt departe si plecat si crede ca am abandonat-o, dar nu am facut asta si nici nu vreau sa se gandeasca asa. Dar cat timp am stat pana acum, acesti 3 ani nu am gasit pe nimeni, o fata de care sa ma atasez decat pe ea, si ea este in Romania. Tot timpul m-am simtit sigur aici in America pentru ca nu cunosteam pe nimeni si eram total singur si niciodata nu m-am simtit cu adevarat fericit, dar am zis continui in America pentru nu aveam niciun motiv sa ma intorc in Romania. Dar acum un motiv, si unul foarte bun. 

Problema mea consta in faptul ca am stat 3 ani in America si am facut universitatea aceasta si mai am cam 1 an jumate pana cand sa absolv, dar vreau sa ma intorc sa-mi fac viata alaturi de ea si am locui impreuna in apartamentul nostru, si as incepe o noua facultate in Romania in Iasi. Si parintii mei se gandesc la sacrificiile pe care le-au facut ei ca sa ma tina aici in America, dar daca ma gandesc mai bine, cu banii care mi-i dadeau aici, in Romania as trai mult mai bine. M-am consultat si cu prietenii si cu parintii si am intrebat in stanga si in dreapta ce parere au, dar nimeni nu ma sustine, pentru ca toti spun ca trebuie sa termin facultatea, ca mai am putin, ca nu stiu ce, si ca sa irosi 3 ani din viata mea pe nimic, dar nu au fost 3 ani in care am trait, mai mult am supravietuit. 

Daca aveti ceva de spus despre "povestioara" mea, o sa citesc cu drag. Momentan nici cu scoala nu merg bine deoarece nu am nicio motivatie sau ceva sa vreau sa ma duc la cursuri. Cu tenisul intotdeauna am iubit sportul acesta si il iubesc in continuare, si nu m-am lasat niciodata de el pentru a fost modul meu de a ma detasa si ma concentra pe altceva. Totodata intrasem si intr-o depresie acum 1 an si luam pastile de somn ca sa pot sa dorm. 

Astept comentariile voastre cu drag si va doresc numai bine la tuturor!

Editat de lucasarce

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

De ce nu amandoua? Nu poate astepta pana termini facultatea? Sau daca alegi sa o termini vrei sa te stabilesti definitiv acolo?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

La inceput m-am gandit sa ma stabilesc aici, dar planurile mi s-au schimbat pentru ca America nu e asa cum se spune la televizor. Si pana la urma sunt singur aici, fara familie, fara nimeni, decat prietenii pe care i-am facut de cand sunt aici. Si nu stiu daca ma poate astepta sau nu...pana in momentul de fata ma asteapta si ma asteapta in continuare...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Lasa-te de facultatea din America si considera toate sacrificiile facute pana acum, in zadar, totul pentru o fata cu care nu ai absolut nici o garantie ca vei fi cu ea dea pururea. Foarte desteapta ideea. E normal ca cei apropiati sa nu te sustina in ideea asta. Nici eu nu te-as sustine si daca as fi in locul parintilor tai as considera ca ti-ai batut joc de mine si de tine in toti acesti ani.

Anyway, dupa cate am ghicit eu citind printre randuri, tu ai plecat in America pentru ca ai fost nevoit sa faci pasul asta (situatia cu scoala si sportul in Romania) nu pentru ca ai fi visat musai sa ajungi acolo. Odata ajuns ai fost cam sau total deziluzionat. Eu zic asa, mai sacrifica anul ala si jumatate, termina facultatea si dupa aceea intoarce-te in Romania. 

Tu esti un baiat silitor si cu capul pe umeri, ai stiut sa-ti porti de grija si sa supravietuiesti asa departe de unul singur, bravo tie, esti de admirat, asadar stiu ca ai puterea sa mai rezisti inca un an jumate si pe urma poti face ce vrei tu, te poti stabili unde vrei tu. E clar ca in Romania iti e inima. Bun, dar intoarce-te cu diploma aia, nu cu gandul ca ai suferit 3 ani degeaba.

Fata daca intradevar e topita dupa tine, te va astepta. Asteapta unii ani de zile sa le iasa partenerii din parnaie, cred ca poate si ea sacrifica putin. Daca insa ar fi de acord sa te muti acum inapoi, de dragul ei, atunci scuza-ma ca iti spun dar e egoista si iresponsabila. 

Multa bafta, in orice vei decide, iti doresc din inima.

 

Si inca ceva, voi ati petrecut timp impreuna cand ai fost tu in vacanta acolo, nu ? Iti spun eu ca relatia dintre voi si dinamica va fi alta in momentul in care te-ai muta inapoi si poate chiar ati locui impreuna. E una cand vorbeste omul la lunga distanta si petrece clipe fugitive intr-o vacanta si cu totul alta cand se vede bot in bot zilnic. S-ar putea sa mearga struna dar totodata s-ar putea sa dea chix rau. 

Editat de Naeema
  • Upvote 3

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

De acord total cu Naeema. Gandeste si tu , te intorci pt ea va certati ca ea s.a plictisit/ gasit pe altul/ e stupida. Atunci ce faci ? Vezi.ti de scoala ca nu mai moare un an daca chiar vrea.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Si in plus de asta o diploma obtinuta la o universitate din USA e totusi ceva de avut in viata. Iti va deschide oportunitati profesionale oriunde in lume.

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Nici nu am citit. Raspunsul e simplu: intotdeauna alege cariera. Dragostea te va dezamagi, cariera nu.

 

Daca ai cariera, vei afla putin mai incolo si dragostea.


Pana cand va fi sa fie a intalni Dragostea pe Strada Poeziei, in Anul Primaverii Catifelate, la Ora Adierii Feromonice Imbatatoare, fa mult sex cu cine prinzi.

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Crezi ca esti singurul student flamand???   Unii dorm in masini in parcarea universitatilor doar

sa termine scoala ... si sint nascuti in State!!! dar in Los Angeles chiria costa in mii de dolari si

n-au sansa sa castige destul ca pentru Tuition primesc imprumut din banca, cred ca ai idee

despre ca sume vorbesc.   Indiferent cine ar fi acea fata, viata ta e prima nu al ei, in ea niste

hormoni fierb si cam atit.   Tu insa fiind barbat trebuie sa si castigi existenta ta si al unei femei

candva, familie eventual.   Prioritatile in viata te pun pe calea buna al vietii nu femeile.

Americanii nu-ti dau hartie ca ai studiat 3 ani si nici cei din Romania nu te considera nimeni

daca nu la ei ai studiat tot acei 4-5 ani, cat sint necesari pentru graduare.  

La varsta ta NU se gandeste despre relatie de termen lung cu o fata!!!  

Casatoria vine pe la 30 de ani la barbati cand deja este stabilit si financiar.

  • Upvote 5

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

America este tara in care toata lumea ar dori sa ajunga

 

Eu nu doresc sa ajung in America, nici macar in vizita. Ce sa fac acolo ? Sa stau numai in casa ? Ca altceva in afara de case, n-au aia acolo. Evident, New York se exclude. Dar in rest e o mare plictiseala.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×