Jump to content
Forum Roportal

Rate this topic

Recommended Posts

Mneah, n-am chef de forumeala si nici timp. Am intrat aici doar ca m-am suparat pe fata asta, care avea aliniate toate sansele in favoarea ei, erau chiar acolo doar sa le apuce, si nu a facut acest pas, intr-un moment care era chiar important.

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Poi și io și fiecare, la fel ca tine, tot din cauza asta am intrat. Cu un sfat, cu o glumă, s-o mai certăm, să-i ținem moralul, alea-alea. Eh, dacă n-a vrut o viață ușoară, o să vadă ea cum e cu o viață mai grea. Se va descurca în cele din urmă, toți ne-am descurcat. 

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Așa că, Cezara, las-o și tu mai ușor cu beutura. Dacă nu te poți lăsa, bea și tu cu măsură și mai ales în weekend, cum fac io.:laugh: Și pune-te pe treabă, vezi că ai de recuperat...

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cand vine vorba de sfaturi, corect, nu suntem celalalt si indiferent de experientele similare, nu putem fi cel de langa noi, nu stim ce simte si ce gandeste cu adevarat si implicit nu putem da un sfat sau prezenta o situatie din acea postura. Ar insemna un fel de empatie 100%, de transpunere in celalalt, si asta nu e posibil.

Totusi, rolul unui sfat este acela de a fi in pielea celuialt si de a-i prezenta o alta lumina asupra situatiei... din acel loc? Sau trebuie sa vina, dupa caz, ca o reamintire obiectiva a capabilitatilor persoanei, a situatiei, a faptului ca putine lucruri sunt de nedepasit in viata asta - mai ales cand vine vorba de bani, cariera, anturaj etc.? Sau ca un imbold? Chiar un dus rece, de ce nu?

Tine de persoana cealalta de cum primeste acel sfat si sigur ca, in multe cazuri, trebuie sa avem grija la limbaj, la cum ne raportam la persoana in functie de problemele ei actuale, pentru a nu o destabiliza. Adevarat si asta.

Daca e sa ma gandesc si la sfaturile primite de mine in decursul timpului, le pot cataloga probabil in: sfaturi care mi-au fost de folos si pe care le-am ascultat; sfaturi bune, dar pe care nu le-am ascultat, lasandu-ma sa traiesc experienta, dar amanand rezultatul optim; sfaturi de rahat etc. Cel mai bine e sa spui totusi ceva unei persoane in nevoie, pentru ca nu stii daca nu nimeresti chiar cel mai bun sfat pe care i l-ai putea da, sa il urmeze si sa isi schimbe viata. Cand ma gandesc la tine, la cum a decurs timpul, la sfaturile pe care le-ai tot primit (si care nu au fost rele, din contra) si cum te manifesti in continuare, nu cred ca esti genul care sa asculte vreun sfat. Sau prea putin... si nu e nimic de condamnat in asta. E ok, vointa ta.

Aseara cand ti-am citit mesajul la cald, eram pe punctul sa scriu un mesaj kilometric, punctual, cu ce ai putea face, tinand cont de toate atuurile pe care le ai. Si pe care refuzi sa le vezi, subliniind mereu cat de greu iti e si uitand ce putere de redresare are creierul nostru, spiritul nostru si cat de important e sa schimbam modul in care vedem realitatea din jur si oportunitatile ei. Dar, cum ziceam anterior, am amanat momentul pana azi, cand mi-am dat seama ca si daca ti-as scrie, ar fi inutil, pentru ca nu cred ca i-ai acorda atentie.

Trebuie sa incepi prin a-ti cizela identitatea, esenta, prin a urma obiceiurile bune si a renunta la cele toxice. E enorm de mult de scris si nu cred ca vrei sa citesti asta, e mult mai comod si la indemana sa iei o bere si un lichior si gata, intuneric... imi spui tu daca te intereseaza ce am de scris, daca nu, atunci mai revin doar pentru vreun hihi, haha si atat.

 

Apropo, copilul ca rod al egoismului nu e vreo axioma, ca atare, propozitia conceputa asa general nu poate fi decat falsa :smile:

  • Like 4

Share this post


Link to post
Share on other sites
18 hours ago, Cezara6 said:

Olga, știi ? Îmi permit sa beau, doar atât. E mai ieftina o bere decât un kg de cartofi. Ca de mâncat nu știu de când nu am mai mâncat ceva serios. 

E una sa ai taxa de facultate plătită, alta sa nu ai ce manca. Pai bun, tu zici ca ar fi trebuit sa ma descurc singura de mult timp. Ar fi trebuit, dar vrei tu sa trăiești 9 singura zi în pielea mea? Dacă s-ar putea și ai accepta, te asigur eu ca ai ruga toate divinitate sa nu se mai repete experienta. 

Eu am avut dintotdeauna o imposibilitate de adaptare. Ia tu viata mea, sa zicem ca e aprilie, treci testul psihologic doar din complezenta, învață pentru titularizare, prezintă-te la examen și îndura viata ca în iad. Dormi la 3-4 dimineața, du-te si preda lla o școală la peste 40 de km făcând naveta cu autobuzul zilnic, stai câteva ore cu meșterii iadului, vino acasă, corectează teste, fa planuri de lecție, asigură-te ca ai celle necesare vieții, plătește chiria, pune-te sa dormi văzând ca nu adormi, asta cu un fond de anxietate, teroare sociala, depresie care te face muribund, apt social doar printr-o sfortare Incredibila și pentru puțin timp. 

Da, dar e mai sanatos si mai nutritiv sa mananci un cartof cu o rosie decat sa dai pe gat bere cu lichior. Si ai avea mintea limpede, minte care e atat de buna si cu care poti face o gramada de bani. Practic, cati vrei. Posibilitatile sunt nelimitate in ziua de azi si mai ales la capacitatile tale intelectuale.

De ce nu faci traduceri?

De ce nu scrii articole?

De ce nu scrii articole in limbi straine pentru firme din strainatate care platesc foarte bine?

De ce nu te iei in maini si nu iti definitivezi scrierile si apoi sa faci bani din drepturi de autor?

ETC.

Ce ai facut ca sa depasesti imposibilitatea de adaptare? Sau ce faci? Sau doar punctezi asta si lasi ziua sa treaca? Pe langa medicamente. Care si alea, combinate cu atata alcool... nici nu vreau sa ma gandesc.

Poate parea nesimtire ce iti zic, dar ce ai scris acolo nu suna nici pe departe atat de infernal cum ai crede. Ok, nu traiesc eu asa ceva, dar sunt persoane care traiesc lucruri mult mai grele si au un trecut mult mai negru si totusi au vointa sa se autodepaseasca. Ele cum reusesc? E un punct critic care odata trecut, lucrurile se indreapta si incepe ascensiunea. Tie iti e teama sa confrunti acel punct critic si preferi sa te refugiezi in alcool. Inainte sa iti stabilesti singura sentinte si sa te proclami pierduta, si sa te autosabotezi din cauza unor maruntisuri, mai bine ti-ai repeta abilitatile si ai actiona in beneficiul tau. Nici nu ai ajuns la punctul testului psihologic si deja ai dat inapoi. Nu stii ca alea sunt niste rahaturi predictibile, ultraintuitive, mai mult niste formalitati? De ce stabilesti tu dinainte ce o sa poti si ce nu, daca nici macar nu incerci? :smile:

  • Like 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Hai sa incercam acum sa fim umpic rationali, lasand de-o parte simpatia pentru Fleur.

Eu am observat ca de-a lungul timpului, Fleur de lys a cazut mereu in picioare, daca ma pot exprima asa.

Da, a trebuit sa aiba de cateva ori experienta unui sanatoriu de boli mintale, dar aceasta era conditia sa aiba o indemnizatie de 1700 de lei. Da, a fost o eperienta asumata.

Daca obtinea angajarea acum, pierdea acea indemnizatie si probabil ca a considerat ca inca nu a venit timpul. Slujba inseamna munca si responsabilitate, chestii pentru care ea nu se considera inca pregatita.

Si apoi sa nu uitam admiratia ei pentru Cioran, care la randul sau a fost toata viata un profitor. Nu credeti ca Fleur incearca sa-l imite?

Eu cred de multa vreme ca ea stie foarte bine ce face. Deci hai sa fim calmi si increzatori.:smile:

Edited by adal*
  • Like 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Iote, Cezara , ai primit muștruluiri și sfaturi bune de bune de la prietenii tăi forumistici. Nu mai intru pe aici până n-o să aud că ești ok. Bag și io o melodie pentru tine și cu asta basta. Ai grijă de tine și pe viitor să nu mai faci prostii majore, ci numai prostioare d'ălea mici! Și dincolo de franceză, mai pune și tu mâna și învață bine germana, că-i de viitor. :lol2: 

Pup fata!

 

 

 

 

  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
Acum 22 ore, Vriies a spus:

Și dincolo de franceză, mai pune și tu mâna și învață bine germana, că-i de viitor. 

Corec.

Eu deja am început. Mă pregătesc să traversez Germania în căruță.

Ist Ihre Tochter 18 Jahre alt?

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
1 hour ago, gargbird said:

 

Ist Ihre Tochter 18 Jahre alt?

Warum bist du so neugierig? Nun, ich weiß nicht, ich habe Plattfuß. :sad:

Edited by Vriies
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu am scris ținând cont de vreun răspuns anterior, nu mă interesează ce spun alții când îmi spun vreo părere legată de vreun subiect, aș fi scris ceea ce am scris deja chiar dacă nimeni nu ar fi avut nicio reacție, am spus doar ce simt și cred eu vis-a-vis de tine. Nu am avut pretenția să îți dau sfaturi sau credința că ceea ce spun eu ar fi ceva demn de luat în seamă. Sper că ești pe linia de plutire și o să iei o hotărâre care îți va fi benefică. 

Și mai cred că ți - ar plăcea asta. 

"-De ce sunt eu un român (mai) sărac și prost (decât tine)-

Pentru că deși sunt un artist plastic destul de bun, am terminat Filosofia, pot să scriu și să vorbesc cu talent, cu toate astea tot nu mă duce mintea:

În loc să fac îmi irosesc talentul pe făcut mișto de cât de prost ești când faci mișto de mine cât de prost sunt, mai bine îmi deschideam un PFA de psihopupu și dezvoltare personală. M-aș fi folosit de studiile mele în filosofie și cunoștințele în psihologie. De cultura și vocabularul meu. De anii de studiu și orele petrecute în biblioteci. Unde n-aș ști, aș inventa. Aș dilua lucruri complexe în trivialități cu aer de înțelepciune cosmică pentru tine. Ți-aș turna truisme, tautologii și sofisme pe bandă rulantă. Despre tine. Pentru că meriți. Pentru că sunt tip și știu cum s-o fac bine, m-aș îmbogăți din prostia prostovancelor urâte și frustrate, iar pe prostovancele bune de pulă, le-aș și f*te. Și pe ălea urâte, dacă mașina e full-option. Mi-aș face relații in "lumea bună". Aș scoate câte un best seller pe an, plin cu platitudini și nonsensuri pentru pizde. Pe înțelesul oricui. Aș deveni un guru motivațional și aș ține seminarii cu casa plină prin orașe mari despre ce mișto e să fii femeie, contra prețului unui bilet de cinema. Aș deveni celebru. 
În loc să desenez și să pictez când am chef ce îmi place mie, după ce am muncit ani de zile, zi și noapte să devin bun și să mă oftic că alții fac averi și devin celebri cu clisme de culori pe pânză și mâzgăleli stângace de deficient mental, sau bolovani sparți și gunoi menajer pe post de sculptură, aș putea picta și eu mânjeli psihedelice. E mai ușor decât un studiu anatomic, crede-mă. Sau ceva pe care să îl recunoști sau înțelegi când te uiți la lucrarea aia și în general să știi care este partea de sus și aia de jos fără s-o cauți după semnătură. Pentru că chiar pot să desenez, aș face cadou în particular, portrete mai frumoase decât realitatea, divelor influente. Mi-aș face combinații la tăntici cu bani care-o freacă prin sistemul bugetar și se integrează spiritual în Univers, să îmi vand tablourile pe bani grei, sau contracte pe banii (tăi) publici să decorez birouri și instituții publice. Aș fi un influencer adulat de o turmă de pizde isterice și înstărite pe social media. Scriitor. Artist. Om adevărat de la care ai ce învăța. Un model care te inspiră. Aș sta în scaun cu rotile un an în urma unui accident nefericit fictiv de sănătate și apoi aș reînvăța să merg. Ai plânge. Ai râde. Ai crede în mine. Aș descoperi că sunt gay. Aș salva 13 câini. Antreprenorul "Am-pornit-de-jos-și-poți-și-tu-să-reușești-pentru-că-ești-o-ființă-unică-și-deosebită". Mi-aș face intrarea la hienele ca mine din mass-media, care ar profita de noutatea mea mondenă, în lipsă de inspirație pentru umplut niște 3 minute de emisie. Ți-aș spune tot ce vrei să auzi. Omul potrivit. Sunt ceea ce trebuie. Știu exact cum s-o fac. Într-un an, aș avea tot ce mi-am dorit toată viața. Mi-aș trăi visul. Pe visele tale. Fără să muncesc. Apoi m-aș retrage umil din viața publică la fel ca orice înțelept. În glorie. O ultimă conferință lacrimogenă de adio. Pentru că "mi-am făcut auzit mesajul meu pentru omenire și misiunea mea aici a luat sfârșit". Ce om bun, spiritual și autentic. Asta te-ar face să halești și mai tare cardeala mea. Și mi-ar vinde cărțile rămase nevândute, o ultimă dată. Acum că înțelegi că nu sunt un doar un escroc abil, ca alții. În caz că aveai dubii.
Aș investi capitalul câștigat într-o afacere legitimă care să-mi aducă profit constant, gen șaormerie, sau firmă de taxiuri, nimic prea riscant sau complicat. Le-aș ține angajaților morală despre cum merită în primul an doar salariul minim, pentru că trebuie să dovedească mai întâi că merită mai mult. Prin muncă. Le-aș povesti o poveste inventată, despre cum am plecat eu de la țară din cauza sărăciei, iarna, la 16 ani încălțat în teneși. Și cum am făcut liceul la oraș la seral ca să pot munci ziua în piață și cum mâncam doar cartofi fierți. Din cartofii ăia mai nașpa care nu se vindeau și din care mă lăsau să îmi aleg ce se putea. Că și ăia sunt bani. Îi dai la porci. Cum am dormit pe gratis în beciul unui proprietar de tarabă de acolo, care m-a văzut că sunt muncitor la descărcat camioane cu lăzi. Ca să economisesc pentru primul meu smartphone. Pe care l-am folosit să mă educ de pe internet și să învăț legislația Codului Muncii. Stând noaptea în picioare în fața unui bar de la care prindeam WiFi. Pentru că n-aveam bani de cartelă. Cum prin muncă cinstită, ambiție și insistență am reușit.

Da, dar nu suport proștii. N-aș ajunge nici până la sfertul drumului. M-aș trăda la un moment, de nervi și din frustrare. Oricât de mare ar fi prețul nu m-aș putea vinde. Și nu mă pot minți în halul ăsta. Ar fi ca și cum m-aș sinucide. Aș fi tot ceea ce urăsc. N-aș mai fi eu.
Nu mă înțelege greșit. Nu vreau să fiu just și onest față de tine din cine știe ce idealuri mesianice cu vocație de victimă care îndură și găsește răsplată în virtuți morale. Nu meriți.Ți-aș exploata prostia, ignoranța și vanitatea la maxim. Nu că n-aș vrea și nu știu cum s-o fac. Pur și simplu așa îmi e firea. Împotriva propriei mele bunăstări. În mod autentic. Habar n-am de ce. Probabil, pentru că sunt mai prost decât tine."
 

Postarea îi aparține lui Anton Petre, pictor, dar filozof de profesie. 

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid0etHpjuCMBLbM26rSG7WayGe5mPAJYbLM2BC8h9BhEWs9RxprDusHjsRNHKY9p7Qnl&id=100003649870860

 

Edited by Fiero
  • Like 2
  • Downvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×