Jump to content
Forum Roportal

Rate this topic

Recommended Posts

Arati bine!   Trebuie sa amintesti si de evenimentele politice actuale intr-o fraza scurta?   Sau de cele intamplata in Texas in acea scoala elementara langa granita cu Mexico? 

Ca sa fi neutra, ar fi poate bine sa amintesti doar ca nu toti copii  sint  la fel de norocosi pe Planeta asta, sa se bucure de copilarie!!! ... sau asemanator, dar nu sint sigura de reguli.   

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am avut probleme cu tehnologia la inspecția pt proba practica. 

In plus, am vorbit cam rigid, cam,, elevat'' pentru niște elevi de clasa a VII-a. Nu ar fi avut ce cauta subjoctivul în cerințele pe care le aveam de la ei. 

Am luat 8. Dar nu o sa ma bat acum pentru asta, ma pregătesc pentru scris, pe 13 iulie va fi. 

  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am auzit si vazut CADRE cu 4 si lucrau, altii n-au reusit nici 1 punct sa adune si erau buni de predat in Ardeal pentru copiii unguri.

Mda, vocea conteaza, azi mai mult ca altadata, cand eu eram in scoala, urlau efectiv profesoarele si ma injurau pe mine in toate felurile, nu pateau nimic, era in programul scolar sa fie umiliti copiii care nu stiu romaneste.   Nu se traducea nimic, ca am fi inteles, dar tocmai colegii romani erau zero la romana si al restul ca erau tarani fortati sa vina la scoala, nu voiau sa deschida nici gura, purtau opinci si strai taranesc, noi eram obligati sa avem uniforma.   La sfarsit de clasa 7-a, 2 fete au si nascut.   

Ma bucur ca ai ajuns asa departe in cariera!!!    Mai e putin dar vei trece si de acea zi.  Acum celebrezi dar in liniste, si noi celebram dar nu cum am planificat.   Voiam sa pun Mici pe gratar, dar venind acasa de la magazin o casa ardea ,,, se facea scrum ca s-a aprins de la gratar, era la 2 pasi de statia de pompieri dar cand se observa pericolul, deja e prea tarziu.   Asa ca voi lucra doar in bucatarie, tot va fi gustoasa ce prepar.   Practic Luni este evenimentul, Memorial Day, cand se pomenesc toti soldatii cazuti in toate razboaiele de cand se tine evidenta.    

  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pledoarie pentru ignoranță

-

 

 

Sobrietatea născută dintr-o veche beție de absint mi-a măcinat pe rând speranțele și iluziile odioase care mi-au străpuns persoana care a încetat să mai fie. Gândire mahmură, dar fecundă, nopți înhăitate cu o dulce psihoză distrugătoare, nopți de licantropie, ca acum zece ani, mă lasă să urlu la lună.

Lună, de ce îmi ești străină și taci ca de obicei? Oare știi că ți-am îngropat infantul sub scrumul unor resturi de țigări rămase de ceva timp într-o scrumieră care de fapt este o cană? Eu alint acea scrumieră cu numele de ,,piedestal.”

Am venit aici să scriu pentru că m-am certat cu Balzac. Credeam că pot să îl întovărășesc, credeam că îmi permite ca măcar în lumea lui să pot să rămân. însă și el mi-a zisː ,,PLEACĂ, SPIRIT IMPUR, NU VĂD ÎN TINE DECÂT O VIAȚĂ CONDENSATĂ!”

Mi-am spus că este de cuviință ca măcar în acel moment să îl ascult, nu să îmi mai târșâi reziduurile cognitive printr-o lume în care nu mi-a fost dat să trăiesc, și dacă mi-ar fi fost dat să trăiesc, ar fi fost mai bine să trăiesc într-o lume în care aș fi știut să trăiesc, în care m-aș fi putut, cu un alt fel de fire cameleonică, preschimba, într-un individ care nu este bântuit nici de amplitudini, nici de joase frecvențe afective, ci de o preaîndrăgită platitudine. 

Balzac m-a folosit, din acest motiv ni s-a scindat ceea ce eu credeam că ne este un drum comun. Cât timp am avut cafea, țigări, puțină hrană, m-a considerat demnă de a-l întovărăși pe acel drum, iar, când am rămas fără, m-a lăsat de izbeliște. M-am văzut nevoită să urmez un alt drum căci la prima răscruce a drumului pe care l-am urmat cu Balzac, erau alte câteva drumuri. Nu știu ce formulă de despărțire am folosit atunci când mi-a zis acele vorbe urâte, poate că am fost ceva ca: Adieu! À Dieu ! Parbleu sau Tubleu, chiar nu mai știu, și oricum, dacă aș ști, n-aș mai împărtăși cu nimeni intimitățile mele. Eu  una mi-am urmat drumul meu.

Scriu de foame, de sete, din lipsa de țigări, din dorința de a nu distruge lucrurile ,,nevinovate” din jur. Trebuie totuși, să menționez că există o excepție din tagma lucrurilor din jur nevinovate, acelea sunt cărțile. Având firea slabă, am fost cu ușurință ispitită, sedusă, chiar, de aceste viclene lucrări omenești și diavolești, deopotrivă. Nu îmi vine a crede că eu i-am plâns soarta lui Don Quijote când i s-au ars tomurile de savantlâc.

Pe mine cine o să mă plângă? Și din acest motiv scriu. Scriu cu intenția de ,,a seduce” un suflet nevinovat, pe care să îl amăgesc, să îl fac să mă înțeleagă până la momentul de a-l aduce la un paroxism al smintelii, și care să îmi plângă pierderea lacrimilor care nici nu va exista.

 Ce își poate dori un cititor înflăcărat mai mult decât să se ,,contopească” spiritual cu autorul pe care îl idolatrizează cu habotnicie? Poate doar dorința de a nu se fi apucat vreodată să citească. 

Oricât aș arunca eu cu cărbuni aprinși în biblioteci întregi pe rafturile cărora sălășluiește înțelepciunea, sub nici o formă nu aș putea să o suprim. Dacă, prin absurd, aș instaura un regim dictatorial care s-ar fundamenta pe niște ideologii de stârpire în masă a înțelepciunii, nici atunci nu aș rezolva mare lucru prin crematoriile mele în care aș arde maculatura cărților în care se găsește și...ÎNȚELEPCIUNEA. Înțelepciunea și știința sunt imateriale, de fapt, răspândite în diverse cutii craniene. Tot ceea ce se află în acele cutii craniene, tot amalgamul acela de cunoștințe, informații, conceptualizări șamd: versete biblice, capitole din Kant știute pe de rost, poezii scrise de Rabelais și declamate de vreun glas fără a se folosi de vreo hârtie pe care e scrisă acea poezie, informații privitoare la ora de deschidere a unei biserici sau a închiderii vreunei crâșme, mersul trenurilor, programul de vizită la vreun spital, toate acestea, și multe altele, la care eu nici măcar nu pot gândi, sunt inculcate în creierele ,,înțelepților”. Cum aș putea eu, o ființă atât de mică, dar cu o ură față de cunoaștere atât de mare, să intervin în concretizarea ignoranței desăvârșite? Soluția este una fantasmagorică, la fel ca ceea ce am scris. Constă în invocarea demonilor indolenței, a ocrotitorilor somnoroșilor și a celor care gândesc doar că nu pot gândi, poate-poate vor poseda grabnic toată specia umană și mă vor ajuta în demersul meu.

Soluția mai proastă, dar mai apropiată de realitate este să nu mai scriu. Nescriind, voi înlesni pentru o mână de oameni apariția ignoranței.

 

  • Like 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Peste fix o luna bunica mea va împlini 82 de ani. 

IMG_20220607_142513.jpg

IMG_20220607_142438.jpg

IMG_20220607_142125.jpg

  • Like 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

La Multi Ani sanatosi si voiosi!!!   Are flori frumoase in gradina si asta ajuta mult la sanatate si longevitate!!!  

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×