Fleur de lys

[Cezara6 2434]

Comentariile acelea la Lit fr pt Titularizare sunt niște bullshituri la fel de mari precum cele de bac. 

Prefer sa citesc toate operele, sa le înțeleg în felul meu, și pe alocuri niște scrieri, articole și carti complexe. 

[observant 2737]

Acum 43 minute, Jadisilyavaitnefleurdelys a spus:

Poate ca dacă n-ar fi existat Cioran, as fi scris. 

Se găsesc teme aproape '' virgine'', cum ii plăceaa unui coleg sa spună, dar la ce bun, dacă sunt concatenate cu altele despre care s-au scris zeci și sute de mii de pagini? Inevitabil, tot la acestea din urma voi ajunge și, aproape ca o certitudine, voi fi mai mult interesata de recurent.                      

Modul in care gandesti sufera de un viciu de analiza.  Nu vrei sa scrii, si atunci iti gasesti o explicatie care sa iti calmeze angoasa ca nu scrii. Acesta este mecanismul defensiv al rationalizarii. E foarte perfid si subtil.

 

Explicatia aparent rationala pe care ai gasit-o acum pentru faptul ca nu scrii este aceasta: "Cioran a scris totul, deci nu mai are rost sa vin si eu cu insemnari asupra starilor mele, deoarece Cioran a facut-o mult mai bine, si pot fi acuzata de epigonat".

Explicatia pare solida, dar este total irationala in fiecare punct al ei.

Nu conteaza cum a scris Cioran despre subiect, nici Schopenhauer, nici Kierkegaard. Pentru ca pentru tine actul de a scrie ar fi important in explorarea ta, si astfel ai intelege cu adevarat ce inseamna sa existi, ai intelege cu adevarat, nu superficial ca acum. Ai avea revelatii, extaze, daca ai trece de aceste blocaje si auto-blocaje.

Solutia ca sa reusesti sa ajungi la esenta actului de a scrie, care te-ar trimite imediat la esenta actul de a exista, ar fi sa scrii numai si numai pentru tine, fara sa mai iei ca referinte cititorii cei nemultumiti si criticoizi. Si fara sa te mai gandesti la alti intelectuali morti sau contemporani, ce au zis ei, ce mari sunt ei, si asa mai departe. Sa nu-ti pese ce a zis Cioran, ce a zis Nietzsche despre subiect. Astfel ai ajunge sa simti realitatea ca si cum ai fi singura pe o insula, si ai lua la reanalizat orice concept si orice lucru in sine din realitate. "Ce e norul asta pentru mine? Ce e angoasa asta pentru mine? Ce e valul acesta pentru mine? Ce e singuratatea asta pentru mine? Cine sunt eu daca toti oamenii din lume au disparut, daca toate vorbele lor de duh rostite in trecut s-au pierdut?"

Asta te-ar intregi, implini si vindeca. Fericirea de a ajunge la aceasta stare de odihna intru sine nu se poate compara cu nimic.

Te rog sa citesti Krishnamurti, orice gasesti pe net in romana, franceza, engleza, sau la biblioteci. Vei intelege profund aceste stari.

Editat Iunie 27, 2021 de observant

[Cezara6 2434]

Mi-am dat seama ca eu nu sunt atat de egoista precum mi se părea. Dacă as fi fost cu adevărat egoista, m-aș fi gândit la asceza monahala, nu la sinucidere. 

Călugării, cei care își justifica alegerea de a se fi retras la mănăstire, sunt plini de aroganta,, Revelatiei'', deci și de egoism. Dar totul ce tine de asceza lor este samavolnic, ei nazuiesc spre mantuirea lor, vorba vine ca se roagă pentru binele umanității. Nu poate exista un om asa de pur, care sa fi cunoscut vicisitudinile vieții și mizeria oamenilor, și sa se roage incontinuu pentru ceilalți. 

Parada, parada, și iar parada, de credincioși si smerenie. 

Nu am suportat sa citesc Vechiul Testament, poate și din cauza ca am găsit de mult inadvertente, fapte care m-au șocat, ura multă, din partea unui Dumnezeu răzbunător, cum tot ii place sa spună Observant, poate și din cauza faptului ca toanele afective nu-mi permit. Dar opinia mi-am făcut-o de mult....

Religia trebuie '' administrata''in doze mici pentru o buna funcționare psihica.

 

 

[Cezara6 2434]

Sunt copii slabi de minte ca mine care cad prada religiei...ce angoase puternice poate provoca aceasta religie! 

 

[observant 2737]

Acum 26 minute, Jadisilyavaitnefleurdelys a spus:

Mi-am dat seama ca eu nu sunt atat de egoista precum mi se părea. Dacă as fi fost cu adevărat egoista, m-aș fi gândit la asceza monahala, nu la sinucidere. 

Călugării, cei care își justifica alegerea de a se fi retras la mănăstire, sunt plini de aroganta,, Revelatiei'', deci și de egoism. Dar totul ce tine de asceza lor este samavolnic, ei nazuiesc spre mantuirea lor, vorba vine ca se roagă pentru binele umanității. Nu poate exista un om asa de pur, care sa fi cunoscut vicisitudinile vieții și mizeria oamenilor, și sa se roage incontinuu pentru ceilalți. 

Parada, parada, și iar parada, de credincioși si smerenie. 

Nu am suportat sa citesc Vechiul Testament, poate și din cauza ca am găsit de mult inadvertente, fapte care m-au șocat, ura multă, din partea unui Dumnezeu răzbunător, cum tot ii place sa spună Observant, poate și din cauza faptului ca toanele afective nu-mi permit. Dar opinia mi-am făcut-o de mult....

Religia trebuie '' administrata''in doze mici pentru o buna funcționare psihica.

In afara de ultima afirmatie, sunt de acord cu ce ai scris aici.

Am uitat sa spun in ultimul meu mesaj ca exercitiul mental-afectiv de a te imagina pe o insula pustie, ca sa scapi de referirea la ceilalti in practicarea gandirii, trebuie sa fie facut totodata fara raportarea la concepte precum d-zeu, soarta, destin, providenta, misiune in viata, diavol, fatalitate, si asa mai departe. Numai asa te poti observa pe tine in esenta ta. Daca te observi in relatie cu d-zeu, atunci in acel concept intra tot felul de idei gresite acumulate de oameni cu minte slaba de-a lungul istoriei. Genul de idei care au tot deformat adevarul pana ce s-a ajuns la inchizitie si pedofilie si manipularea mintilor slabe de catre cele viclene.

Dar cand tu observi singuratatea ta, norul de pe cer, dorinta ta, emotia ta, planul tau de viitor, regretul tau, firul de iarba, nemultumirea ta, neadecvarea la exterior, presiunea cognitiva din interior, instabilitatea mintii, plictiseala ta, ploaia, atunci tu te raportezi la tine in esenta ta ultima si la realitate ca mozaic de lucruri in sine.

Ai incercat exercitiul?

 

[adal* 10373]

Acum 31 minute, Jadisilyavaitnefleurdelys a spus:

Nu am suportat sa citesc Vechiul Testament, poate și din cauza ca am găsit de mult inadvertente, fapte care m-au șocat, ura multă, din partea unui Dumnezeu răzbunător,

Am avut mereu impresia ca nu ai fost niciodata religioasa, pentru ca nici eu nu am fost si as intelege asta.

Am citi biblia pe la 19 ani, si mi-a luat o vara intreaga, dar am citit-o ca pe o poveste formata din multe povesti. Mi-a placut povestea lui Iosif si apoi am citit Iosif si fratii sai de Thomas Mann.

 

 

[King1 8295]

58 minutes ago, Jadisilyavaitnefleurdelys said:

Mi-am dat seama ca eu nu sunt atat de egoista precum mi se părea. Dacă as fi fost cu adevărat egoista, m-aș fi gândit la asceza monahala, nu la sinucidere. 

Călugării, cei care își justifica alegerea de a se fi retras la mănăstire, sunt plini de aroganta,, Revelatiei'', deci și de egoism. Dar totul ce tine de asceza lor este samavolnic, ei nazuiesc spre mantuirea lor, vorba vine ca se roagă pentru binele umanității. Nu poate exista un om asa de pur, care sa fi cunoscut vicisitudinile vieții și mizeria oamenilor, și sa se roage incontinuu pentru ceilalți. 

Parada, parada, și iar parada, de credincioși si smerenie. 

Nu am suportat sa citesc Vechiul Testament, poate și din cauza ca am găsit de mult inadvertente, fapte care m-au șocat, ura multă, din partea unui Dumnezeu răzbunător, cum tot ii place sa spună Observant, poate și din cauza faptului ca toanele afective nu-mi permit. Dar opinia mi-am făcut-o de mult....

Religia trebuie '' administrata''in doze mici pentru o buna funcționare psihica.

Nu am intalnit prea multi calugari si maicute pana acum, doar cativa, dar toti acesti cativa (sigur ca nu toti sunt asa) erau foarte modesti si relaxati, ba chiar am primit ca sfat ca viata trebuie luata usor si detasat, fara habotnicisme. Nu as putea spune acelasi lucru despre multi preoti.

E interesant ce spui, cred ca s-ar putea face o dezbatere aici. Personal, nu cred si chiar neg existenta unui altruism pur. Totul izvoraste si se intoarce la sine (Dumnezeu nu e o entitate exterioara), deci prima data e iubirea de sine, apoi cea de lume. Cine se dezbara de sine, practic se stinge. Asa ca dedicarea fata de lume nu are cum (si nu vad cum ar trebui) sa se rupa de dedicarea fata de sine. Cel putin asta e conceptia mea.

[adal* 10373]

Acum 1 oră, Jadisilyavaitnefleurdelys a spus:

Sunt copii slabi de minte ca mine care cad prada religiei...ce angoase puternice poate provoca aceasta religie! 

M-am mirat mereu ca religia aduce printre altele si teama, frica si nu am inteles de ce este considerata un indreptar ce trebuie urmat cu sfintenie. M-am gandit mereu ca religia nu trebuie sa fie decat un reper, de care trebuie sa stai cat de aproape poti si daca te mai indepartezi o vreme, te poti apoi apropia din nou, fara temeri, fara frici.

Si din cate am observat, cei mai multi, majoritatea covarsitoare a celor ce au din cand in cand sentimente religioase, se comporta chiar in acest fel. De obicei, cei ce dezvolta temeri si frici ce le depasesc capacitatea de rezistenta, sunt cei ce vor rejecta la un moment dat  religia si credintele lor religioase.

 

Editat Iunie 28, 2021 de adal*

[Cezara6 2434]

1 oră în urmă, King1 a spus:

Nu am intalnit prea multi calugari si maicute pana acum, doar cativa, dar toti acesti cativa (sigur ca nu toti sunt asa) erau foarte modesti si relaxati, ba chiar am primit ca sfat ca viata trebuie luata usor si detasat, fara habotnicisme. Nu as putea spune acelasi lucru despre multi preoti.

Da, King, dar dacă ai arunca o privire pe scrierile unor calugari/maicute, sau ai urmări discutii de ale lor,  (sunt aproape sigura ca ai facut-o) , vei observa cu ușurință ca ei folosesc niște '' leitmotive''... Aceste teme religioase foarte uzitate, precum trufia, mânia, arghirofilia, onanismul, si mai stiu eu ce dracovenie bisericeasca cu denumire mai arhaica sau provenita din greaca, este ceea ce ii macină, în primul rand pe ei. De ce nu  vorbesc eu despre tratate de metalurgie? Pentru ca nu ma pricep, nu vreau sa ma pricep pentru ca nu ma interesează subiectul, nu m-am intersectat cu acest subiect. Este un truism, oamenii vorbesc despre lucruri pe care le simt, le gandesc, le fac, intenționează să-l facă. Asa, apare o lupta cu gândurile. Oamenii sunt bipolar, în natura lor, nu o zic strict în sens psihiatric, ci este o constatare de bun-simt. Tu, King, și nu numai tu, poți să-ți spui: Cand am timp, voi citi Iosif și frații săi. Peste câteva momente, te poți răzgândi și o sa spui: Nu, nu o s-o mai fac, tu fiind ferm convins de asta. Dar culmea e ca peste alte 5 minute, având timp, te poți autoscopa cu cartea în mana, citind de zor. Pe principiul asta funcțional, una zicem, alta facem. Imaginează-ți tu, cu câte ispite se confrunta un nebun/ă după Hristos... Reușește pe toate sa le înfrângă? Cu gandul, nicidecum. Și ca să termin digresiunea: abordările temelor despre care am menționat, din perspectiva '' duhovniceasca''sunt niște abureli, o abatere de la subiect mai mare decât cea făcută de mine. Pentru a sustrage atenția de la greșelile lor grosolane, nu de la micile greseli , de la  slabiciuni oarecare, incep prin à da sfaturi de viata, uitând, cu privirea extrem de serena si zâmbet larg, fals. Și ce fac prin aceste sfaturi de viata, de fapt ? Critica.... Critica....Nimic constructiv. 

 

Editat Iunie 28, 2021 de Jadisilyavaitnefleurdelys

[Cezara6 2434]

Acum 1 oră, observant a spus:

In afara de ultima afirmatie, sunt de acord cu ce ai scris aici.

Am uitat sa spun in ultimul meu mesaj ca exercitiul mental-afectiv de a te imagina pe o insula pustie, ca sa scapi de referirea la ceilalti in practicarea gandirii, trebuie sa fie facut totodata fara raportarea la concepte precum d-zeu, soarta, destin, providenta, misiune in viata, diavol, fatalitate, si asa mai departe. Numai asa te poti observa pe tine in esenta ta. Daca te observi in relatie cu d-zeu, atunci in acel concept intra tot felul de idei gresite acumulate de oameni cu minte slaba de-a lungul istoriei. Genul de idei care au tot deformat adevarul pana ce s-a ajuns la inchizitie si pedofilie si manipularea mintilor slabe de catre cele viclene.

Dar cand tu observi singuratatea ta, norul de pe cer, dorinta ta, emotia ta, planul tau de viitor, regretul tau, firul de iarba, nemultumirea ta, neadecvarea la exterior, presiunea cognitiva din interior, instabilitatea mintii, plictiseala ta, ploaia, atunci tu te raportezi la tine in esenta ta ultima si la realitate ca mozaic de lucruri in sine.

Ai incercat exercitiul?

 

Asta cu insula pustie îmi aduce aminte de Tournier, cu a sa opera Vendredi ou les Limbes du Pacifique. Sa stii ça am încercat. Nu prea mi-a funcționat. Erau valurile marii care izbeau cu putere tarmul...