Fleur de lys

[Cezara6 2434]

Hallo, King ! 

Am un proiect personal (și când zic personal, chiar e personal), destul de îndrăzneț. Eh... Poate nu sunt atat de neînduplecata și o sa vi-l împărtășesc. Ce mai faceti ?

[King1 8295]

2 hours ago, Jadisilyavaitnefleurdelys said:

Hallo, King ! 

Am un proiect personal (și când zic personal, chiar e personal), destul de îndrăzneț. Eh... Poate nu sunt atat de neînduplecata și o sa vi-l împărtășesc. Ce mai faceti ?

Super, sa fie de bun augur!

Eu cu o gramada de planuri, plecari, planuri de plecari pentru concediu, am si pictat in ultima vreme. De toate

[Cezara6 2434]

Réminiscences des mots

 

Les mots usités dans un poème oublié sont beaucoup plus étrangers que la voix d’un écrivain qui dit tout et qui ne dit rien. 

Ils sont maintes fois plus étrangers que j’aurais les imaginés avant d’avoir créé des anciennes rimes en putréfaction ;

Pêle-mêle, un effluve des pensées marginaux déborde…La vie me semble être la catacombe d’une constellation, 

Qui sera cachée encore pour des siècles et des siècles jusqu’à une véritable fin, fin d’un voluptueuse volute de fumée qui crie soudain : 

« Laisse-moi rester dans tes poumons, toi qui aimes le goudron, je vais te montrer dorénavant le parfum infernal si fin qui se dégagera d’un écrin. >>

Il faut témoigner qu’il y a longtemps que j’ai laissé mes pensées proie aux limites qui n’ont pas la couleur de l’hyacinthe, 

Et je me sens libre, invincible, quoique je sois parcimonieuse de mots, je vois les étoiles de la constellation. 

C’était en plein été quand avec un sourire sordide et la voix aride j’ai entrouvert mon cerveau paralytique, 

En racontant à tue-tête, et bien sûr, à mi-voix, un terrible dénouement 

Un dénouement qui appartient à un de mes romans non crées, intitulé « La miséricorde des réminiscences des mots prononcés jadis par un être ingrat » .   

      

Editat Iunie 24, 2021 de Jadisilyavaitnefleurdelys

[Cezara6 2434]

Sunt trista și vorbesc cu luna... 

[Cezara6 2434]

Haremul cerebral acuzat pe nederept 

 

Scriu cu-n pix aproape-albastru într-un prăpădit de tren, 

Tren personal ce oprește la un nesimțit de semn de circulație peren 

Circulație cerebrală. Poartă-o concupiscență asemămănătoare cu cea a fetelor din harem, 

Poate că e ordinar, general, dar pentru mine devine un moment etern, 

Ce mă-nundă cu necunoscut, nelămurit nici măcar de dorul emanat din eter. 

Citeam Freud când mi s-a făcut poftă de-o țigară, 

Unde să fumez? N-am apucat să fumez în gară. 

Se instalase frigul năpraznic, căldura era în șomaj de șase luni, iar existența-mi era amară, 

Ca o turtă coaptă pe plită de-o bătrână necioplită, 

Focul din vatră-libertate !-mocnea diafan în călimară, 

Contemplam cerul pe geam, mă gândeam la vremuri bune, fragedă copilărie,

Pe timpul în  care mergeam spre școală cu-un ghizdan împovărat, entuziasm și veselie ! 

Zilele nu erau atât de putrede, nopțile erau mai dulci, dar așa s-a fondat a nebuniei temelie, 

Am descoperit vidul, timp irosit temerar în a mea nepăstuită chilie, 

Vid intrinsec cerebral, semn de circulație nesimțit, ca din plin harem, cel despre care a spus,cel peren, 

Gravat în timp transformat în pleavă, visător nebun după veșnicie, închegat și capsular, 

Semn de circulație neregulamentar, deși părea că este folositor la înțelegerea felului meu de gândi circular. 

A fost odată post și venise timpul să plătesc facturile, și din nou, blestemata chirie, 

De unde să scot această resursă pecuniară, când am irosit-o pentru a cumpăra în prostie hârtie pentru a scrie? 

Graforee, nu-mi ajungeau 10 topuri de hârtie, nouăzeci de carnețele și treizeci de caiete, 

Am zis că e bine să cutreier în neștire lumea lui Morfeu, să nu-mi mai aud anodinele vaiete,

Dar să stau acolo, să stau, să tot stau, când de fapt n-aș mai fi stat, 

Trezindu-mă în miez de zi, în duminica de Sânziene, 

Poate apoi m-aș fi plimbat prin parcuri pline de  atrofiate impulsuri ale fântânilor arteziene,

Luminându-mi mintea-mi nevrotică, ușor observabil, inaptă, cu meditații carteziene, 

Ca apoi să plec la medic, unde mi s-ar înșira  alte nimicuri efemere? 

Printre care pot să enumăr medicamente pentru neadaptați social, care construiesc turnuri de nisip cu nețărmuită temere, 

Ce vor fi pe veci nimicite de un vânt aflat sub dominația  unui lugubru ospiciu, 

Ca acela-n care-am fost târâtă când pe-un tren tot fumam și fluieram, 

Eram bine, pot să zic, dar cui să-i pese c-am avut un imbold de real șacal? 

Am sărit iute pe-o stâncă, înjuram și șuieram, 

Acolo am văzut un revenant, cu ochi sclipitori, poate era Luceafăr, 

Sau poate că era Lucifer ce cu mare bucurie mă purta în nebunie, 

Să ajungi cu luntrea lui Charon, pe tărâmul lui Hades, teafăr, 

Nu ca mine, ce adesea, trece doar peste-a malului agonie, 

Fără minte, doar cuvinte, să facem literatură ! 

Poate iese mult mai mult, decât o dulce lătură. 

Nu-s poet, nici nu mă cred, îmi doresc să mă îndrept, 

Sunt doar o mască ce poartă o mască, acum chiar îți spun pe drept, 

Află totuși că sememele scrise de mine își fac cinste. Te glorifică pe tine ! 

Și m-afundă mult pe mine, dar ce să fac căci nu știu bine, 

Scriitura cea cu rost, rânduită de cuvinte rafinate, 

Și cu sens, ca o diagramă Venn, în oceanul cognitivului front, 

Gânduri catharctice ce-au generat cel dintâi simțământ, un clar ontologic orizont, 

Copleșit de reci văpăi, este lesne de-nțeles, fiindcă n-am să-i dau oricui, 

Nici în glumă, nici pe bune, motivul de a-nțelege, altfel spus, pe-nfometații de vorbe să-i fac din nou sătui, 

Am zis alaltăieri la-ntâlnirea cu ieri, că trebuie să estompez-ndeosebi ; amărăciunea, necinstea, chiar nemernicul afront, 

Mi-aș dori dori înțelepciune să nu mă mai confrunt c-un copil anodont, 

Copil anodont sărman, ce mă-ndeamnă la tăcere, 

Taci ! Sunt puerilisme rele, cuvintele devin grele ! 

[King1 8295]

Superbe scrieri, Infinie!

Continua sa scrii, sa scrii, sa scrii.

 

 

Pentru tine:

 

 

[adal* 10373]

La 25.06.2021 la 0:04, Jadisilyavaitnefleurdelys a spus:

Haremul cerebral acuzat pe nederept 

 

Cand am inceput sa citesc poemul, vedeam doar cateva randuri, derulandu-l pe masura ce citeam, iar cand l-am terminat, m-am intrebat mirat cand l-am citit.

Hey, timpul se oprise.

je peux seulement dire: waw!

[Cezara6 2434]

Da, buuuun.... E ilegal ce intenționăm sa fac... Sa va rog sa îmi spuneți de unde pot descarca o carte.. 

Merci pentru încurajări. Voi continua sa scriu pana voi închega ceva  în domeniul literaturii.

Editat Iunie 27, 2021 de Jadisilyavaitnefleurdelys

[Cezara6 2434]

https://www.facebook.com/108998497480588/videos/289445549362848/

 

[Cezara6 2434]

Cu cât citesc mai mult, cu atât îmi dau seama cât sunt de obtuza în gândire. 

Poate ca dacă n-ar fi existat Cioran, as fi scris. 

Se găsesc teme aproape '' virgine'', cum ii plăceaa unui coleg sa spună, dar la ce bun, dacă sunt concatenate cu altele despre care s-au scris zeci și sute de mii de pagini? Inevitabil, tot la acestea din urma voi ajunge și, aproape ca o certitudine, voi fi mai mult interesata de recurent. 

Dar, nu este aceasta splendoarea scrierii? Sa scrii despre cele doua tipuri de non-existență și clipa dintre cele doua-viata- într-un mod cât mai personal? 

E în regula, pentru asta știu ca trebuie să-mi fundamentez cunoștințele, ca  rezultatul sa fie cât mai.... original? Voi ce credeți despre aceasta originalitate? Eu cred ca se găsește la răscrucea dintre subiectiv și hipersubiectiv. Ca sa ma citez pe mine, cea de acum câțiva ani, care avea numele de Entitatea Primordiala, sau Infinie Tristesse, sau Adele von Adelsberger, sau cum preferați:,, Originalitatea nu exista în sine. Primul om sau prima divinitate care a creat ceva au fost originali în rest... banalitate... '' 

    INFI TRIST (cca 2017 d. Hr)