tamita 43 Raportează post Postat Februarie 9, 2015 (editat) Bună seara. Vă voi povesti ceva serios, și v-aș ruga frumos să îmi dați sfaturi pertinente, chiar și încurajări, de ce nu... E vorba despre un el și o ea. O ea care a mai avut o relație ceva mai lungă în trecut, dar copilărească, banală, cu multe sacrificii din partea ei iar el oferea mai mult minciuni și jocuri, deși ea a ajuns să se atașeze de el, până când el a plecat definitiv, iar în mintea ei a mai rămas acel cineva... După ceva timp apare un alt el, un el pe care aceasta îl cunoștea de foarte mult timp, fiind chiar colegi. Un el schimbat din f multe puncte de vedere, un el care o plăcea și care avea alături de ea prima lui relație (el spune că a așteptat-o pe fata specială, adică pe ea, însă ea știe că nu e așa, pentru că el, între timp, a curtat multe fete, însă niciuna nu i-a căzut in plasă). Ei bine, acea ea i-a căzut în plasă într-un moment de slăbiciune. Greul abia începuse, deoarece ea compara mesajele lui și ce primea de la el cu ceea ce primea de la precedentul, chiar și la primul lor sărut a făcut această comparație. Ei îi era greu, dar nu îi arăta lui. I-a zis mai greu lui că îl iubește, pentru că simțea că nu e așa, și se lupta cu psihicul ei, își impunea că trebuie să îl iubească și să îl aprecieze pentru că el o iubește, pentru că el îi oferă siguranță și stabilitate, ceea ce n-a mai simțit la nimeni. Alături de el ei nu îi era frică de despărțire, tocmai de aceea ea a luptat. A luptat pentru a-l uita pe fostul și pentru a ajunge să țină la actualul, și chiar a ajuns să țină, asta datorită amândurora. Datorită ei, care nu a renunțat la lupta, și datorită lui, care i-a făcut surprize frumoase, care a încântat-o, care a iubit-o, deși ea știa că nu e așa precum zice el, că nu va fi singura și nici ultima. Problema e că, în câteva luni, ei vor pleca să își urmeze destinul, fiecare pe căi diferite. Ea, la început, refuza ideea unei relații la distanță, pentru că, așa cum îi spunea o prietenă, nu are ochelari de cal. Pentru că nu ajunsese să țină suficient de mult la el. El, însă, îi spunea că ar fi posibilă o asemenea relație, până într-o zi. Acea zi a făcut ca ea sa nu mai facă comparații, de niciun fel, să îl vadă ca pe iubitul ei, să tremure când îl vede (și nu numai din cauza frigului), să se culce cu gândul la el și să se simtă protejată atunci cand el o lua de mână. Cei doi au trăit două luni frumoase, fără certuri, doar cu mici discuții contradictorii, dar totul părea perfect... ea i se plângea lui în legătura cu o prietenă comună care era geloasă pe ea, pe relația lor. Amândoi o făceau prefăcută, deși el o curtase cândva pe acea fată, deși ea a văzut, cândva, cum o privea el pe acea fată... dar ea trebuia să treacă peste toate acestea, pentru ca el îi aparținea ei. Până într-o zi... Acea zi a făcut ca totul să se schimbe... cu o zi înainte de a împlini cei doi 2 luni (între timp, ceva intre ei se răcise, și ea simțea... vorbeau rar, scurt, nu se prea mai întâlneau, el nici nu aducea vorba de întâlnire, se întâlneau doar la școală și atat) el i-a trimis un mesaj prin care ii spune că vrea să se despartă de ea. De ce să se despartă? Pentru că nu mai are timp, pentru că vorbesc rar din cauza faptului că nu mai are timp și că el trebuie își urmeze drumul, calea, chemarea de la Dumnezeu... iar apoi, la vară, când trebuiau oricum să se despartă, era mai greu... deci considera că e cea mai bună alegere... Ei nu îi vine să creadă, și nici acum nu crede, deși au trecut două săptămâni... el o îmbunează, mai venea la ea și o ținea de mână spunându-i că ceea ce a fost între ei nu s-a terminat încă, și poate, cândva anume, visele lor o să devină realitate, vor fi o familie.... ei i se părea imposibil ceea ce trăia, o dureau atingerile lui, plângea pe umărul lui, se uita în ochii lui și, în gând, îi spunea să rămână. Ea a hotărât să îi scrie o scrisoare. În acea scrisoare i-a povestit despre lupta și comparațiile de la început, de faptul că era capabilă de o relație la distanță, de faptul că încearcă să îl înțeleagă, dar nu poate, de faptul că dacă, într-adevăr, ar regreta, situația ar fi fost altfel. De asemenea, ea îi spune că acum se simte precum un câine ce a stat numai în casă, la căldurică, cu mâncare bună și afecțiune din plin, iar stăpânul hotărăște să îl scoată afară, în toiul iernii, în ger, din motive personale. Totuși, stăpânul nu l-a uitat, mai vine din când în când și îi oferă hrană, îl mai mângăie și îi amintește de casă, dându-i speranțe. Ea i-a zis, totodată, că astfel ar vrea să incheie acest joc, pentru că ea vrea totul ori nimic, că degeaba îi spune el că inima va fi resuscitată cândva și că își dorește să fie din nou cu ea, dar e prea complicat pentru el, și ridică din umeri... El i-a făgăduit că îi va răspunde la scrisoare printr-un mesaj, după ce o va citi. Ea așteaptă. Se gândește că nu mai are credit, așa încerca își impună. Pentru că el i-a spus că ii va trimite, deci ea chiar aștepta și un banal semn, o impresie... se întâlnesc la școală. Indiferenți, reci. El se duce la prietena ei, de care vă ziceam mai sus, și îi cere scuze pentru comportamentul pe care l-a avut față de ea în perioada când a fost împreuna cu prietena sa, și stau aproape toata ziua împreună, vorbesc, râd, glumesc... el se mai uită din când în când la ea, știind că o rănește. Prietena ei știe și ea cât îi este de greu, însă vorbește cu el. Îi spune ei că el i-a spus faptul că nu este supărat pe ea (din pricina scrisorii). Ea nu mai cere detalii, deși ar fi vrut, și nici nu scoate ochii așa-zisei prietene, deși doare... el se uită azi la ea, ea nu se uită, și prietena ei îi dă cu piciorul lui, îl atenționează să nu o mai privească pe ea... Menționez că ei se văd zilnic, că sunt colegi, că pe ea o doare și habar nu are cum să se comporte cu niciunul dintre ei, deși amândoi știu că pe ea o doare... Deci, ea ce să facă? A procedat greșit cu scrisoarea, procedează greșit prin ceea ce gândește? Mulțumesc. Edit: cu ea, prietena ei, cum ar trebui să se comporte? Editat Februarie 9, 2015 de tamita Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Abbie M. 6295 Raportează post Postat Februarie 9, 2015 (editat) Nu a procedat gresit pentru ca i-a spus adevarul. Se va simti prost o vreme, mai ales la gandul ca si respectiva (fosta amica) i-a citit foarte probabil scrisoarea, sau a aflat continutul, cand tipul a discutat situatia cu ea. Pentru ca in mod evident a discutat-o. Oricum nu cred ca a contat prea mult acea scrisoare, hotararea deja era luata. Edit: cred ca n-am inteles bine partea de la sfarsit. Prea multe pronume; m-am zapacit. Raman la ideea ca ideal e sa accepte situatia si sa nu il caute. Editat Februarie 9, 2015 de Finnian 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
tamita 43 Raportează post Postat Februarie 9, 2015 (editat) Nu a procedat gresit pentru ca i-a spus adevarul. Se va simti prost o vreme, mai ales la gandul ca si respectiva (fosta amica) i-a citit foarte probabil scrisoarea, sau a aflat continutul, cand tipul a discutat situatia cu ea. Pentru ca in mod evident a discutat-o. Oricum nu cred ca a contat prea mult acea scrisoare, hotararea deja era luata. Edit: cred ca n-am inteles bine partea de la sfarsit. Prea multe pronume; m-am zapacit. Raman la ideea ca ideal e sa accepte situatia si sa nu il caute. Da, așa este, hotărârea era deja luată, însă ea voia să se descarce și, de ce nu, prin acea scrisoare își dorea să-l recupereze, să se întoarcă din nou la ea. Dar el e convins, și ea nu înțelege cum se poate comporta așa având in vedere tot ceea ce a fost, și nu înțelege cum și de ce și-a cerut scuze el de la prietena ei, dorindu-și, din nou, o relație amicală cu prietena. Totodată, nu înțelege ce și de ce e așa complicat pentru el, de ce nu luptă și el dacă îi spunea ei, în urmă cu o săptămâna, că și-a amintit toate momentele din fosta relație și a plâns... Într-adevăr, așa ar fi ideal, și asta incearcă și ea să facă, părând indiferentă, deși el știe că o doare și prietena ei, de asemenea... Mulțumesc pentru răspuns! Editat Februarie 9, 2015 de tamita Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Abbie M. 6295 Raportează post Postat Februarie 9, 2015 (editat) Esti sigura ca are doar o relatie amicala cu prietena? Ca lucrurile par altfel. A incheiat o relatie de cuplu incepand imediat una amicala cu altcineva, cu care fosta era certata? :think: Iar mi-a disparut ce adaugasem prin editarea mesajului, asa ca mai scriu odata. Cand un om e capabil sa se vada cu fosta in mod platonic, sa incerce sa o consoleze si sa vorbeasca senin despre relatia incheiata, fosta nu mai are ce astepta, el fiind complet detasat emotional de ea si de amintirea relatiei lor. Treaba asta se intampla de obicei cand apare altcineva in peisaj. Editat Februarie 9, 2015 de Finnian Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
tamita 43 Raportează post Postat Februarie 9, 2015 (editat) Esti sigura ca are doar o relatie amicala cu prietena? Ca lucrurile par altfel. A incheiat o relatie de cuplu incepand imediat una amicala cu altcineva, cu care fosta era certata? :think: El, în trecut, îi făcea „curte” acelei prietene, i-a spus de câteva ori că e frumoasă și că o place. Când a apărut ea în viața lui, el i-a spus că el a așteptat-o pe ea (deși el o întrebase pe respectiva de vreo două ori dacă nu vrea să fie cu el), și că prietena ei e proastă și prefăcută, că nu o suportă, iar ea i se plângea lui de ce fel de prietenă e ea... întrucât ele erau și sunt prietene doar la suprafață, toată lumea se miră de relația lor de prietenie, însă ceilalți nu știu că prietena ei face tot posibilul să o întreacă pe ea atât la învățătură cât și la altele, că nu e decât o prefăcută dar cealaltă o acceptă fiindcă e ultimul lor an și că altă soluție nu are. Totodată, prietena asta a ei încearcă să o detașeze de el spunându-i fel de fel de lucruri urâte din trecutul lui, faptul că a plăcut o grămada de fete, că se crede atotștiutor etc. Ba chiar, prietena ei era foarte geloasă pe ea în timp ce ea era cu el, și chiar i-a spus că e geloasă că o vede fericită și îi era greață când vedea dulcegăriile dintre ei... În perioada aceea, ea s-a certat cu prietena ei foarte mult din cauza relației. Dar oricum pe ea nu o afecta, pt ca îl avea pe el care o sprijinea. A ajuns însă tot la prietena ei, aparent care nu nutrește niciun sentiment decât colegial/amical pentru el, se poate observa oarecum asta, însă e posibil să mă înșel... problema cred că e la el, pentru că nu știu ce a conștientizat și ce o fi în căpușorul lui care, dupa scrisoare, a hotărât să își ceară scuze de la prietena ei, să îi dea atenție, să îi ceară sfaturi, să vorbească cu ea, când el îi spunea ei că prietena ei nu e decât o prefăcută și o geloasă. Ea se învârte între cei doi și habar nu are cum să procedeze cu niciunul... Of, da, cum spuneam în titlu, situația e complicată, ea nu mai știe ce să creadă. Și că folosesc prea mult pronumele ea, da, acea ea sunt eu. Nu mai știu cum să procedez... și ce să cred. Cand un om e capabil sa se vada cu fosta in mod platonic, sa incerce sa o consoleze si sa vorbeasca senin despre relatia incheiata, fosta nu mai are ce astepta, el fiind complet detasat emotional de ea si de amintirea relatiei lor. Treaba asta se intampla de obicei cand apare altcineva in peisaj. Da, asta mă frapează și pe mine, cum poate el să vorbească atât de detașat de fosta relație, cum poate să o țină de mână și să o îmbrățișeze spunându-i că nu are ce face, că regretă, dar nu poate... Nu. Dacă ar regreta ar fi fost altfel. Și chiar nu înțeleg, din iubirea aia mare și anumite sacrificii făcute de el pentru ea, cum a putut să renunțe așa ușor... chiar la despărțire îmi spunea că au fost prea multe sacrificii și că nu mai poate face, că trebuie să își urmeze calea... Editat Februarie 9, 2015 de tamita Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Abbie M. 6295 Raportează post Postat Februarie 9, 2015 Nu prea vad de ce esti prietena cu ea ; lucrurile par destul de clare de la distanta. Cat erati impreuna a bagat strambe intruna sa va desparta, dupa care a reluat amicitia cu el, imediat ce v-ati despartit. Si-a schimbat brusc parerea despre el sau cum? Banuiala mea e ca in timp ce te ''lucra'' pe tine ii facea si lui acelasi lucru, in paralel. Doar ai spus ca raceala lui si despartirea de tine nu au fost motivate de ceva ce ai facut sau nu ai facut. Deci a fost influentat de un factor extern. Stiu ca e foarte usor de zis, dar singura solutie e sa te detasezi, sa ii dai .... pe amandoi. Zic eu. Nu ai de ce sa mentii o relatie superficiala de amicitie; dimpotriva, asa ii dai informatii cuiva in care nu ai incredere, punand-o in masura sa te saboteze. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
tamita 43 Raportează post Postat Februarie 9, 2015 (editat) Nu prea vad de ce esti prietena cu ea ; lucrurile par destul de clare de la distanta. Cat erati impreuna a bagat strambe intruna sa va desparta, dupa care a reluat amicitia cu el, imediat ce v-ati despartit. Si-a schimbat brusc parerea despre el sau cum? Banuiala mea e ca in timp ce te ''lucra'' pe tine ii facea si lui acelasi lucru, in paralel. Doar ai spus ca raceala lui si despartirea de tine nu au fost motivate de ceva ce ai facut sau nu ai facut. Deci a fost influentat de un factor extern. Stiu ca e foarte usor de zis, dar singura solutie e sa te detasezi, sa ii dai .... pe amandoi. Zic eu. Nu ai de ce sa mentii o relatie superficiala de amicitie; dimpotriva, asa ii dai informatii cuiva in care nu ai incredere, punand-o in masura sa te saboteze. Nu, nu cred ca răceala și despărțirea lui de mine au fost din cauza mea. Poate într-o mică măsură, din cauza unor ieșiri de nostalgie pe care le-am avut și l-au afectat poate, oarecum, și pe el, dar alt motiv nu văd, nu cred că ar fi existat... mă gândesc că i-ar fi fost frică să mă despart eu de el, așa că a luat el hotărârea asta înainte. Nu știu, eu încă nu îl înțeleg și nu îi înțeleg motivul pentru care s-a despărțit... și eu duc lipsă de timp deseori, dar asta nu însemna că trebuia să ne scriem zilnic, oră de oră, era suficient și un noapte bună întrucât stăteam la școală câte 6 ore împreună, totuși... și nu știu, ideea asta lui cu calea și chemarea, îi înțeleg visul, doar că... mai aveam timp până în vară, de-aia mi se pare incert totul... Cât despre prietenie... nu știu cum să renunț, cum să mă detașez de această fată. Simt că mă domină, e mai puternică decât mine, și e ciudat. Mă sprijină, mă ajută cu sfaturi, pare că suferă în același timp cu mine și totodată se vede pe chipul ei ura atunci când am o bucurie, și chiar a rescunoscut asta... Dar nu știu cum pot renunța la ea... Și da, e foarte posibil să se fi jucat cu amândoi... și încă o face... Editat Februarie 9, 2015 de tamita Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Abbie M. 6295 Raportează post Postat Februarie 9, 2015 Banuiesc ca sperai ca la vara sa nu se desparta totusi de tine, altfel nu vad de ce ai fi insistat sa continui relatia, daca erai convinsa ca se va desparti; doar nu e mai usor sa renunti dupa 6 luni decat dupa 2. Daca la vara isi va urma chemarea respectiva, vei sti ca oricum nu a fost sa fie. Cat despre prietena ta... Numai prietena nu e. Nu te sprijina, te manipuleaza. Un om invidios nu e capabil sa te sprijine. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
tamita 43 Raportează post Postat Februarie 9, 2015 (editat) Banuiesc ca sperai ca la vara sa nu se desparta totusi de tine, altfel nu vad de ce ai fi insistat sa continui relatia, daca erai convinsa ca se va desparti; doar nu e mai usor sa renunti dupa 6 luni decat dupa 2. Daca la vara isi va urma chemarea respectiva, vei sti ca oricum nu a fost sa fie. Cat despre prietena ta... Numai prietena nu e. Nu te sprijina, te manipuleaza. Un om invidios nu e capabil sa te sprijine. Aveam de gând să îi spun că sunt capabilă să purtam o relație la distanță și, totodată, mai aveam speranța de a rămâne, de a se răzgândi. Acum ar fi îngrozitor dacă s-ar răzgândi și ar rămâne, având în vedere că ne-am despărțit... Și da, într-adevăr, a fost mai ușor să renunțe acum decât la vară, chiar spunea asta. Spunea că ne-ar fi fost amândurora mai greu, însă atunci plecam și nu ne mai vedeam, poate doar ocazional... acum, însă, ne vedem zilnic până atunci, și e aiurea rău... O să încerc să iau măsuri și cu așa-zisa prietenă, acum să vedem cât de capabilă o să fiu, dacă nu o să îi cad din nou în plasă... încep să o disprețuiesc amintindu-mi de anumite momente, de exemplu acum câteva săptămâni când a sărit la gâtul lui, să-l cuprindă, fiind fericită... și el și-a incolăcit mâinile, s-a uitat spre mine, astea toate petrecându-se în fața mea. A venit la mine și a zis că preferă îmbrățisarea mea... iar ea s-a uitat urât... Mulțumesc mult pentru răspunsuri! Editat Februarie 9, 2015 de tamita Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Bitch 15151 Raportează post Postat Februarie 9, 2015 Nu am inteles nimic din el, ea, prietena, ea, el, ei, lui....am ametit citind. Nu mai bine scriai pe sleau cu " eu, el" ? Caci la urma urmei despre tine si prietenul (sau fostul) tau e vorba. :doh: 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
