Sunt multi care intuitiv au observat ca TR are ceva gresit, caci consecintele ei teoretice duc la lucruri care contrazic unele aspecte ale realitatii. Insa problema este ca, sa zicem 90% din aceasta teorie este extrem de elaborata, foarte greu de inteles, si se potriveste cu realitatea. Este verificata zilnic de mii de ori in acceleratoarele de particule, si multe alte experimente. De aceea nu poti sa o respingi in totalitate, iar ca sa gasesti o rezolvare la acel 10% de problema, este o chestie de extrema finete. Mai intai trebuie inteleasa partea de 90% care e corecta, mai ales postulatul al doilea, care spune ca miscarea relativa deformeaza spatiul si timpul.
Problema consta in paradoxul gemenilor care spune ca daca eu merg fata de tine cu o anumita viteza metrul meu e mai scurt decat al tau si al tau e mai scurt decat al meu. Ceea ce este contradictoriu. Insa rezolvarea este greu de inteles, trebuie sa ai o viziune de sinteza asupra relativitatii. Si nu doar de sinteza, ci o viziune vie asupra mecanismului relativist.
Matematicienii au gasit o rezolvare considerand ca doar eu ma deplasez fata de tine, nu si tu fata de mine, insa a privi asa problema inseamna sa contrazici de tot postulatul intai, deci este evident gresit. Rezolvarea este ca postulatul intai in mare este corect, dar are o mica greseala. Paradoxal este ca acei matematicieni ca sa salveze TR de acea mica greseala au ajuns sa contrazica de tot postulatul intai, si nici macar nu isi dau seama ca fac asta. Al doilea lucru care l-am gasit incomplet, este ca nu spune nimeni ca postulatul intai din relativitatea restransa este valabil si in cea generalizata, adica cu acceleratiile. Nici acceleratia nu poate face un sistem de referinta sa fie preferential sau absolut. De aici porneste si rezolvarea paradoxului gemenilor.
O mica paranteza :
Ce este un Sr ( sistem de referinta ) in repaus absolut ? Este punctul sau punctele din care a izvorat initial universul. Universul are un inceput. Exista doua situatii :
– ori a izvorat dintr-un singur punct, si acel punct initial fiind singular, nu avea cum sa fie in miscare fata de ceva, pentru nu exista atunci nici un ceva. Era un singur punct, deci in repaus absolut. Acel punct este deci Sr absolut
– ori universul a izvorat din mai multe puncte ( oricate, grupate in orice, planete, galaxii etc., dar aflate in repaus absolut – un fel de univers incipient inghetat, in care nu exista miscare nici la nivel cuantic ) initiale simultan. Daca este asa acele puncte erau INITIAL in repaus absolut, adica unele fata de altele, si deci oricare din acele puncte initiale este Sr absolut. Daca presupui ca acele puncte nu erau in repaus absolut, deci se miscau unele fata de altele, atunci nu acele puncte sunt izvorul universului, caci unde exista deja miscare, exista deja momentul doi, iar momentul doi nu este inceputul universului. In momentul unu punctele initiale nu puteau fi deci decat in repaus, deci ele constituie Sr absolute. Momentul unu exclude miscarea. Doar in al doilea moment poti inregistra o miscare fata de pozitia din momentul unu. Toata miscarea universului a inceput de la pozitia initiala a punctelor initiale aflate in repaus absolut. Deci acele puncte ( pozitia lor ) constituie Sr absolut.
Ca noi nu putem localiza acel(e) punct(e) initial(e), deci Sr absolut, asta e altceva. Dar el exista.
Bun, atunci cum se rezolva paradoxul gemenilor ? Doi gemeni ( ga si gb, consider ca pe pamant gemenii au aceleasi dimensiuni fizice ) in timp ce merg unul fata de altul, in timpul calatoriei fiecare il vede pe celalalt mai tanar decat el, si mai mic ( spatial ). Ce se intampla ? Ga se considera pe sine insusi in repaus si pe gb in miscare, deci considera secunda proprie mai scurta decat a lui gb si metrul propriu mai lung decat al lui gb. La fel considera si gb despre ga, ceea ce este contradictoriu. Dar miscarea dintre ga si gb este o miscare relativa, nici unul dintre ei nu este Sr absolut, deci nici unul nu este in repaus. Atunci, daca amandoi sunt in miscare relativa unul fata de celalalt, si nici unul in repaus real, secundele amandorura se dilata la fel de mult, deci raman egale, iar metrii amandorura se contracta la fel de mult, deci raman egali. Asta se intampla real. Dar daca masor din punctul de vedere relativ al fiecaruia, considerand cand pe unul cand pe celalalt in repaus, imi da rezultate contradictorii. Normal. Cand in realitate metrul si secunda fiecaruia sunt distorsionate egal.
Hai sa privim mecanismul intr-o sinteza vie : din momentul in care gemenii incep sa se departeze unul de celalalt, ei isi micsoreaza dimensiunile concomitent si egal, si isi dilata timpii proprii. Daca eu in mod subiectiv il consider pe ga in repaus, iar pe gb in miscare, apare logic ca dimensiunile lui gb sa fie mai mici decat cele ale lui ga, in timpul miscarii. La fel si reciproc : daca il consider pe gb in repaus si pe ga in miscare, apare logic ca dimensiunile lui ga sa fie mai mici. Si, daca in mod ABSTRACT ii voi considera pe amandoi in miscare si in repaus in acelasi timp ( adica mai intai pun problema din punctul de vedere subiectiv al lui ga si il consider pe el in repaus, iar apoi refac aceleasi calcule si pun problema din punctul de vedere subiectiv al lui gb, considerandu-l pe el in repaus ), absolut ca voi obtine rezultate contradictorii, care nu pot face parte din aceeasi realitate. Obtin rezultate ca si cum as avea doua universuri paralele, cu doi ga si doi gb. In realitate insa, noi nu avem in aceasta problema universuri paralele. Dar pot sa remarc, ca am pornit de la premise false, abstracte, neconforme cu realitatea. Nu este posibil, ca in mod obiectiv, si ga si gb sa fie in repaus, atata timp cat se misca unul fata de celalalt. De aici rezulta ca toata constructia care se bazeaza pe aceste premise, si care duce la paradoxul gemenilor, este eronata.
Deci calculele sunt subiective si abstracte, neconforme cu realitatea, daca consider ca fiecare din ei este in repaus, pe cand in realitate nici unul nu este. Matematicienii de mai sus, ca sa gaseasca o rezolvare a acestui paradox, au presupus ca postulatul unu al TR nu este valabil in relativitatea generalizata, deci introducand acceleratia in problema ar aparea o diferenta intre gemeni care sa ne arate ca doar gb este in miscare. Problema este ca presupunerea lor este neintemeiata, caci eu pot demonstra simplu ca postulatul unu este valabil si in relativitatea generalizata. Adica introducerea acceleratiei in problema nu rezolva nimic, caci daca viteza este relativa atunci obligatoriu ca si acceleratia este relativa, adica pot considera la fel de bine ca si geamanul din nava spatiala accelereaza fata de geamanul de pe pamant ( presupus in repaus, in mod subiectiv ) dar si ca geamanul de pe pamant accelereaza cu pamant cu tot, si cu tot universul, fata de geamanul din nava ( presupus in repaus, in mod subiectiv ). Sigur, acuma ideile noastre preconcepute, cu care ne-am obisnuit pe pamant, ne vor spune ca : cum sa accelereze pamantul cu universul, cand de fapt doar nava foloseste motoare ca sa se departeze de pe pamant. Atentie : asta este o viziune preconceputa, caci daca eu plec de la premisa ( falsa oricum ) ca pamantul este in repaus absolut in univers, contrazic TR ( postulatul unu ), si stiinta moderna care arata ca pamantul se misca accelerat in univers. Si stiinta moderna nu poate calcula in mod absolut acceleratia pamantului, mai mult, localizarea Sr absolut fiind necunoscuta, eu pot sa presupun orice fel de miscare relativa a pamantului prin univers. Intre infinitatea de posibilitati, pot presupune ca pamantul cu intreg universul se misca astfel incat nava este in repaus si isi foloseste motoarele ca sa isi conserve starea de repaus. Gravitatia si fortele universului aflate in miscare tind sa scoata nava din repaus, si nava ca sa poata invinge aceste forte, foloseste motoarele. Deci iata cum pot considera nava in repaus si pamantul in acceleratie fata de nava. Pot considera orice, in mod subiectiv.
Dar si mai simplu, ca sa evit ideile preconcepute, pot sa imaginez experimentul gemenilor in spatiul cosmic : ei pleaca pe doua nave diferite din acelasi punct din vidul cosmic, nu de pe vreo planeta. Atunci care geaman se misca si care nu, care accelereaza si care nu, care accelereaza mai mult ? Amandoi vor folosi acelasi tip de nava si vor accelera motoarele la fel de mult. Deci in situatia asta matematicienii respectivi ar fi complet incuiati : nu ar mai gasi nici o diferenta intre gemeni, si atunci cum vor mai rezolva paradoxul gemenilor ?
Deci se vede clar ca argumentele lor sunt gresite, si rezolva paradoxul.
Cum spuneam, rezolvarea acestui paradox nu are nici o treaba cu acceleratiile, caci postulatul unu e valabil si in relativitatea generalizata. Voi demonstra si asta simplu :
TR ne spune ca o distanta oarecare d nu o putem masura din nici un Sri ( sistem de referinta inertial ) in mod absolut, adica nestiind ce viteza absoluta are Sri-ul prin univers, nu stim cat de deformat este etalonul pe care il folosim, deci distanta d poate fi oricat de departe de marimea ei absoluta, masurata din Sra ( Sr absolut ). La fel nu putem masura corect nici o durata oarecare de timp. De unde rezulta ca nici viteza v = d / t, deci orice viteza v, nu o putem masura corect. Dar acceleratia a = v / t, in care v este necunoscut si t necunoscut, la fel nu o putem sti in mod absolut, deci nici acceleratiile nu le putem masura corect. Noi folosim etaloane gresite si in formule si in experimente, deci nici rezultatele formulelor nici ale experimentalor nu sunt corecte. Sunt relative la un anumit sistem de referinta ales ( inertial sau neinertial ). Si daca nici acceleratia unui SR nu o putem masura corect ( poate fi nula si noi sa o consideram nenula ), nu putem spune in mod absolut daca un SR este inertial sau neinertial, deci postulatul intai al TRR este valabil si in TRG. Si cum sa nu fie daca nu putem masura acceleratia in mod absolut. Viteza sau acceleratia absoluta a unui SR este viteza sau acceleratia lui fata de Sra, a carui localizare nu o cunoastem. Deci e clar, avem cele doua postulate ale TRR valabile si in TRG.
Atunci cum apare si cum se rezolva paradoxul gemenilor. Sa o luam pe pasi marunti, ca sa observam problema : ca sa ajung la paradoxul gemenilor eu pornesc de la premisa ca si unul si celalalt sunt in stare de repaus si in acelasi timp se misca unul fata de celalalt cu viteza v nenula. Aceasta este o imposibilitate matematica, si real ( practic si teoretic ) imposibil. Din considerarea acestei premise false rezulta in mod normal contradictia paradoxului gemenilor, dintr-o contradictie rezulta alta contradictie, dintr-o minciuna o alta minciuna. Atunci de ce pornesc de la o premisa falsa incompatibila cu realitatea ? Pentru ca gandesc abstract, fara sa inteleg realitatea si teoria. Adica : postulatul unu spune ca nu putem sti, masura, localiza Sr absolut in univers, deci nu putem detine masura corecta a metrului si a secundei. Asta spune postulatul unu in formularea mea, caci in formularea stiintifica actuala spune ca Sr absolut nici nu exista. Bun, ideea este ca, fie ca nu ar exista, fie ca nu il stim, noi nu avem un metru si o secunda absoluta in masuratorile noastre, niciodata. Deci nu putem decat sa ignoram masuratorile absolute, nu avem acces la ele. Nu putem folosi decat masuratori relative, si dintr-un punct de vedere relativ, gemenii se misca relativ unul fata de celalalt. Daca il consideram doar pe ga in repaus contrazicem postulatul unu ( absolutizam starea lui de repaus ), daca il consideram pe gb in repaus la fel contrazicem postulatul unu ( absolutizam starea lui de repaus ), daca ii consideram pe amandoi in repaus contrazicem faptul ca ei se misca unul fata de altul, deci nu ne ramane decat posibilitatea de a considera ca amandoi se misca unul fata de celalalt. Este singurul mod relativ si obiectiv de a privi realitatea. Atat putem spune : ga se misca fata de gb si gb fata de ga, identic. Daca miscarea lor relativa este reciproca si identica, atunci metrul si secunda amandorura se modifica in mod egal, cat timp ei se misca unul fata de celalalt, indiferent de cum se misca. Daca metrul si secunda lor se modifica identic atunci in timpul calatoriei lor prin univers, ei au permanent metru si secunda egale, deci nu apare nici un fel de paradox.
Cand se reintalnesc undeva intr-un punct x oarecare din univers, nu conteaza care, ei intra ( ambii ) in acelasi sistem de referinta, specific acelui punct x. Acel sistem de referinta are un anumit metru si o anumita secunda, si cand gemenii se intalnesc in punctul x, ei dobandesc automat metrul si secunda specifice acelui sistem de referinta al punctului x. Metrul si secunda respectiva introduse in formulele relativiste ne dau o solutie unica : ori ga este mai tanar decat gb, ori invers, dar numai una din aceste doua posibilitati, sa zicem prima. Deci din nou, la reintalnire nu are de ce sa apara nici un paradox al gemenilor, iar relativitatea va fi verificata, prin faptul ca ga este gasit mai tanar decat gb. Iata ce s-a intamplat experimental :
Două ceasuri atomice au fost sincronizate în aceeaşi încăpere, iar apoi unul a fost pus într-un avion de linie pentru a zbura în jurul Pământului. La revenirea pe sol şi aducerea ceasului din avion în camera în care celălalt ceas rămăsese s-a constatat că există o discrepanţă de măsurare a timpului între cele două dispozitive, iar discrepanţa era exact aceea calculată de teoria relativităţii.
Tot ce am spus eu mai sus este in concordanta cu experimentul acesta. In concluzie :
– postulatul unu este formulat gresit
– postulatul unu este valabil si in TR generalizata ( nu cunoastem nici un sistem de referinta neinertial absolut )
– paradoxul gemenilor nu se rezolva prin considerarea acceleratiei, ci in mod natural prin intelegerea faptului ca in timpul calatoriei nu poti considera pe nici un geaman, preferential in repaus, pentru ca altfel ai contrazice postulatul unu
– daca vreau sa rezolv paradoxul gemenilor prin considerarea unei acceleratii absolute, atunci contrazic postulatul unu din TR generalizata si asta duce la contrazicerea postulatului unu din TR restransa.
Noi in paradoxul gemenilor folosim o metoda subiectiva si abstracta, considerand pe ambii gemeni atat in miscare cat si in repaus. Calculele pe baza formulelor sunt obiective, chiar daca folosim metrul si secunda distorsionate, dar greseala o facem cand ii consideram pe ambii in repaus si in miscare concomitent. Aceste masuratori sau calcule sunt obiective, dar devin subiective si contradictorii din momentul in care presupunem pe ambii gemeni atat in miscare cat si in repaus. Daca i-am considera pe ambii gemeni in miscare, masuratorile raman obiective chiar daca sunt relative la fiecare sistem de referinta ( asa cum spune postulatul unu ), si ele alcatuiesc o realitate obiectiva care nu are nici o contrazicere.
Realitatea obiectiva contine un Sr absolut ( parerea mea ), si care ne poate furniza masura corecta a metrului si secundei. Masuratorile daca raman obiective ( considerandu-i pe ambii gemeni in miscare ) nu se contrazic intre ele si nici cu masuratoarea obiectiva a Sr absolut, iar realitatea obiectiva cuprinde in ea insasi toate aceste masuratori. Faptul ca fiecare sistem de referinta, inclusiv cel absolut, folosesc etaloane diferite, si obtin rezultate diferite despre o dimensiunea unui obiect, nu inseamna o contrazicere propriu-zisa. Adica nu inseamna ca obiectul respectiv are mai multe dimensiuni diferite, ceea ce ar fi absolut imposibil intr-un singur univers, ci inseamna atat : ca daca folosesti un metru mai scurt e normal ca vezi acel obiect mai mare. Atat. Asta inseamna ca rezultatul corect despre dimensiunea unui obiect il are doar Sr absolut.