Biblia Secreta pe National Geographic

[Pixelut 3]

Biblia Secreta pe National Geographic

 

Dupa ce s-au imbatat cu succesul recentului documnetar – Evanghelia dupa Iuda – reporterii de la NG s-au gandit sa mai dea o lovitura comerciala. Documentarul se numeste Biblia Secreta, si se vrea o revelatie pe linie de crestinism. Ceea ce impresioneaza (neplacut) din partea unor profesionisti ar fi eludarea adevarului istoric, in favoarea unor informatii manipulate, cu iz de descoperiri epocale.

Similitudinile cu celebrul Cod al lui Da Vinci, produs de istoricul de renume mondial Dan Brown, sunt uimitoare. Singura diferenta ar fi o mica si modesta corectura facuta de NG in problema impunerii crestinismului ca religie de stat: Brown ii acorda acest credit lui Constantin, in timp ce reporterii de pe NG il repun in drepturi pe urmasul acestuia, Imparatul Teodosie. Sa fi fost vorba de putina frica de Dumnezeu, ca sa ne exprimam mai religios? Poate. Restul e custura groasa cu ata alba, cat cuprinde.

 

Campania inceputa de Brown si continuata cu succes de NG consta in impunerea ca salvatori pe cai albi a gnosticilor, o secta crestina care a inflorit in secolele II si III d.H. Gnosticii sunt considerati adevaratii crestini, detinand adevarata religie crestina, pura si completa. Sa vedem insa care sunt diferentele dintre crestinism si gnosticism, pe linie doctrinara.

 

CRESTINISMUL

 

Crestinismul isi porneste cariera de la intemeietorul sau, Iisus, numit si Hristos (cel uns). Religia evreiasca astepta de multa vreme un Mantuitor, un conducator neinfricat, care sa scuture jugul romanilor si sa le redea demnitatea si integritatea. Nu era cazul lui Iisus. Misiunea sa era una religioasa, nu patriotica.

In acceptiunea crestina, Iisus este considerat om-Dumnezeu, avand fire dubla, atat umana cat si divina. Aceasta dubla natura a fost cheia diferitelor minuni care i-au punctat misionariatul, care s-a incheiat cu minunea suprema, cheia de bolta a intregii sale demonstratii: propria Sa inviere. El a lasat in urma 12 apostoli, care impreuna au intemeiat o institutie menita sa pastreze si sa transmita invatatura Sa: Biserica. Termenul folosit este cel de Biserica apostolica, un termen dupa care au jinduit toate gruparile care au aparut ulterior. Metoda gnosticilor de a fabrica Evanghelii care se revendicau de la cate un apostol sau ucenic al acestora (Petru, Iuda, Filip) provenea din grija de a se autointitula Biserica Apostolica.

Gnosticii au aparut ca o secta sincretista, avand radacini in parsism, religiile babiloniene, crestinism si in doctrina filosofia dualista a lui Aristotel. In opinia lor sursa raului era materia, in vesnica opozitie cu spiritul, pe care il tinea prizonier. Si in crestinism exista o anumita desconsiderare a lumii materiale, insa nu dusa la extrem, cum era cazul gnosticilor. Crestinii considerau creatia buna, trupul ca un Templu al Domnului – de aici si interzicerea de a ucide sau interzicerea sinuciderii – in timp ce gnosticii nu considerau omorul sau sinuciderea un pacat, ci o binefacere, prin care spiritul este eliberat de materie.

Spre deosebire de crestini, gnosticii considerau ca Dumnezeu nu a putut crea lumea, pentru ca Dumnezeu nu si-ar fi murdarit mainile cu un lucru atat de impur si dezgustator ca materia. Lumea spirituala era organizata in eoni, un fel de entitati superioare asemanatoare oarecum ingerilor. Materia, cosmosul erau opera unui Demiurg, un eon inferior, care prin creatia sa murdara a tulburat echilibrul lumii spirituale. Puterile cerurilor, manate de Spiritul Suprem, - Intelepciunea Suprema, Sofia – au dat nastere unui eon superior, numit Iisus. Acesta s-a coborat in trupul unui tamplar din Nazaret, si dupa rastingire s-a intors la cer. Spre diferenta de crestinism, trupul lui Iisus nu a inviat, pentru ca invierea unui trup inseamna un nonsens, din moment ce trupul alcatuit din materie pervertita. Din aceasta cauza toate productiile literare gnostice elimina Invierea, pe care o considera o erezie.

Cea mai raspandita si mai coerenta forma de gnosticism a fost gnosticismul alexandrin, avandu-i ca reprezentanti pe Basilide si Valentin. O forma extrema de gnosticism o reprezinta maniheismul, un sistem in care desconsiderarea materiei lua forme extreme.

 

IMPARATUL CONSTANTIN CEL MARE SI SINODUL ECUMENIC DE LA 325

 

In cartea lui Brown si in documentarul NG sinondul de la 325 – 20 mai-25 august – devine un fel de opera completa si malefica a Imparatului Constantin. Brown sustine ca la acest sinod Imparatul a manipulat Biserica, a masluit Noul Testament inlocuind scrierile gnosticilor cu scrieri fabricate pe loc, s-a numit pe sine condicator suprem al Bisericii si a declarat crestinismul religie de stat. Asa zice Brown. Cei de la NG pastreaza o tacere misterioasa asupra sinodului. Se multumesc doar sa-i dea credit Imparatului Teodosie pentru proclamarea crestinismului ca religie de stat. In rest totul pare a fi adevarat.

Imparatul Constantin nu avea legaturi prea mari cu crestinismul, in afara de mama sa, care era crestina. In Imperul Roman Imparatul avea functia de arbitru intre diferitele religii. Era numit Pontifex Maximus, si prezida deseori procesiuni religioase ori diversele conflicte care aparau pe linie religioasa. Un asemenea conflict a generat si sinodul de la 325, prin asa numita erezie ariana, impusa de un preot nascut in Libia in anul 256, Arie. Spre deosebire de gnostici, Arie nu il considera pe Hristos un simplu om care ar fi primit in trupul sau eonul cu numele de Iisus, ci ca pe un fel de creatura superioara intregii omeniri, insa inferioare lui Dumnezeu Tatal.

Doctrina lui Arie a fost combatuta de episcopul Alexandru al Alexandriei. Arie s-a dovedit si un geniu militar, reusind sa porneasca in scurt timp un razboi civil intre adeptii sai si cei ai Bisericii. Situatia devenise exploziva.

Imparatul Constantin nu cunoscator al teologiei crestine, asa ca a considerat ca o simpla mediare ar fi de ajuns. In acest scop la trimis pe episcopul curtii imperiale – Osiu de Cordoba, spaniol de origine – sa discute cu episcopul Alexandru. Rezultatul a fost negativ, asa ca in 325, la Niceea, Constantin a initiat un sinod in care episcopii sa-si clarifice divergentele. Au fost chemati peste 345 de episcopi din diferite parti ale lumii, inclusiv un episcop Scitia Minor (Dobrogea). Intentia Imparatului era destul de clara: dorea ca cearta sa se termine cat mai repede si sa nu degenereze in razboi. Departe de dorinta de a domina, maslui sau cine stie ce alte masinatiuni puse in carca de Bronw si ceata de la NA. Constantin nu a fost partinitor, ba dimpotriva, a avut o atitudine destul de refractara si oarecum scarbita: “Aceste acuzatii vor fi judecate la timpul cuvenit, in ziua Judecatii Universale, de catre Judecatorul comun al tuturor. Eu, om fiind, nu mi se cade sa fac aceasta judecata, in care acuzatorii si acuzatii sunt episcopi, care n-ar trebui sa se poarte astfel ca sa fie judecati de altcineva. Asadar, imitand milostivirea lui Dumnezeu, sa ne iertam unii pe altii, renuntand la acuzatii, sa ne impacam si sa examinam cele ale credintei pentru care n-am intrunit aici” (Sozomen, Ist. Bis. I, 17)

Cu toate incarcarile lui Constantin de a calma atmosfera lucrarile sinodului au fost tensioante. Arie a avut deseori accese de furie. In final Arie a fost exclus din Biserica.

Sinodul din 325 a elaborat o marturisire de credinta – Crezul – o sinteza a doctrinei crestine. Crezul a fost imbogatit ulterior, in functie de sectele care au mai urmat.

Iata deci ca sinodul de la 325 nu l-a avut ca motor pe Constantin, ci pe Arie, si nici nu a fost o incercare a Imparatului de a prelua puterea Bisericii. Dar pentru o buna lovitura comerciala ar fi mai bine sa parasim adevarul istoric si sa ne inscriem pe linia teoriei conspiratie, care producem mai mult bani comparativ cu istoria.

[dan-marius 0]

Dar pentru o buna lovitura comerciala ar fi mai bine sa parasim adevarul istoric si sa ne inscriem pe linia teoriei conspiratie, care producem mai mult bani comparativ cu istoria.

Tu n-ai decit sa te inscrii pe linia teoriei conspiratiei... dar este absolut normal sa existe mai multe versiuni ale aceleiasi povesti, mai ales ca fiecare dintre ele se poate dovedi profitabila. Una dintre versiuni are deja o cifra de afaceri de mii de miliarde pe zi in toata lumea.

[Amarena 13815]

Normal, e foamea dupa senzational..asa e lumea..ca maimutele..cum vad /aud ceva nou..tzop!

Mare branza, adevarul intotdeauna a incomodat, dar minciunelele si fanteziile de tot felul au incitat spiritele intotdeauna..

Parerea mea e ca ..ce e val ca valul trece.. si pana la urma tot adevaratele valori raman in picioare...alea care s-au perpetuat de la origini pana azi...

[slow&sperios 0]

.Parerea mea e ca ..ce e val ca valul trece.. si pana la urma tot adevaratele valori raman in picioare...alea care s-au perpetuat de la origini pana azi...

 

Si cine sau ce le certifica statutul de adevarate valori?

[Amarena 13815]

Simplul fapt ca au rezistat...si inca in forma initiala, afirmatie pe care stiu ca o s-o combati, dar e parerea mea.

Inca n-au fost demontate cu dovezi clare..

Multe milioane de oameni traiesc in concordanta cu ele...

Dovezi materiale ca sa-ti demonstrez asta nu am, asa ca..

[slow&sperios 0]

Dar tu din start negi noile scrieri gasite ( ma refer la evanghelia dupa Iuda).

Poate ca dupa alte doua mii de ani va fi acceptata.Si atunci ce te faci?

Te trezesti ca ai trait cu credinta incompleta.Posibil sa pericliteze locu taul in rai.

Parerea mea, baiete inca un rand. Hic.

[Pixelut 3]

Dar tu din start negi noile scrieri gasite ( ma refer la evanghelia dupa Iuda).

Poate ca dupa alte doua mii de ani va fi acceptata.Si atunci ce te faci?

Te trezesti ca ai trait cu credinta incompleta.Posibil sa pericliteze locu taul in rai.

Parerea mea, baiete inca un rand. Hic.

 

'Noua' scriere gasita nu este atat de noua cum pare. Nu vorbim de o Evanghelie cu totul noua, diferita de tot ce s-a scris si descoperit pana acum. Evanghelia are un tipar gnostic foarte clar, si se inscrie pe linia restului documentelor gnostice. Nu vad ce legatura are cu crestinismul. Nu e un document istoric, ci unul doctrinar.

 

N-are legatura cu istoria, are legatura cu doctrina.

 

Tu n-ai decit sa te inscrii pe linia teoriei conspiratiei... dar este absolut normal sa existe mai multe versiuni ale aceleiasi povesti, mai ales ca fiecare dintre ele se poate dovedi profitabila. Una dintre versiuni are deja o cifra de afaceri de mii de miliarde pe zi in toata lumea.

 

Nu exista decat o singura versiune, cea care tine de istorie. Din aceasta versiune poti lua doar ce iti convine, dar ma tem ca rezultatul nu se numeste versiune, ci facatura. Daca doresti un exemplu cat se poate de clar il poti avea citind 'celebrul' Cod al lui Da Vinci, unde gasesti un adevarat bazar de ineptii.

 

Daca nu crezi le putem lua pe rand, una cate una...

[dan-marius 0]

'Noua' scriere gasita nu este atat de noua cum pare. Nu vorbim de o Evanghelie cu totul noua, diferita de tot ce s-a scris si descoperit pana acum. Evanghelia are un tipar gnostic foarte clar, si se inscrie pe linia restului documentelor gnostice. Nu vad ce legatura are cu crestinismul. Nu e un document istoric, ci unul doctrinar.

 

N-are legatura cu istoria, are legatura cu doctrina.

Nu exista decat o singura versiune, cea care tine de istorie. Din aceasta versiune poti lua doar ce iti convine, dar ma tem ca rezultatul nu se numeste versiune, ci facatura.

Pai in cazul asta biblia este o facatura... doar cei care au alcatuit-o au luat doar ce le-a convenit lor...

Daca doresti un exemplu cat se poate de clar il poti avea citind 'celebrul' Cod al lui Da Vinci, unde gasesti un adevarat bazar de ineptii.

:spiteful: Codul lui Da Vinci este un ROMAN, nu un adevar. :doh: :good:

Daca nu crezi le putem lua pe rand, una cate una...

Ce anume?

[Pixelut 3]

Pai in cazul asta biblia este o facatura... doar cei care au alcatuit-o au luat doar ce le-a convenit lor...

 

Una e sa ai o scriere provenita de la un apostol sau a unui secretar al acestuia - cum a fost Marcu - si alta e sa ai o scriere din secolul III, la o distanta destul de zdravana fata de evenimentele respective.

 

Codul lui Da Vinci este un ROMAN, nu un adevar.

 

Si Numele trandafirului este un roman, dar datele prezentate acolo sunt CORECTE.

[dan-marius 0]

Una e sa ai o scriere provenita de la un apostol sau a unui secretar al acestuia - cum a fost Marcu - si alta e sa ai o scriere din secolul III, la o distanta destul de zdravana fata de evenimentele respective.

Una e sa ai o scriere pe care au citit-o si comentat-o o multime de persoane cu ocazia introducerii in culegerea de povesti a bibliei si alta e sa ai o scriere nemodificata de aproape doua milenii. Si nu scrierea e din secolul III, ci numai suportul ei fizic....

Si Numele trandafirului este un roman, dar datele prezentate acolo sunt CORECTE.

:spiteful: Ce argument absurd. :good:

 

Iti sugerez sa revii la subiect, daca vrei sa discuti despre romane exista o sectiune despre beletristica... si ca sa fim pe subiect ne putem oricind muta discutia acolo.