1. Dragostea este apanajul unor fiinţe nobile.
De fapt, dragostea este procesată de zonele arhaice ale creierului, iar la
acest proces ia parte în mod indirect chiar şi creierul reptilian. Creierul
reptilian este responsabil de instincte precum dorinţa sexuală, dorinţa de a
domina pe alţii, egoismul etc. Unii oameni chiar fac un titlu de glorie din
faptul că s-au îndrăgostit de cineva, iar dacă aceştia observă că alţi semeni
de-ai lor nu au parte de dragoste, cred despre dânşii că sunt proşti, răi,
meschini. Când de fapt chiar cei care judecă astfel, s-ar putea să aibă
aceste defecte.
2. Iubirea poate trece peste orice defect.
Persoanale netrecute prin viaţă înţeleg că poţi avea orice defect, dacă există
iubire, se poate trece peste orice. Însă iubirea nu apare din nimic. Iubirea
este condiţionată în primul rând de atracţia sexuală. Cu alte cuvinte, nu
există iubire în afara atracţiei sexuale. Şi cum atracţia sexuală este generată
la rândul ei de nişte însuşiri nu tocmai nice, rezultă de aici că iubirea este
un sentiment la fel de ordinar precum acel sentiment pe care ni-l creează
privitul la un meci de fotbal. Mai degrabă iubirea ţine cont de defecte, face
discriminări de orice fel şi are prejudecăţi. Selecţia sexuală ţine foarte mult
cont de caracteristicile fizice ale oamenilor, pune preţ pe statutul socioeconomic
al oamenilor, deci iubirea nu poate trece nicidecum peste orice
defect. Culmea ironiei, de multe ori tocmai acele defecte care despart un
cuplu, ajută la început la formarea cuplului. Exemplu; o femeie se simte
atrasă de un bărbat petrecăreţ, dominator, narcisist, arogant cu prietenii
săi. La început treaba merge bine, dar odată cu trecerea timpului, femeia
observă că bărbatul nu-i mai acordă suficientă atenţie, este luată peste
picior, ba chiar este agresată fizic. Dacă respectiva femeie este întrebată de
ce s-a cuplat cu un astfel de bărbat, ea va răspunde inevitabil, pentru că-l
iubeam. Un astfel de răspuns dă bine în ochii omenilor. Asta deoarece, un
om care iubeşte un alt om, mai ales cu defecte, nu are cum să fie decât o
fiinţă de o nobleţe ieşită din comun. Femeia se aşteaptă să primească
aplauzele auditoriului său şi în acelaşi timp să-l umple de sudalme pe
ticălosul care nu a ştiut să preţuiască o iubire nevinovată. Răspunsul
femeii din punct de vedere logic este greşit. Poate că l-o fi iubit pe
respectivul individ, însă iubirea dezvoltată de ea reprezintă un efect, nu o
cauză. Răspunsul corect ar fi fost, pentru că m-am simţit atrasă sexual de
el. Aşadar, aserţiunea de la punctul 2 este în aşa fel formulată încât să ajute
la spălarea imaginii acelora care nu dau dovadă de perspicacitate în
alegerea partenerului de viaţă.
3.Dacă mă comport frumos, toate femeile or să mă placă.
Asta gândesc unii bărbaţi. Comportamentul frumos este necesar dar nu
reprezintă cauza care declanşează atracţia sexuală, iar în lipsa atracţiei
sexuale un bărbat şi o femeie nu pot fi decât bune cunoştinţe. Dacă ar fi
adevărat ceea ce se spune, ar fi suficient ca bărbaţii să se comporte frumos
pentru a avea orice femeie şi-ar dori ei.
4. Dacă sunt romantic, femeile mă vor plăcea.
Romanticul, prin atitudinea sa, de multe ori le inspiră slăbiciune femeilor.
Romantismul, complimentele şi declaraţiile siropoase funcţionează doar
dacă femeia este atrasă sexual de bărbat, iar atracţia sexuală nu are legătură
directă cu romantismul şi dulcegăriile.
5. Dacă sunt inteligent, voi avea succes la femei.
Femeile nu apreciază orice fel de inteligenţă. Dacă un bărbat e capabil să
construiască de unul singur avioane performante, femeile vor părea
indiferente la acest lucru. Dacă bărbatul face bani de pe urma avioanelor,
atunci femeile se vor arăta interesate de respectivul bărbat. Aşadar, femeile
sunt interesate de inteligenţa care face bani, nu de inteligenţa care nu
produce nimic. Dar oare, femeile sunt atrase de banii în sine sau de
inteligenţa care i-a produs? Sunt atrase de inteligenţa care promite să facă
bani, ar răspunde un guru de seducţie. Păi dacă e aşa, toţi studenţii
străluciţi din Japonia şi China ar trebui să aibă un succes nebun la femeile
de rasă albă, căci toţi aceşti studenţi vor ajunge cândva la Microsoft, Cern,
NASA, Sony, Samsung etc. Iată că aceşti studenţi (şi nu numai ei)
îndeplinesc foarte bine criteriile sofismului pe care se bazează toată
polologhia celor care vând iluzii tinerilor naivi. Sunt aceşti studenţi
inteligenţi? Sunt. Au încă de pe acum un anumit statut social? Au. Promit
ei că vor face foarte mulţi bani pe viitor? Promit. Deci nu ar trebui ca
femeile să roiască în jurul lor? Dar de unde ştim noi că nu roiesc? Poate că
aceşti studenţi chiar se bucură din plin de atenţia femeilor! Hm, logica,
bunul simţ şi nu în ultimul rând observaţiile empirice, ne spun că un
student de rasă galbenă, foarte inteligent dar cu o constituţie fizică tipică
pentru asiatici, dacă ar fi adus în ţara noastră, acesta va avea succes
apropiat de 0 la femeile de rasă albă şi doar banii concreţi îl vor salva.
6.Toate femeile sunt empatice, drăguţe, şi se pricep mai bine la socializat
decât bărbaţii.
Nu toate femeile sunt empatice, drăguţe şi experte în socializare. Aşa le
percep bărbaţii când se simt atraşi de ele, iar ăsta e un truc al naturii,
pentru a-i face pe bărbaţi să se apropie de femei. Femeile reprezintă de
fapt glasul naturii, iar natura nu este nici bună nici rea, ea având reguli bine
stabilite, reguli care dacă nu sunt ascultate, pot aduce moartea. Indivizii
care nu se supun legilor naturii, ori mor ori nu se reproduc. La rândul lor,
femeile nu acordă atenţie acelor bărbaţi care nu prezintă însuşiri favorabile
ce ţin de reproducere şi supravieţuire. Aceste însuşiri favorabile pot fi de
orice fel, numai să ajute la supravieţuire ; şiretenia, abilitatea de a-i domina
sau manipula pe ceilalţi oameni, aroganţa, agresivitatea, toate aceste
însuşiri i-au ajutat pe strămoşii noştri să supravieţuiască şi să se reproducă.
Prin urmare, femeile sunt atrase şi în ziua de azi de astfel de trăsături. Dar
cum se împacă drăgălăşenia şi capacitatea de a empatiza a femeilor cu
preferinţele lor pentru asemenea trăsături, nu tocmai rafinate?
Femeile sunt drăgălaşe şi empatice dar nu cu toţi oameni ci doar cu acei
oameni de care sunt ataşate. Iar acei oameni pot fi copii, rude apropiate,
prieteni, iubiţi, amanţi. Cât despre copii, femeile nu îi îndrăgesc pe toţi
copiii ci doar pe acei copii care li se par că sunt frumoşi. Dimpotrivă,
foarte multe femei au o reacţie de evident dezgust când văd copii mai puţin
frumoşi, sau în cel mai bun caz rămân indiferente. Ca să înţelegem mai
bine această problemă, putem face analogia cu un împărat care îşi iubeşte
foarte mult familia, dar în rest calcă peste cadavre fără remuşcări. Este sau
nu împăratul iubitor şi empatic? Se spune că femeile au o inteligenţă
socială mai dezvoltată decât a bărbaţilor. Adevărul e că femeile sunt ajutate
să socializeze sau să se integreze uşor într-un grup. Bărbaţii se poartă
amabil cu femeile, le acordă atenţie, le dau încredere în sine, şi atunci e
normal să pară că femeile sunt foarte relaxate şi comunicative. Dacă
bărbaţii s-ar arăta indiferenţi faţă de femei, atunci femeile ar afişa o cu altă
atitudine, una defensivă în principal. În mod natural, bărbaţii nu se poartă
rău cu femeile, aşa cum se plâng unele dintre ele. La toate speciile de
mamifere, femela are voie să vâneze pe teritoriul masculului, îi este permis
să mănânce din vânatul masculului, masculul se poartă cu ea mult mai
puţin agresiv decât s-ar purta cu ceilalţi masculi. Şi în cazul omului
lucrurile stau la fel, cel puţin în perioada cât are loc curtarea şi primele
împerecheri/acte sexuale. Dacă majoritatea bărbaţilor afişează
comportamente pozitive faţă de femei, nu se poate spune acelaşi lucru şi
despre majoritatea femeilor, care îi tratează pe bărbaţi în funcţie de
valoarea lor sexuală. Astfel, cu bărbaţii atractivi acestea se poartă drăguţ şi
se arată disponibile, iar faţă de bărbaţii care li se par că nu sunt atractivi
sexual adoptă o atitudine respingătoare, ba chiar de dispreţ. Aceste semnale
le pricepe în mod natural orice bărbat, însă societatea l-a învăţat că trebuie
să insiste, pentru că femeia vrea să-l testeze. În acest fel o mulţime de
bărbaţi ajung să se umilească în faţa femeilor până la paroxism.
7. Oamenii buni au parte de dragoste.
La acest punct vom dezbate mai pe larg afirmaţiile făcute pe finalul
punctului 1. Dacă tot au parte de atenţie, complimente, sex, de ce indivizii
eligibili sexual nu şi-ar aroga tot felul de alte calităţi? Dacă un individ
eligibil sexual afirmă că are succes la sexul opus datorită talentului său la
pictură (de exemplu), poate cineva să-l contrazică? Similar, dacă o femeie
spune că o atrag bărbaţii carismatici, şi mai şi dovedeşte asta, ar mai putea
cineva să spună că nu este aşa? Aceste ambiguităţi complicate pot fi
desluşite doar dacă privim la oamenii înzestraţi spiritual, însă nu foarte
dezirabili din punct de vedere sexual. Vom observa cum toate calităţile de
care pomenesc persoanele eligibile sexual, nu mai au nicio valoare când
vine vorba de reproducere. Problema funcţionează în felul următor;
oamenii dezirabili sexual se autointitulează buni. Urmând un raţionament
simplu, în aparenţă logic, oamenii care nu au parte de relaţii, sex, dragoste,
sunt răi, lipsiţi de orice fel de însuşiri psihice pozitive. Totuşi, nu acesta
este adevărul. Ambiguitatea este creată de faptul că oamenii eligibili sexual
îşi atribuie tot felul de calităţi, calităţi pe care unii dintre ei nu le au. Chiar
şi indivizii cu capacităţi intelectuale sub medie se cred speciali, deosebiţi şi
importanţi, asta pentru că sunt băgaţi în seamă de către sexul opus. Dacă
doar oamenii buni ar fi avut acces la reproducere, atunci crimele sau
războaiele ar fi existat doar în cele mai groaznice legende ale omenirii.
8. Bărbaţii sunt mai experimentaţi decât femeile în materie de sex, pentru
că ei sunt înclinaţi spre promiscuitate.
Da, femeile par să nu ştie mai nimic
despre sex, pe când bărbaţii lasă impresia că ar fi experţi în acest domeniu.
9. Femeile sunt frumoase, cei mai mulţi bărbaţi sunt urâţi.
Tradus, asta ar însemna că majoritatea femeilor sunt eligibile în ochii
bărbaţilor, pe când majoritatea bărbaţilor sunt sunt uşor neeligibili în ochii
femeilor. În realitate, majoritatea femeilor arată banal, dar din politeţe
pentru sexul sensibil, bărbaţii le-au minţit pe femei că toate sunt frumoase.
10. Fetele se maturizează mai repede decât băieţii.
Fetele se maturizează sexual mai repede decât băieţii, maturitatea psihică
neţinând cont de genul sexului, ci de fiecare persoană în parte.