Azi mi-am făcut o mulţime de draci, dis de dimineaţă. M-am trezit ajunsă la grădiniţă, că trebuie să semnez nişte declaraţii cu care nu sunt de acord. Ieri s-a discutat la sedinţă despre opţionalele pe care le fac copiii (nu ştiu de ce sunt opţionale dacă ne obligă la cel puţin două).
Eu am ales engleza şi pictura, pentru că fii-mea are înclinaţii spre desen, pictură, şi e fascinată de pensulă şi culori. Dansul la ei este egal cu baletul, aşa că majoritatea mamelor de băieţi au ales karate, deşi copila mea s-a plictisit anul trecut făcând acest sport, care de fapt nu se face. E ceva normal până la urmă, cam mici şi nu înţeleg anumite lucruri.
Azi mi s-a spus că trebuie să o dau şi eu la karate, că dacă majoritatea a optat pentru asta, trebuie să o fac şi eu. Nu mi se pare normal ca pe banii mei să se decidă în locul meu. Şi n-am semnat nimic. În grădiniţe opţionalele sunt nule, dar le facem ca să nu se simtă copilul exclus văzând că alţii fac. Sau pentru că şi ei îşi doresc şi sunt încântaţi.
La engleză nu a învăţat aproape nimic în 2 ani, am plătit doar ca să am pe ce da banii. Predau şi eu şi ştiu destul de bine cum e cu limbile astea străine. Dacă n-aş face eu cu ea acasă, n-ar ştii că dog e câine.
