Dupa ceva discutii la psihiatru, si ceva teste la psiholog, am fost diagnosticat ca avand distimie.
Pentru cine nu stie:
Distimia, cunoscută și sub numele de depresie nevrotică, este o tulburare de dispoziție constând în depresie cronică, cu simptome mai puțin severe, dar de durată mai mare decât tulburarea depresivă majoră.
As propune o discutie, pe acest forum, cu cei care au primit un asemenea diagnostic, sau eventuale persoane cat de cat avizate.
Diagnosticul de distimie, este doar o eticheta, prin care se spune ca acesta este felul tau de a fi, si totul se opreste la diagnosticare, sau exista sanse de a trata asa ceva, desi durata acestei stari depresive este de ordinul anilor de zile, minim 2 ani, si din cate am citit poti sta cu ea, ani buni de zile, chiar 15-20, sau sa vietuiesti o viata intreaga cu asa ceva si sa consideri ca este complet normal.
Stagnez de vreo 2-3 ani buni. Practic de cand am terminat facultatea, iar la o luna m-am angajat, nu am mai facut nimic, decat rutina zilnica. Sunt oarecum lipsit de sens, cu busola dereglata si mai ales numai am nici o pasiune, iar placerea lipseste cam la orice chestie.
Idei, pareri si propuneri de tratament ?
Homeopatia poate face ceva !?
Psihologie clinica / Psihologie existentiala / Psihologie bazat pe analiza tranzactionala ?

