Mr.Pervy McPervert 11555 Raportează post Postat August 20, 2014 Nu ne mai multumi noua, fa ceva pentru tine si multumeste-ti tie. 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat August 20, 2014 deja mi-a spus ca nu mai suporta sa ma vada trista!!! Da, pentru ca este coplesitor, tristetea e contaminanta, sufera si el, chiar daca e posibil sa nu iti marturiseasca. Si rabdarea lui se imputineaza pe zi ce trece. Eu ti-as recomanda sa faci un sport si voi cauta o carte pe care eu o consider foarte indicata pt. situatia in care te gasesti tu. Sa nu fii sceptica cand ai sa vezi ca e vorba de meditatie, este o carte scrisa de psihologi, nu de samani. Cartea http://www.amazon.com/The-Mindful-Way-Through-Depression/dp/1593851286 O sa-ti pun si o scurta recenzie in romana, cartea s-a tradus si in romana, insa am inteles ca tu locuiesti in strainatate, din cauza asta ti-am dat recomandarea de pe amazon. Prima carte. http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cum-sa-ti-invingi-depresia-de-ziarul-de-duminica-11875729 Cunosti 5 limbi internationale, cred ca printre ele este si engleza, despre John Kabat-Zinn si despre meditatie o sa gasesti in limba engleza multe informatii pe internet. Bafta! :) 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
airam76 33 Raportează post Postat August 20, 2014 Buna! Imi cer scuze daca ma bag ca musca in lapte sau gasiti deplasata postarea mea, insa de cum am vazut topicul am simtit nevoia sa-mi impartasesc si eu experienta. Inca de la 13-14 ani ma confrunt cu cea mai mare problema a vietii mele: depresia. Mentionez ca nu a fost diagnosticata de un specialist, nici nu am stiut de la inceput cum se numea experienta prin care mi-a fost dat sa trec, insa citind diverse articole de-a lungul timpului, adunand informatii si regasindu-ma totalmente in simptomele acestei afectiuni, mi-am dat seama ca sufar de depresie. Cauzele sunt multe, unele provenite din copilarie, altele dobandite pe parcurs: moartea unor persoane din familie, faptul ca am crescut fara tata, ca sa aflu pe la 5 ani (varsta la care eram constienta si percepeam cu destula acuratete ce se intampla in jurul meu) ca tatal meu a parasit-o pe mama pentru ca, ei bine, nu si-a dorit copii si nu suporta mirosul de scutece in casa si ca intr-o zi a vrut sa ma duca la gunoi intr-un geamantan. Hilar, dar adevarat, exista si astfel de ”oameni”. Dupa toate astea, nici de prezenta mamei nu m-am bucurat prea mult: era tot timpul plecata la serviciu si nici cand era acasa nu era prea afectuoasa. Ii sunt recunoscatoare pana mor ca a avut grija sa nu-mi lipseasca nimic dpdv financiar, am avut, mai devreme sau mai tarziu, tot ce mi-am dorit. M-a sprijinit in toate deciziile mele, am avut parte de o educatie buna, am fost supravegheata, m-a ajutat cat a putut, insa nu am avut niciodata o relatie mama-fiica, ce sa mai zic de o relatie ca intre prietene, sa pot sa-i spun tot, asta era deja un vis irealizabil.Neavand cu cine sa vorbesc, am cautat alinare la diversi ”prieteni”. Poate si din cauza problemelor mele emotionale pe care le-am dezvoltat in timp, nu am reusit niciodata sa ma apropii destul de mult de o persoana incat sa o consider un ”prieten adevarat”. Am avut parte incontinuu de dezamagiri. Apoi, in adolescenta, devenind constienta de impactul pe care il are aspectul fizic si observand cat de mult accent se pune pe ”daca arati bine, ti se deschid mai multe usi” in mediul meu, am inceput sa dezvolt adevarate obsesii legate de infatisarea mea. Ma vedeam (si inca ma vad deseori) mai urata decat ma vad ceilalti. Deseori mi-a fost rusine de felul in care aratam fara motive intemeiate, am lasat sa treaca pe langa mine o multime de experiente, am refuzat sa cunosc oameni, sa ma implic dpdv social si sa relationez cu altii, toate din cauza complexelor pe care mi le-am creat singura. Nu am avut multa vreme pofta de viata si fiecare zi traita devenea o povara, astfel incat am avut si ganduri sinucigase, de cateva ori chiar eram pe punctul de a le duce la capat, dar nu stiu cum, in acele momente groaznice de depresie, am gasit in mine puterea sa imi promit solemn ca nu voi face niciodata asa ceva, oricat de greu imi va fi. Ma gandesc ca pana la urma toate se intampla cu un scop si ca suferinta ne este data astfel incat atunci cand ea va trece, sa ne putem bucura infinit mai mult decat cei care nu au cunoscut nelinistea sufleteasca. Fiindu-mi extrem de dificil sa apelez la un psiholog la vremea respectiva, poate chiar un psihiatru in cazul meu, am incercat sa gasesc puterea de a trece peste in interiorul meu. Nu mi-a fost usor, din contra, am fost de multe ori pe punctul de a claca, dar mi-am spus ca daca eu nu ma ajut singura, atunci nu are cine sa ma ajute. Am inceput sa ma gandesc doar la lucrurile bune din viata mea si am incercat sa evit, pe cat posibil, gandurile negre. Sa stiti ca e chiar adevarata treaba asta, dupa cateva zile in care renuntam sa ma gandesc la aspectele din viata mea care ma nemultumeau, acestea se diminau considerabil si nu imi mai influentau viata intr-o asa mare masura. Am inceput sa fac mult sport, sa mananc mai sanatos, sa iau vitamine, sa imi fac un program pe care sa il respect cat de mult pot (ore fixe de somn si de mancat), sa citesc cat mai mult, sa ascult muzica, sa caut frumosul acolo unde nu il gaseam si sa il accentuez pe cat posibil acolo unde stiam ca se afla. Imi notez de fiecare data intr-un carnetel cand mi se intampla cate ceva bun ( printre ultimele lucruri pe care le-am notat se numara faptul ca am invatat sa gatesc un fel de mancare care nu imi iesea si ca mi-am achiztionat o pereche de pantofi pe care mi-o doream de mult timp, lucruri marunte dar care pe mine ma fac fericita) si incerc sa ma bucur cat de mult pot de viata, asa cum este ea. Am invatat, incetul cu incetul, sa nu mai caut perfectiunea, pentru ca nu exista. Incerc sa fiu cat de buna pot in ceea ce fac, insa sunt constienta ca intotdeauna vor fi si nemultumiti, oricat de mult te-ai stradui. Consider ca inainte de toate, trebuie sa fim constienti ca puterea de a trece peste se afla, inainte de toate, in interiorul nostru. Totul- atat gandurile pozitive, cat si cele negative-porneste din creierul nostru, un mecanism atat de frumos si de complex, incat functioneaza dupa cum il ghidam. Evident, incurajez pe toata lumea sa apeleze la ajutor specializat (psiholog, terapeut, psihiatru etc), insa trebuie sa fiti optimisti de la bun inceput, sa va ganditi ca totul se termina cu bine la sfarsit. Daca nu e bine, inseamna ca inca nu e sfarsitul. Eu inca nu mi-am gasit ”sfarsitul” problemei mele: inca mai am episoade depresive in care simt ca se prabuseste lumea cu mine, ca nu mai am niciun rost si ca nimic nu merge bine in viata mea, insa ma mobilizez spunandu-mi ca am atatea motive pentru care sa traiesc si ca totul e trecator... Fiecare om are zile bune si zile rele, fiecare dintre noi se mai impiedica, mai cade. Important este sa reusim sa ne ridicam si s-o luam de la capat. Imi cer scuze daca am scris prea mult sau daca am aberat, insa, repet, am simtit nevoia sa scriu, sa imi impartasesc experienta mea vis-a-vis de depresie... Multa sanatate, fericire si liniste tuturor!!! 12 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
michelle o. 26 Raportează post Postat August 20, 2014 Da, pentru ca este coplesitor, tristetea e contaminanta, sufera si el, chiar daca e posibil sa nu iti marturiseasca. Si rabdarea lui se imputineaza pe zi ce trece. Eu ti-as recomanda sa faci un sport si voi cauta o carte pe care eu o consider foarte indicata pt. situatia in care te gasesti tu. Sa nu fii sceptica cand ai sa vezi ca e vorba de meditatie, este o carte scrisa de psihologi, nu de samani. Cartea http://www.amazon.com/The-Mindful-Way-Through-Depression/dp/1593851286 O sa-ti pun si o scurta recenzie in romana, cartea s-a tradus si in romana, insa am inteles ca tu locuiesti in strainatate, din cauza asta ti-am dat recomandarea de pe amazon. Prima carte. http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cum-sa-ti-invingi-depresia-de-ziarul-de-duminica-11875729 Cunosti 5 limbi internationale, cred ca printre ele este si engleza, despre John Kabat-Zinn si despre meditatie o sa gasesti in limba engleza multe informatii pe internet. Bafta! Da, pentru ca este coplesitor, tristetea e contaminanta, sufera si el, chiar daca e posibil sa nu iti marturiseasca. Si rabdarea lui se imputineaza pe zi ce trece. Eu ti-as recomanda sa faci un sport si voi cauta o carte pe care eu o consider foarte indicata pt. situatia in care te gasesti tu. Sa nu fii sceptica cand ai sa vezi ca e vorba de meditatie, este o carte scrisa de psihologi, nu de samani. Cartea http://www.amazon.com/The-Mindful-Way-Through-Depression/dp/1593851286 O sa-ti pun si o scurta recenzie in romana, cartea s-a tradus si in romana, insa am inteles ca tu locuiesti in strainatate, din cauza asta ti-am dat recomandarea de pe amazon. Prima carte. http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cum-sa-ti-invingi-depresia-de-ziarul-de-duminica-11875729 Cunosti 5 limbi internationale, cred ca printre ele este si engleza, despre John Kabat-Zinn si despre meditatie o sa gasesti in limba engleza multe informatii pe internet. Bafta! Sa fie! Nu, nu am nicio problema cu limba engleza! Voi incerca s-o gasesc online! Dac-am s-o gasesc voi pune un link! Multumesc! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Toniva 230 Raportează post Postat August 20, 2014 Michelle, gandeste-te daca ai nevoie sa-l ierti pe tatal tau, pe mama sau pe sora ta si scrie scrisori pe care apoi sa le pastrezi pentru tine sau sa le rupi, cum simti. Ideea e sa te descarci, sa ierti, ai putea scrie si una catre tine. Eu frecventez psihologul si pe mine m-a ajutat aceasta metoda, de asemenea ai putea sa-ti notezi ce iubesti la tine, calitatile tale etc. Crede-ma ca atunci cand le vezi pe hartie au alt impact decat daca le rulezi in minte, bafta cu tot! Poate sunt lucruri care dor si nu ai putea vreodata sa le spui familiei (sorei, mamei), chiar daca pare un fleac, daca pe tine te-a afectat conteaza, recent sau in copilarie, scrie orice te ajuta. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
michelle o. 26 Raportează post Postat August 21, 2014 Toniva, de iertat.... am iertat de mult!!! Problema e cu uitatrea! nu pot uita, nu pot accepta etc. ......!! Nu vad nicio explicatie in a bate un copil intr-un mod crunt! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ampera 10661 Raportează post Postat August 21, 2014 Hei Michelle! Wass'up? Esti sigura ca ai iertat sau doar crezi ca ai iertat? Vezi sa nu te pacalesti singura. Mie mi se pare ca ai incercat sa ierti si vrei sa ierti, dar nu iti iese deocamdata. Cu iertarea vine si puterea de a merge mai departe, linistea sufleteasca si intelegerea lucrurilor care s-au intamplat. Hai sa-ti spun de ce cred asta: am trait ani de zile incercand sa inteleg de ce mi se intampla MIE tampeniile care mi se intampla, de ce sa fiu EU atat de chinuita si de ce imi este dat MIE sa vad atata durere si tristete. Am vrut sa termin cu lumea asta de pe vremea cand nici nu facusem 14 ani, de atatea ori am zis ca nu se merita sa duc viata asta pentru ca nu e altceva decat o povara. Nu intelegeam cum este posibil ca un parinte sa isi chinuiasca in halul asta copilul, cum e posibil ca un partener de viata sa isi abuzeze fizic si psihic partenerul, nu intelegeam care este rostul in a-si duce existenta intr-o lume unde nu era nimic pozitiv. Adormeam in frica si ma trezeam in frica, veneam acasa cu frica in san ca o sa gasesc iar o mare scena de scandal, preferam sa stau pe strazi si sa mi-o incasez pt ca ajungeam tarziu acasa. Si asta e numai varful rahatului pe care l-am trait, restul nu vreau sa-l zgarman. Am avut noroc sa plec de acasa pe la 15 ani si sa nu ma mai uit inapoi, am uitat de 'el' si am incercat sa uit de toti. Intalnisem o persoana minunata care mi-a dat un job si care m-a platit peste masura astfel incat sa imi permit o garsoniera cu chirie si sa ma intretin singura. In scoala am dus-o cum puteam, erau zile cand nu aveam pe ce sa pun mana sa mananc, purtam haine cumparate de la second hand sau date de pomana. Am avut aceeasi pereche de pantofi o gramada de vreme, imi erau picioarele umede mereu iarna, nu aveam cizme/bocanci. Cu mama si fratele meu am reluat legatura cand s-au rupt definitiv de 'el', eu nu l-am revazut de cand am plecat de acasa. Greutatile care le-am trait cand am plecat de capul meu de nebuna inlume au fost jucarii pe langa ce induram stand in 'minunata familie'. Pt ca eram privata de la a manca in timp ce eram in casa lui, incepusem sa mananc acum f mult, orice, tot ce nu era voie. Din pacate ajunsesem extrem de grasa putin mai tarziu in viata (e ok acum, am rezolvat-o in final si p-asta cu greutatea...) si tot ca urmare a efectului 'el'. Incredere in oameni, special in barbati, nu am avut cu anii. multa lupta de convingere trebuie sa duca cineva cu mine ca sa ajunga sa ma cunoasca, nu am copii din cauza 'lui', din teama de a nu pune copiii fata in fata cu aceleasi nenorociri prin care ne-a trecut 'el' si tot asa (la asta inca lucrez..). Am crezut de cand am plecat de acasa ca trebuie sa merg mai departe si sa uit tot, adormeam in lacrimi si-mi promiteam ca 'maine' nu o sa ma mai gandesc. Si anii au trecut, eu tot ma gandeam, tot ma trezeam urmarita de cosmaruri, tot vedeam cum ma urmareste umbra lui prin viata. Am reusit sa imi fac o alta viata prin vest si sa imi pun un acoperis deasupra capului, un acoperis al meu de unde nu ma poate da fara nimeni, am un job care desi acum nu imi mai place, plateste facturile, am o casnicie de 7 ani care a esuat dar care m-a invatat multe, am un om minunat langa mine (am fost impreuna 3 ani si s-a lasat cu un inel pe dejt' ), prieteni nu am aici, am cunostinte, prietena mea e in Ro, insa de oameni nu duc lipsa. Ropo imi satisface nevoia de oameni cu care sa interactionez, desi e totul virtual, pt mine e ok si a ajutat si continua sa ajute. Aici am gasit un fel de psiholog de care aveam nevoie, basca e gratis. Bazinga! Dar chiar cand viata mea parea pe drumul bun, toate erau la locul lor, ma trezeam lovita de trecut. Ca o umbra, fantoma, tot venea dupa mine mereu...Am luat pauza de la munca si am incercat sa inteleg ce e cu mine, nu am vrut sa ma duc la dr pt ca ma cunosc si stiu ca puteam sa clachez, sa dau p-afara. Am facut altceva in schimb, am scris cand ma treceau gandurile, puneam pe hartie toata ura ce-o purtam vremurilor grele, scriam tot ce m-a facut sa plang, faceam scenarii cum ar fi aratat viata mea fara 'el' si tot asa. Ajungeam mereu la aceeasi concluzie: nu eram aici fara 'el', iar aici unde sunt acum in viata mea e chiar bestial. Nu as schimba pt nimic in lume viata mea de acum si daca asta e pretul pe care a trebuit sa-l platesc, well...be it! Concluzia asta a fost poarta mea spre vindecare, spre intelegere si mai tarziu spre iertare. Nu am putut sa iert pana nu am inteles, cand am inteles ca era bolnav, l-am iertat. Numai un om bolnav, un psihopat, poate sa faca ce a facut el. El nu a avut ajutor, sunt sigura ca isi dorea, in inima lui nu vreau sa cred ca era bestia asta, ci erau gargaunii bolii. L-am iertat, mi-am iertat trecutul si m-am iertat ca am fost atat de dura si rea cu mine, am iertat ca ma auto pedepseam cu ganduri rele, cu alcool, cu depresii, cu medicamente. A fost, a durut, dar s-a dus. M-a chinuit destul ATUNCI si nu are voie sa o faca ACUM. O mare parte din vindecarea mea a insemnat ca am povestit tot celui cu care imparteam viata, fie fostul sot, fie actualul. Cu cat puteam sa povestesc secretele mele rusinoase, cu atat dormeam mai bine. Michelle, cu pasi mici se face drumul lung 9 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13011 Raportează post Postat August 21, 2014 (editat) . El nu a avut ajutor, sunt sigura ca isi dorea, in inima lui nu vreau sa cred ca era bestia asta, ci erau gargaunii bolii. L-am iertat, mi-am iertat trecutul si m-am iertat ca am fost atat de dura si rea cu mine, am iertat ca ma auto pedepseam cu ganduri rele, cu alcool, cu depresii, cu medicamente. A fost, a durut, dar s-a dus. M-a chinuit destul ATUNCI si nu are voie sa o faca ACUM. O mare parte din vindecarea mea a insemnat ca am povestit tot celui cu care imparteam viata, fie fostul sot, fie actualul. Cu cat puteam sa povestesc secretele mele rusinoase, cu atat dormeam mai bine. Michelle, cu pasi mici se face drumul lung Subscriu 100%. In aceste randuri ai sintetizat ce e mai important in procesul unei vindecari. Esti o invingatoare! as adauga doar la pasi mici ...ca e important sa fie si CONSTANTI, chiar daca ne mai impiedicam (si ne vom mai impiedica) pe drum. Sa constientizam asta, sa acceptam ca fiind ceva firesc si uman si mai ales - sa nu exageram aceste mici 'abateri' din drumul vindecarii. Isi au si ele locul si rostul lor in istoria personala. Sutn doar mici 'abateri'. Editat August 21, 2014 de stupid_me 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
sturlubeata 994 Raportează post Postat August 21, 2014 (editat) Hei Michelle! Wass'up? Esti sigura ca ai iertat sau doar crezi ca ai iertat? Vezi sa nu te pacalesti singura. Mie mi se pare ca ai incercat sa ierti si vrei sa ierti, dar nu iti iese deocamdata. Cu iertarea vine si puterea de a merge mai departe, linistea sufleteasca si intelegerea lucrurilor care s-au intamplat. Ampera,daca exista cineva pe forumul asta care sa inteleaga exact ce spui tu,apai aceea sunt eu...asa sturlubeata cum sunt si careia nu ai ce-i cere, insa pot sa iti spun un singur lucru.Vindecarea inseamna sa te impaci cu tine si cu tot ce e in jurul tau devenind mult mai putin acida.Vindecarea unei asemenea dureri sufletestiinseamna sa zambesti oamenilorfara sa-i judeci si sa vezi partea buna din fiecare,chiar si acolo unde pare ca nu exista si din ce am observat eu pe forum ( ca doar prin aceasta prisma te cunosc) inca esti in plin proces de vindecare. Important e sa-l duci pana la capat,important e ca ai langa tine un om care te iubeste si te sustineJos palaria pt barbatul de langa tine..Multa bafta,draga mea! "Niciodata sa nu cersesti afectiune, pt. ca nu ai sa obtii decat contrariul a ceea ce-ti doresti." Mi-ai pus degetul pe rana! Foarte adevarat! "Cred ca tu ai vrea sa gasesti la sotul tau mai multa sustinere si ti-ai dori ca el sa fie in toate situatiile alaturi de tine, dar as vrea sa te gandesti putin si la sentimentele lui, la cat de greu i-a fost sa fie numai el cel tare. Sa nu crezi ca spunandu-ti asta vreau sa te fac sa te simti vinovata, in niciun caz, insa asa cum a spus si Naema, traiul cu o persoana care are probleme emotionale este foarte dificil si uneori exista riscul ca cel de langa tine sa clacheze si el." - deja mi-a spus ca nu mai suporta sa ma vada trista!!! Multumesc inca o data, Neema, King1, stupid_me, Fiero,Mr. Pervy McPervert, Ampera......... ! Michelle, aceste probleme emotionale ale tale par asa...cam superfluu...iarta-ma, dar ...eu asa le vad... pare asa ca ti le creezi singura si pare ca iti si place starea asta.... Ai incercat vreodata sa te multumesti cu ce ai, adica un sot,o casa ,si ce mai ai tu si sa nu mai fii dependenta de restul ,,coditelor emotionale,, care te blocheaza? Sau e mai usor sa stai si sa iti plangi de o mila poate inchipuita? Editat August 21, 2014 de Blues Scurtat citat kilometric. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ampera 10661 Raportează post Postat August 21, 2014 (editat) am vrut sa te inteleg, dar nu imi iese. spui ca intelegi durerea altuia, dar f repede cand cineva isi varsa sufletul aici (desi nu este usor) spui ca problemele par 'superfluu'. ce ti se pare 'superfluu'? ca nu se poate rupe de maica-sa si sor-sa? crezi ca e usor? ai impresia ca aparitia unui sot sau a unui copil anuleaza celelalte sentimente fata de propria familie? Editat August 21, 2014 de Ampera 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
