Sangerari in sarcina

Care sunt experientele voastre cu sangerarile in sarcina?

My story.....

La perioada de 8 saptamani am avut o sangerare foarte puternica, 2 absorbante in 10 minute, pool of blood, a venit sa ma ia din oras ca nu ma puteam misca. Atat de puternica incat eram convinsa ca este vorba de avort spontan. Chemam ambulanta, sunt transportata la spital unde in urma unei ecografii transvaginale (la vreun 20 de minute dupa ce am sosit si am fost intrebata numai idiotenii) rezulta ca 'liniute' are inca bataile inimii.Si cica un hematom langa cervix. Au medicii de aici un stil de a vorbi, ca te urci pe pereti, nimik nu pare important, cica trece de a sine, unele sarcini sunt asa.

In cursul sfarsitului de saptamana crampe cand si cand si sangerare deasemenea.

Marti crampe foarte puternice si dureri pierdere semnificativa de sange si cheaguri. Ne intoarcem la urgenta, unde dupa o ora juma de stat, timp in care ti-a trecut si ce nu aveai, apare intr-un minunat final doctorul. Am fost reasigurata ca sarcina ar fi in ordine, dar ca pot sa sangerez o zi, cateva saptamani sau pana la finalul sarcinii. Si ca da, nu vede nevoia de stat in pat toata ziua si sa beau multe lichide.

Sure enough, ieri seara balta de sange si crampe si cheaguri.

Astazi am programare la ginecolog. Desigur ca aici nu merge decat pe programare si sa intrii la toaleta iti tre numar de ordine!!!!! (nu inteleg mentalitatea austriaca exact cand am inceput sa studiez mai mult limba germana).

Ca sa imi mai treaca frica (constat is intr-un fel de house arrest din cauza de dureri si nedorinta de a ma apuca asta pe strada) as prefera sa aflu si parerile sau pataniile altora, in caz caau auzit, sper ca nu au patit.

In urma cercetarilor de pe net, mie imi da Subchorionic Hematoma, azi sa vad daca confirma si ginecologul.

In mod special as dori sfaturi pentru a putea trai cu crampele/contractiile astea.

Sau orice credeti ca ar ajuta, revin pe parcurs cu alte clarificari in masura in care apar.

Deci in caz ca stie careva as putea considera hematomul langa cervix = subchorionic hematoma? Nu am gasit nici un site romanesc cu asa ceva. Sunt in ceata, in dureri si terifiata.

In primul rand, felicitari pentru sarcina! Va doresc multa multa multa sanatate.

In al doilea rand, nu te lasa!

Fa-ti o lista cu intrebarile care te macina si nu pleca azi de la medic pana nu te lamureste cu toate nelamuririle, explicandu-i ca ai nevoie de raspunsuri pentru un tonus psihic sanatos. E imposibil sa nu inteleaga, dar noteaza-ti intrebarile, ca sa nu omiti vreuna din ele si apoi sa nu mai poti dormi la noapte.

Multumesc de urari. Sigur ca nu voi pleca pana nu am toate intrebarile. Pot sa spun ca am documentat fotografic cheagurile cu telefonul ca sa aiba idee. O sa scutesc lumea de aici de asemenea spectacol. Sa vedem de mai exista fatul astazi, eu si deasta ma tem, si sa vedem pe mai departe. Daca este ceea ce cred, dar nu sunt sigura, cred ca ar prinde bine mai mult suport pt toate care trecem prin asta.

Felicitari si sanatate multa!

Pare inspaimantator ce spui, dar poate fi inofensiv pentru bebe. Nu te panica foarte tare, pt ca si asta iti poate dauna. Zic sa ai incredere in medici, stiu ei cand este pericol sau nu, ce sa faca si cand.

O sa fie bine. Trebuie sa fie bine.

Din pacate aceasta sarcina s-a incheiat cu un avort spontan. De zis ar fi multe, povestea este complexa.

As dori sa pastram topicul pt ca eu am avut acel hematom, am fost de doua ori trimisa acasa de la urgenta (in decurs de 08.08- 11.08. anul asta), nu ca ar fi putut sa faca ginecologul ceva.

Dupa aceea pe data de 14 am avut programarea care mi-a confirmat cele mai rele ganduri. Pierdusem sarcina. Pe14 am fost desigur internata pt. chiuretaj, dupa ce au pierdut cam juma de ora sa ma convinga sa iau niste pastile, sa mai trag cateva saptamani si sa las natura sa isi urmeze cursul, pt ca vb aia, presupun ar fi fost mai ieftin pt spital, nu-i asa. Pt ca am refuzat sa accept asta, pana la urma m-au internat si pe 15 am avut 'operatia'.

Ceea ce vreau eu sa subliniez, nu stiu protocolul la noi in tara (am inteles ca oricum te interneaza si sa te tina sub observatie), aici insa protocolul prevede ca femeile gravide care la mom controlului nu sangereaza suficient sa ii para doctorului sangerare, vor fi trimise acasa pt ca sangerarile in sarcina is dese, iar eu am avut nesansa sa nu sangerez suficient pt ca am pierdut sange inainte de a fi examinata. O fi avut legatura cu ora jumate care am stat in urgenta la LKH Graz Austria.

Bun, desi la externare am insistat, nu am putut vb cu nici unul din doctorii care m-au trimis de doua ori inapoi desi eram in dureri in ambele dati, asigurandu-ma ca fatul are batai ale inimii si ca o sa mai sangerez sa o iau normal, desi am insistat sa fiu internata si tinuta sub observatie.

Chiar daca imi dau seama ca mai exista aceste circumstante nefericite in care o sarcina se pierde, imi vine greu sa inteleg de ce nu s-a considerat sangerarea in sarcina ceva grav. Atunci de stres nu am fugit la alt spital, azi in retrospectiva as face-o. Poate ca oricum pierdeam sarcina, poate exista o mica sansa sa fie salvata. Insistati, insistati......nu stiu nici eu ce sa zic.

Suportul mental dupa un asemenea eveniment este la zero, sau sub pamant....nu stiu cum este in tara (va rog sa impartasitit cine are trista experienta). Aici s-a rezumat la a "mai puteti incerca", pana am clarificat doctoritei (ca doamna doctor nu o pot numi) ca nu e ca si cum as merge sa mai iau un alt produs de la magazin ca mi s-a stricat ala pe care il aveam in frigider. In cuvintele ei - ma gandesc prost alese sub tensiunea momentului- a zis ca daca ma comport "crazy" si nu pot suporta faptul ca am pierdut o sarcina, mi se poate recomanda ajutor psihologic, de care chiar consider ca nu am nevoie.

Bun deci, sangerare in sarcina, mai multa atentie (eu am invatat la modul nasol ca si doctorii austrieci pot face erori, desigur nu se pune problema ca as putea sa actionez asta in judecata) si pt care au trecut prin pierderea unei sarcini dorite, multa putere si sper ca ati iesit ca si cuplu mult mau sudati si mai puterinici in dragostea voastra.

Pe noi doi ne-a ajutat sa intelegem ca nu exista nimik din trecut, ca suntem si am fost predestinati si ca o sa fim impreuna tot timpul. Asta simt acuma, eu, dar si el....puterea de reincerca sarcina poate in cateva luni.

Cum viata noastra este mai mult aici, si un spital privat aici nu ne permitem, imi este frica de o viitoare sarcina (din asta nu am decat o simpla poza de la un eco transvaginal, pt care a ascuns-o el, in rest am aruncat tot ieri),pt ca nu mai am incredere in calitatea actului medical de aici.

Kilko, imi pare rau! Multa putere sa treci peste pierderea sarcinii si sanatate iti doresc!

Cat despre medici nu stiu ce sa zic, cred ca oriunde intalnesti atitudine de genul asta. Poate nu e rau sa incerci sa gasesti medici romani, nu stiu cum este acolo, insa aici ai dreptul sa te inregistrezi la orice medic doresti. Pt ca nu stapanesti limba la perfectie, poate e indicat sa gasesti un medic care este roman. Poate o sa ai un altfel de siguranta cu el/ea si poti discuta mai liber. Ai deja o experienta nasoala cu doctorita asta, e numai bine de evitat, e clar ca nu iti place cum lucreaza si nu ai de ce sa continui cu ea.

Si aici mergi la cine vrei. Apoi ginecologul meu imi place,el imi pare super, insa eu pe asta la urgenta si spital am intalnit-o, unde nu mai era el. La spital nu prea alegi, in particular da, in nici un caz nu as prefera/alege sa merg la cabinetul acesteia.

De remarcat raritatea spitalelor, alta surpriza si limitele enorme pe care legile UE le pun asupra lor. Nu au nush ce treaba pt a scapa de resturi de tesut uman, nu poate face chiuretaj la cabinet. Sa te Fer Sfantu sa vrei aici o interuprere de sarcina la cerere (eu raman cu toate astea pro choice,eu am dorit acel bebe).

La limba is un B1 spre B2 (nu e ca si cum nu vb limba), cu personalul medical de asistenta am vb in germana, cu doctorii am preferat engleza ca sa inteleg totul. Surpriza ca fost ca engleza mea era mai buna. Eu cred ca pana la urma este o mare eroare de protocol aici la ei. Vb unei asistente din ro "la noi ultima tiganca imputita si nespalata de trei luni, daca venea gravida si sangera era internata si macar tinuta sub supraveghere".

Cred ca nu investesc in asta, pt ca o zi de spitalizare este scumpa si o fi punanad limite asiguratorii.

Oricum, acuma este trecut, sper ca pe viitor asemenea magarii sa nu mi se intample, sa nu se intample nimanui, ca pana la urma desi din pacate este un proces natural ceea ce mi s-a intamplat , mai multa atentie ar fi putut poate duce la alt deznodamant. In timp uit acest daca, poate cu alt copil, in cateva luni....semnalul de alarma ramane, exista riscul ca pierderile de sange in sarcina sa nu fie luate in serios de personalul medical, in special daca nu curge din tine ca din abator cand el/ea te consulta.Eu am fost dusa cu ambulanta la urgenta si a doua oara doc-ul tot acolo a zis sa ma adresez. Acuma spune si el ca a fost o intamplare nefericita. Nu pot sparge capul nimanui, asta ma irita insa, parerile de rau nu schimba cu nimik deznodamantul.

La asta cu medicul roman nu ma gandisem dar o sa caut desigur, cred ca au totusi o alta intelegere a protocoalelor,mai apropiata de ceea ce este in tara.

Regret nespus pierderea ta, Kilko.

Te rog, fii tare.

Fiti tari si iubiti-va. Restul, potopul!

Incearca sa te odihnesti mult, sa gandesti pozitiv, sa faci activitati placute si fereste-te in perioada asta de presa agresiva, filme violente si drame, 'sfaturi' tehnice despre sarcina..

Pana te vindeci cel putin fizic din aceasta trauma, fa o pauza psihic in aceasta directie. Incearca sa te bucuri de iubire, libertate, odihna si inconjoara-te cu lucruri usoare, frumoase.

Te va ajuta cu siguranta!

Kilkoana a scris:

...

Imi pare foarte rau, Kilco. Am trecut si eu prin asta cu doua sarcini pierdute, inainte sa-l nasc pe asta mic. La fel cu sangerari. A doua a decurs repede si fara dureri dar la prima a chemat al meu salvarea asa crampe aveam. Urlam.

Capul sus si incredere in viitor, atat pot spune. Nici eu nu am avut dileme emotionale cand am pierdut sarcinile. Am fost dezamagita ce-i drept dar totodata si hotarata ca eu vreau un copil, asa ca mi-am spus ca n-am timp de tristete. Starea psihologica joaca un rol foarte important in intreprinderea de a ramane insarcinata.

Din experienta mea cu pierderile de sarcina, nu mi se pare ok cum au procedat doctorii. Normal mi se pare sa te tina sub observatie la fata locului si sa-ti faca imediat analize la sange, indiferent cat sangerezi, mult sau putin. Daca mai ai si crampe odata cu sangerarea e clar. Mie asa mi-au facut de fiecare data si au determinat in aceiasi zi ca nivelul la hormonul de sarcina HCG era extrem de scazut fata de cum ar fi trebuit sa fie daca sarcina ar fi progresat ok. In baza acelui test si a faptului ca nu au detectat deloc batai ale inimii la fetus, mi-au spus direct ca sarcina e pierduta. Doar atunci mi-au spus sa merg acasa si sa astept ca lucrurile sa decurga natural, adica pierderea, eliminarea.

E naspa sa-ti fi pierdut increderea in sistemul medical de acolo, dar eu zic sa ai totusi incredere in viitor si in toate. Sa stii ca medici idioti sunt peste tot, in orice sistem medical. Cred ca acolo unde ai fost tu si in medicii aia in particular au fost delasatori. Presupun, nu stiu. Sau se procedeaza asa in general in Austria ?

Ai grija de tine, fi sanatoasa fizic si emotional si poate intr-o buna zi se va intampla din nou. Miracole se intampla sa stii si asta ti-o spune cineva care paradoxal, nu crede in chestii din astea. Noi ne-am perindat luni intregi pe la clinici de fertilitate ca in final sa aflu ca motivul din care am ramas gravida doar de 2 ori in 5 ani si le-am pierdut si pe alea, era pentru ca uterul meu e in forma de inima nu triunghi. Are o vale deasupra (deformare genetica) formata de o membrana ceea ce face ca embrionul sa nu ajunga in uter ca sa se implanteze, ci ajunge in valea alea unde nu se prinde de nimic si eventual moare. Mi s-a facut programare sa ma opereze, procedura simpla de o ora ca sa taie membrana. Asta era prin toamna lui 2011. In Aprilie 2012 aveam programarea si la inceputul anului in Februarie am ramas gravida in ciuda problemei. Ca sa vezi. Eu nici nu ma asteptam sa tina sarcina si cand mi-a spus doctorul la primul ecograf la 6 saptamani de sarcina ca am 99% sa o duc la bun sfarsit nu mi-a venit sa cred. Au detectat la ecograf batai ale inimii foarte puternice si o implantare zdravana.

Nu stiu nici in ziua de azi ce sa cred, dar probabil ca e ceva adevar in vorba aia care zica ca ce e menit sa fie va fi, no matter what.