-Eva- 2993 Raportează post Postat August 22, 2014 Trebuia sa dai cu batu` in balta la final, altfel nu ar fi marca Puferiu. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Varalamare 3112 Raportează post Postat August 24, 2014 (editat) Franturile de mai jos reprezinta simtirile mele la vremea respectiva. Treceam prin anumite faze, fiecare din ce in ce mai tragica, toate provocate de aceeasi persoana mai mult sau mai putin reala: planeta Trandafir Negru. Pentru cea care mi-a ravasit viata o scurta perioada. Cea cu mainile prea gingase pana si pentru ea, cea cu chipul frumos si parul des. Ea, care zambea de ma facea si pe mine sa zambesc. Cu ochii caprui si dintii albi, de avea respiratie proaspata la prima ora a diminetii. Fiecare mangaiere ma facea sa cad in extaz, cu pielea sa fina ca petalele unei flori. Aveam dubii daca era vis sau realitate, atat de minunata fiind. Un capitol se incheie, noi inceputuri se zaresc. La revedere, vis frumos! Pentru cea al carei gand nu mi-l poate scoate din minte, oricat alcool as baga in mine. Aceeasi faptura menita a-mi ravasi viitorul, oricat m-as impotrivi. Ce barbat eram si ce carpa am devenit, numai ea e de vina. Blestemata fie clipa despartirii, binecuvantata e atingerea sa. Caci numai sarutul sau ma ineaca in visatoarea mare adanca in care ma ineaca cand ma saruta. Si, de fiecare data, eu sunt un biet muritor cand ma priveste. Ma pierd in nemurire cand ma strange in bratele sale. Ma ratacesc in al sau par des. Imi vindeca ranile cand ma mangaie cu mainile sale fine nedate cu crema. Sufla-mi increderea ca poate fi mai bine, doar soptindu-mi numele. Cheama-ma si eu voi fi acolo. Ia-ma, Moarte! Pentru aceeasi faptura pe care nu mi-o pot scoate din minte. Aceeasi faptura pe care am neglijat-o, nestiind ca-mi va rascoli viitorul intr-un mod mai mult sau mai putin pozitiv. Pentru ea... Caci noptile-mi sunt albe de la despartire, desi mi-am promis ca inceputuri noi imi vor lumina calea. Pentru Dragoste, blestemata fii! Faptura ce mi-a rascolit trecutul a decis finalul pentru prezent, ramanand doar amintirile frumoase in viitor. Aceeasi faptura cu mainile fine si respiratia proaspata indiferent de ora, ce ma facea sa zambesc doar privindu-ma. Planeta Trandafir Negru. Pe cine pot da vina pentru sfarsitul acesta? Pe soarta ce mi-e scrisa, acea Providenta ce ma tine strans in ghearele sale? Nu, doar pe mine insumi. M-am aruncat din nou cu ochii inchisi in acelasi cerc vicios al iubirii imposibile din care crezusem ca scapasem. Acum, aflandu-ma iar in pragul disperarii, revin la alcoolul datator de iluzii, forumul inselator si melodii tragice. Stiu ca repet, dar un capitol se incheie, noi inceputuri se zaresc. La revedere, vis frumos! Editat August 24, 2014 de Puferiu 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
-Eva- 2993 Raportează post Postat August 25, 2014 Eee, asa mai merge. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Varalamare 3112 Raportează post Postat Septembrie 4, 2014 Curatam o portocala aseara: Sa ma dau repede cu antiperspirant, sa nu put in tramvai. E mult de mers, e cald afara si Romanus Nespalatus e omniprezent. Nu vreau sa fac parte din aceeasi tagma. Nu fac nici macar doi pasi in fata blocului si zaresc o potaie ce statea chircita intr-un colt. Pesemne ca era suferinda de foame si cine stie ce boli parazitare, la cum arata. Potaia costeliva ma privea cu niste ochi mijiti si limpezi de mi se rupe inima mai ceva ca atunci cand mi s-a micsorat salariul cu 25%. Intru repede in casa, fac un sendvis cu nu stiu ce salam aveam atunci, la care adaug mustar (exact cum imi place mie) si i-l intind. Subit, a deschis larg ochii, a mirosit sendvisul si l-a inhatat. L-am lasat sa hapaie, mai departe, ceea ce lui i se parea delicatesa. Plec, gandindu-ma ca, in cele din urma, voi ajunge in Rai. A doua zi stiam ca Marius (am un sef cu numele asta) va fi acolo, asteptandu-ma, de aceea prajisem 4 aripioare in plus. Bineinteles ca m-a mirosit de la distanta: a ridicat capul, sa fie cat mai aproape de hrana. Astfel l-am hranit eu pe Marius 2 luni, fara sa ii cer nimic in schimb. Parca se mai inzdravenise, blana nu mai era asa jegoasa, ba chiar se plimba prin gradina din fata blocului. Dar de paraziti tot nu a scapat. Seara de vineri nu o voi uita prea curand, la cat de cald era. Apa calda era in revizie, la TV nu era nimic interesant (mizerii, ca de obicei) si tocmai imi amintisem ca Marius (seful meu) mi-a pasat mie proiectul pe care trebuia sa il faca el. Fug la bucatarie si scot nervos sticla cu apa din congelator. Nu apuc s-o duc la gura, ca il aud pe Marius latrand. Imaginea lui Michael Douglas din “Falling Down” mi-a aparut pe usa frigiderului. Nu beau. Nici dopul la sticla nu-l pun. Imi iau papucii si cobor. Marius ma vede si se ridica, asteptand vreun bonus hranitor. Ma aplec. Ridic piatra cubica si il lovesc cu sete in cap. Nu s-a auzit decat un scancet. Ridic din nou piatra si il mai lovesc o data, tot in cap. De data asta a sarit sange pe mine. Ca un animal de prada ce si-a sfasiat prada neputincioasa ma simteam in clipele alea. Venele de pe frunte mi se umflasera, doar, doar sa pocneasca. Pe drumul spre bucatarie, unde ma astepta trofeul – sticla cu apa rece – inca simteam in nari mirosul de carne amestecata cu sange. Abia apoi am facut un dus rece, mai mult decat racoritor. A doua zi i-am dat inapoi proiectul singurului Marius din viata mea, zicandu-i ca e datoria lui, nu a mea. Ca are multe pe cap, ca vine sefa mare din concediu, cacat. “mi se rupe” Si am plecat. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Varalamare 3112 Raportează post Postat Septembrie 16, 2014 Era vara cand m-am suit in 226 ca sa ajung la Romana. Fetele imbracate lejer, pasarile ciripeau, copacii erau infloriti, pace si armonie. Tipa draguta care se apropiase de usa ca sa coboare la Eroilor purta un tricou mulat, cu decolteu, cum imi place mie. Coboara, indreptandu-se spre metrou. Doar ca mersul ei mi se parea cam sleampat. Ma uit in jos... Avea o fusta scurta. Dragut. Ma uit si mai jos... Avea un picior mai scurt si mai subtire decat celalalt. Brusc mi-am amintit de un film porno care mi-a placut pana a aparut o/un shemale. Ar fi rezolvat o parte a problemei daca se imbraca cu pantaloni si purta un pantof ortopedic, presupun eu. M-am uitat repede la florile din zona, doar, doar sa imi sterg imaginea macabra din minte. In zadar, insa. Cat m-am plimbat prin oras, ma uitam numai in jos, de teama sa nu dau peste alt semn al Apocalipsei. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Varalamare 3112 Raportează post Postat Octombrie 19, 2014 Acelasi vis ce nu ma lasa sa imi vad de orele mele odihnitoare imi da tarcoale de doi ani incoace. Folosesc alcool, procrastinatie si psihotrope in speranta ca pot dormi linistit, sa ma trezesc cu zambetul pe buze. In zadar. Toate astea doar ma amagesc. Doar lungesc timpul ce ma poarta spre pierzanie. Banii dati psihologului, apoi farmacistei, sunt doar o prelungire a cosmarului. Lorazepam, alprazolam sau alcool bagat in mine fara mila sunt doar o amagire a inevitabilului. Ma trezesc spre dimineata nadusit de stropii transpiratiei. Imi schimb hainele, deschid geamul sa iasa aburii alcoolului si nebuniei mele. Iar ma bag in pat, iar transpir, iar visez. Acele vise datatoare de speranta ca va fi mai bine. Sau celelalte, ca vom ajunge cu totii in iad. Dar suna ceasul mai devreme decat imi doresc, mai devreme decat se simte organismul odihnit si mai devreme decat este omenesc posibil. Si o iau de la capat. Benzamide si licori cu grade inalte, datatoare de sperante. Pe toate va iubesc. Caci voi mi-ati mai ramas de iubit in urma femeilor reale pe care le credeam candva scopul vietii. Caci pentru un zambet traiam si pentru o noapte de dragoste fara de sfarsit strabateam juma' de oras numai sa simt ca am pentru ce trai. Toate astea sunt departe. Am platit un pret pe care l-as dubla numai sa-l retraiesc din nou, fie si pentru un timp mai scurt. Poate nu avem timp, dar timpul ne ofera timp. Caci, nu-i asa? Cu totii ajungem in iad. 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Varalamare 3112 Raportează post Postat Octombrie 24, 2014 Dupa 4 litri de bere, doua mesaje catre tipe care mi-au refuzat propunerea de a ne intalni si cateva clipuri de manele pe care nimeni nu le stiau, am luat un Alprazolam de 1 si ultima gura de bere, apoi m-am culcat. Asta numesc eu o zi implinita, desi o incepusem cu zambetul pe buze dupa doua cafele. Viata inseamna sa faci ceea ce simti, caci nu se stie cand da un BMW peste tine pe trecerea de pietoni. Sa bem pentru asta! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
ais ' 559 Raportează post Postat Octombrie 24, 2014 Acelasi vis ce nu ma lasa sa imi vad de orele mele odihnitoare imi da tarcoale de doi ani incoace. Folosesc alcool, procrastinatie si psihotrope in speranta ca pot dormi linistit, sa ma trezesc cu zambetul pe buze. In zadar. Toate astea doar ma amagesc. Doar lungesc timpul ce ma poarta spre pierzanie. Banii dati psihologului, apoi farmacistei, sunt doar o prelungire a cosmarului. Lorazepam, alprazolam sau alcool bagat in mine fara mila sunt doar o amagire a inevitabilului. Ma trezesc spre dimineata nadusit de stropii transpiratiei. Imi schimb hainele, deschid geamul sa iasa aburii alcoolului si nebuniei mele. Iar ma bag in pat, iar transpir, iar visez. Acele vise datatoare de speranta ca va fi mai bine. Sau celelalte, ca vom ajunge cu totii in iad. Dar suna ceasul mai devreme decat imi doresc, mai devreme decat se simte organismul odihnit si mai devreme decat este omenesc posibil. Si o iau de la capat. Benzamide si licori cu grade inalte, datatoare de sperante. Pe toate va iubesc. Caci voi mi-ati mai ramas de iubit in urma femeilor reale pe care le credeam candva scopul vietii. Caci pentru un zambet traiam si pentru o noapte de dragoste fara de sfarsit strabateam juma' de oras numai sa simt ca am pentru ce trai. Toate astea sunt departe. Am platit un pret pe care l-as dubla numai sa-l retraiesc din nou, fie si pentru un timp mai scurt. Poate nu avem timp, dar timpul ne ofera timp. Caci, nu-i asa? Cu totii ajungem in iad. Ce fel de psihotrope ? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Varalamare 3112 Raportează post Postat Noiembrie 4, 2014 Dimineata, ies la terasa sa beau cafeaua. Un expresso italienesc, dublu. O dimineata friguroasa de toamna, cer innorat si un vant ce adie taios si rece, mirosind... nu pot spune exact - a briza sau ploaie. Dinspre rasarit, un om intr`un costum cambrat gri, ce nu putea fi decat italienesc, cu o palarie de bowling pe cap si un nod dublu la cravata se apropie. Cu miscari exagerat de exacte se duce la bar si cere ceva. Coatele i se sprijina pe bar, picioarele ii sunt incrucisate in forma cifrei patru. Scoate din buzunarul de la piept o mica agenda, cu coperti de piele si nu trec multe momente pana isi afunda nasul in ea. Pe ici si colo se opreste sa scrie ceva cu un pix, pe care din cand in cand il roade tacticos in coltul gurii. Apoi scoate un pachet de guma de mestecat din buzunarul din spate al pantalonilor, alege doua lame, le pune in gura si mesteca satisfacut, gest intrerupt de sunetul zglobiu al telefonului. Apoi ingana ceva de nedeslusit in italiana. Chiar era italian. 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Varalamare 3112 Raportează post Postat Decembrie 2, 2014 In noapte astept Fara de somn Ma gandesc la viata Si-ncep sa regret Sunt singur acum Imi este atat de greu Nu-i nimeni langa mine Sunt singur mereu Aveam doar o dorinta Dorinta arzatoatoare Sa nu mai fiu singur Ma-ntelegi tu oare? In visele-mi frumoase Simt ca te ating Revin la recea realitate Si incet ma sting As fugi in lume Si nu as mai plange Aceeasi urata singuratate Din urma m-ajunge In bratele-i reci Ma cuprinde tare Pierdut sunt acum Fara de scapare De as plange acum As plange intruna Singura ma priveste De departe Luna Si stelele de-alaturi Privesc in tacere Cum al meu suflet trist Incet, dar sigur, piere. 6 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
