Buna-ziua tuturor! Treaba sta in felul urmator: eu am de gand sa public un roman, dar nu stiu daca s-ar merita sa pierd niste bani pe editarea lui degeaba. Voi posta aici o parte din inceputul romanului, sarind peste descriere, si as dori ca voi sa imi spuneti daca ati cumpara un astfel de roman. Vreau parerile voastre sincere, ce va place si ce nu daca se poate, dar va rog sa nu ma luati in ras... Multumesc
CAPITOL
Ghinionul a facut ca fratele meu m-a urmarit in tot acest timp, el fiind lasat in urma de catre fete in caz ca ma intorc. Asa se face ca m-am trezit cu el in aceiasi camera cu acel monstru. Dupa ce ca reusisem sa ma bag in cel mai mare necaz al vietii mele, am avut prilejul de a face ceea ce imi doream cel mai mult: sa implic familia in asta. Nu mi-am mai putut da seama in acel moment nici macar daca mai eram in stare sa tremur. Eram pur si simplu incremenita, iar corpul meu nu putea raspunde la viteza gandurilor mele sau la viteza miscarilor vampirului. El se juca cu un cutit pe langa noi, cu miscari repezi si largi. Da, intr-o situatie grava ca aceasta nu ma pot rezuma decat la stupidul si vagul ‘’se juca’’ pentru ca tot ce facea era o joaca : rata intentionat, el nici macar nu ar fi avut nevoie de un cutit ca sa ne omoare, totul era pentru satisfactia de a ne vedea neputinciosi si de a prelungi inevitabilul.
Eu nu eram in stare nici macar sa ma feresc pe mine, deci ce as fi putut face pentru fratele meu, care intrase in aceasta situatie doar din vina mea si care se transformase de asemenea intr-o stana de piatra ? Monstrul nu era deloc serios in ideea de a ne ataca, dar noi nu puteam decat sa privim.
Dintr-o miscare brusca a stras cutitul in mana si l-a indreptat catre noi. In mod uimitor lama acestuia a zburat pe langa capetele noastre si s-a infipt in perete. Manerul cutitului ramasese la el in mana, era crapat, aproape sfarmat de forta stransorii lui. Nu mi-am putut da seama daca acest lucru a fost pur noroc sau daca facea parte din jocul lui. Gandul imi inghetase si simteam ca inteleg tot ce se intampla numai prin frica si prin diferenta ridicola de putere.
In timp ce se juca cu noi, se amuza, vorbea tot felul de nonsensuri. Nu intelegeam nimic din ce vrea sa zica, dar stiam ca trebuie sa fac ceva.
-Trebuie sa platiti pentru nerusinarea voastra, pentru pacatele voastre ! Cum ati indraznit ?
As fi crezut ca se refera la nerusinarea de a sta in fata lui sau pacatul de a patrunde pe teritoriul lui, dar oricum nu aveam cum sa ghicesc la ce se refra. Imi treceau zeci de ganduri prin cap si nici unul nu parea sa aiba vreun sens in situatia de fata, asa ca am cautat o cale de a-mi salva fratele.
In nici un caz nu eram intr-o situatie in care sa pot gandi clar, dar nu pot spune ca daca ipotetic mi-ar fi fost pus in fata acest caz si l-as fi luat in serios, as fi gasit o solutie mai buna. Am raspuns acelor nonsensuri in ciuda faptului ca am avut nevoie de tot efortul doar pentru a putea vorbi. Frica ma paralizase si in disperarea de a striga aceste cuvinte nu am fost in stare decat sa le soptesc tremurat.
-Atunci omoara-ma numai pe mine !
Insa acest lucru a fost de ajuns cat sa auda.
-Trebuie sa muriti amandoi, voi nu sunteti decat recipiente pentru sange . Da-mi sange infinit si va voi lasa in viata !
Ceea ce facea era sa rada de noi in continuare, era ceva ce ar face orice fiara : s-ar juca cu prada inainte sa o omare.
CAPITOL
Desi situatia parea fara scapare, ceea ce a urmat sa spun a pus punct acelui joc. Nimic din ce m-am asteptat sa se intample in acea zi nu s-a intamplat. Sau mai bine zis s-au intamplat numai lucruri la care nu m-as fi asteptat cu fiecare clipa cu care trecea si indiferent de faptul ca déjà acceptasem nonsensurile din jurul meu ca fiind reale. La acea replica ridicola, stiind ca nimic nu este infinit pe lumea asta, eu am raspuns cu acelasi glas stins:
-Atunci ia-ma pe mine, dar nu ma omori. Sangele meu se va regenera si vei putea avea sange infinit.
La acel raspuns probabil ca am putut observa farama ce mai ramasese probabil umana in acea bestie. Totul a luat o intorsatura ridicola. Am vazut o trasatura ce nu ar putea fi specifica niciunui animal : uimirea. Iar lucrul chiar mai fantastic decat existenta unor astfel de fiinte de care nu am stiut pana in acea zi a fost faptul ca a acceptat propunerea mea ridicola.
Nu stiam de ce si-ar asuma un vampir riscul de a ne lasa in viata dupa ce am vazut asta, nu stiam de ce ar accepta asa ceva avand in vedere ca trebuia sa se abtina sa nu ma omoare si ca s-ar fi limitat la o anumita cantitate de sange pe zi, nu stiam nici macar daca o sa isi respecte cuvantul, sau daca am dat startul la un nou joc. Dar tot ce aveam nevoie era o portita de scapare si acum o obtinusem.
Pentru prima data m-am putut misca. Am facut cativa pasi spre acel vampir tremurand din toate incheieturile. M-am intors catre fratele meu care inca nu putea sa scoata niciun sunet si am strigat « Pleaca ! ». El a ezitat si s-a uitat la mine cu ochii inlacrimati. Atunci am strigat din nou « Pleaca si nu mai spune nimanui ce s-a intamplat aici ! O sa fiu bine !».
In acel moment el a fugit cu toata puterea pe trepte. Nu il pot condamna ca a facut-o, din contra, cred ca a fost puternic. Intr-o situatie ca asta sa ai sansa sa scapi ? Chiar si cu acea promisiune nu era nici o certitudine ca nu ne va omori. Nu exista cale sa te increzi intr-un strain, mai mult decat atat intr-un animal salbatic. Sa crezi ca il poti infrunta ? Am fi murit amandoi oricum. Ca unul din noi sa scape era cea mai buna sansa in acel moment. El doar a profitat de sansa la viata pe care i-am oferit-o si nu l-as fi iertat daca ar fi facut altfel.
Privirea mea s-a indreptat catre vampir. Nu aveam de gand sa il las sa treaca de mine indiferent de prêt. Cu toate ca tremuram in continuare privirea imi era fixata asupra lui, fratele meu trebuia sa scape ! Insa el si-a respectat cuvantul, ba chiar mai mult, l-a lasat sa plece. Faptul ca eu iam zis sa plece a fost doar o masura disperata. Intelegerea a fost sa ne lase in viata, nici decum sa ne lase sa plece. Mi-am dat seama ca s-ar putea sa fi facut o greseala. Am pierdut din vedere celalalt vampir. « Daca il va prinde si il va omori? » Oricum nu puteam sa mai fac nimic, nici langa mine nu ar fi fost in siguranta, macar asa i-am oferit o sansa…
Acum nu mai aveam nici o alta cale, nu as fi putut sa fug oricum. Stiind ca fratele meu ar putea scapa m-am linistit. « Cat de ironic… Am intrat cu gandul de a gasi o cale sa raman in viata si am ajuns sa ma impac cu gandul mortii. » Ma simteam de parca nu mi-a mai ramas nimic de facut. M-am indreptat catre vampir si ajungand in dreptul lui m-am sprijinit cu fruntea de umarul lui si am ramas cu mainile atarnate pe langa corp. Inca tremuram. Desi speranta de a trai murise, in interiorul meu inca mai aveam o farama de dorinta. Pana la urma nu pot concepe fericirea de a muri pentru cineva, ci fericirea ca acel cineva a scapat chiar daca eu mor…
CAPITOL
Probabil ca era o noutate pentru un vampir ca cinevasa nu fuga de el, ba chiar sa se apropie cand stie ca va fi mancat de viu. Ei bine era o noutate si pentru mine sa devin o sclava, dar pot spune ca e cale ape care eu am ales-o in locul mortii. Intelegerea era simpla : eu iti dau sange, iar tu ma lasi sa traiesc. Dar era clar ca eu nu puteam vorbi cu el ca de la egal la egal. Asta era doar un moft pe care nici nu stiam daca l-a acceptat cu adevarat sau daca a facut-o, este pentru ca i-am starnit interesul. Acest pact implica mai mult decat sangele si eu stiam asta. Implica viata mea si ceea ce va face cu ea, si acest lucru probabil ar fi fost valabil si pentru fratele meu daca nu pleca. A las ape cineva in viata nu e acelasi lucru cu a-l lasa liber sau a-l lasa sa faca numai ce-i place. Insa nu stiam pana unde eram dispusa sa merg. Se spune ca in astfel de momente ai face orice ca sa traiesti, dar altii au murit din incapatanare pentru convingerile lor. Astfel de ganduri imi treceau prin cap in timp ce asteptam sa aflu daca voi muri atunci sau ce si cat va trebui sa suport in timp ce sunt in viata.
Dintr-odata vampirul m-a smucit si m-a sarutat. Se pare ca vampirul s-ia gasit o jucarie interesanta cu care sa se distreze. Lupta mea pentru viata a inceput. Nu pot fi suficient de absurda incat sa ma gandesc la faptul ca el m-ar consira mai mult decat o distractie, dar cate lucruri are da gand sa-mi mai faca ? Un sentiment sufocant m-a trecut dar altul decat frica. Tremuram dar nu mai stiam de ce. Am inceput sa plang. Eram confuza. « Ce naiba este acest sentiment ? Dragoste ? Pe dracu ! Chiar acum ma atinge un strain, ma violeaza, pentru ca violat se cheama si acest act minuscul, acelasi strain care mai devreme a incercat sa ma omoare. Fericire pentru ca inca traiesc ? Speranta ? Ce doamne iarta-ma simt acum si de ce este un sentiment ametitor si placut ? Tot ce pot sa recunosc in momentul de fata e frustrarea ! Cum pot sa simt fericire sau orice altceva asemanator intr-o situatie ca asta, intr-un loc ca asta imputit de mirosul prafului amestecat cu sangele altora, in bratele unui strain a carui sclava sunt fortata sa fiu de acum inainte ? De ce ma simt ca si cum m-ar fi salvat, cand de fapt el e cel care m-a condamnat la moarte, cand de fapt ma poate omori in orice moment ? Chiar atat de mult vreau sa traiesc incat sa mi se intoarca ratiunea cu susul in jos si sa mi se stearga din fata ochilor tot ce este in jur, cand acum un minut ma impacasem cu gandul mortii ? Pana la urma ceea ce simt nu este disperarea de a trai, este confuzia… »
In loc sa il imping asa cum ar fi normal, i-am strans puternic tricoul in pumn, la spate. In ciuda sentimentelor mele amestecate, arata de parca l-as fi luat in brate. Daca mi-as fi rezervat dreptul de a ma impotrivi el si-ar fi putut rezerva dreptul de a ma ucide. Eram intr-un joc in care el facea regulile. Cat de crud…
Atunci el mi-a luat cealalta mana si m-a muscat puternic deasupra incheieturii. Am simtit o durere sfasietare, mai mult decat am simtit vreodata. Lacrimile nu se mai opreau, am inceput s ail strang la propriu in brate, nu putea sa o suport. Mi-am muscat buza cu toata puterea pentru a nu scoate un strigat care ar fi putut atrage atentia, totusi ar fi putut fi lume in jurul acelei cladiri, ba chiar inca ar fi putut fi prietenele mele acolo. Durerea nu era doar de la muscatura, acei colti inca imi sfasiau mana, inca ma strangeau si simteam cum sangele mi se scurge aproape fortat din vene pentru ca acea bestie nu isi putea stapani setea. Am ametit imediat. Vampirul imi daduse drumul la mana, dar sangele inca mai curgea. Am cazut sprijinita de perete si m-am prelins pe el pe jumatate moarta. Nu mai eram constienta de murdaria din jur, sau de faptul ca sangele meu se amesteca cu ea, de fapt nu mai eram constienta aproape deloc. Vedeam in ceata si ma straduiam din rasputeri sa raman treaza, sau asa credeam eu pentru ca nu cred ca a durat mai mult de doua secunde pana sa lesin.
) voi scrie pentru mine si poate intr-o zi ma voi duce la o editura si le voi cere parerea. In orice caz, ceea ce am postat aici e mai mult o schita, acest roman nu este terminat. Poate mai vorbim din cand in cand si imi recomandati niste carti bune, din orice domeniu. Vreau sa ma relaxez citind 