theAdviser 2 Raportează post Postat Aprilie 29, 2014 (editat) Dragi parinti,Plansul este un mecanism natural de eliberare a stresului si a tensiunilor acumulate in organism, iar modalitatea in care parintii accepta si inteleg necesitatea plansului ajuta la o dezvoltarea psiho-emotionala armonioasa a copilului. Nevoia de a plange se „cladeste” treptat pana la momentul in care copilul simte o necesitate de eliberare. In acel punct, aproape orice lucru poate provoca plansul.Prajitura unei fetiţe ii cade pe jos si ea izbucneste intr-o criza de plans!Momente ca acesta pot fi extrem de enervante pentru parinti, insa este copilul intr-adevar rasfatat si manipulator cum am tinde sa credem?!Cu cat parinţii se straduiesc sa accepte si sa asculte emotiile puternice ale copiilor lor, cu atat copiii vor stii ca pot veni oricand la parintii lor cu problemele pe care le au si ca vor fi iubiti indiferent cat de tristi, de speriati sau de furiosi se simt.Te asteptam cu mult drag alauturi de Instructor Emanuela DIaconu, invitatul nostru din partea Asociatiei Solmentis! Mai multe informatii despre workshop gasiti la adresa: http://www.theadviser.ro/index.php?p=news&d=12#news Editat Aprilie 29, 2014 de theAdviser 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
theAdviser 2 Raportează post Postat Aprilie 30, 2014 Prima căutare pe google a “plânsului în public” ne surprinde si ne ingradeste pornirile de refulare. Linkurile de pe prima pagină se refera fie la “cum să te abții să plângi în public”, fie prezinta cu mult umor situațiile penibile în care s-au aflat cei care nu au știut “cei zece pași pentru a te abține să plângi” și au comis-o: au plâns de față cu alți oameni! Mi-a fost clar că lucrurile sunt mai grave decât credeam: ce ne sperie atât de tare la plâns încât am face orice să îl evităm, la noi, la ceilalți și, mai ales, la noi în prezența celorlalți? Lucrurile devin si mai complicate atunci cand e vorba de plansul copiilor! Așteptările mamei față de ea însăși se leagă de idea că mama este responsabilă de plânsul copilului și, dacă este o mamă bună, va reuși să îl oprească! Doar ca atunci "cand oprim plansul, de fapt nu-l oprim cu adevarat, doar il amanam! " Mamici, tatici...ce parere aveti?! V-ati intalnit cu astfel de situatii?! 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*tania* 564 Raportează post Postat Mai 6, 2014 inca din fasa ni se inoculeaza ideea ca plansul - sau afisarea oricaror sentimente de orice natura in public - reprezinta o slabiciune pe care trebuie sa ne-o reprimam... suntem invatati ca trebuie sa fim tari, puternici, sa nu ne lasam doborati de sentimente si mai ales sa nu ni le manifestam atat de extrem, indiferent ca e vorba de adulti sau copii, lucuri grave sau toane de moment, dureri profunde sau suferinte inchipuite e pur si simplu ceva ce intra la capitolul "asta nu se face" ... de ce?! nu stiu sa spun exact, poate pentru ca e perceput ca un lucru jenant din partea "publicului spectator" sa fie partas la problemele si suferintele tale, face parte din cutuma sociala si din cantitatea de discretie emotionala cu care esti inzestrat in ceea ce priveste copiii si legatura dintre plansul lor si sentimentele de vinovatie ale mamei, aici da, in cele mai multe cazuri, da.... in general mamele nu sunt foarte sigure pe capacitatile lor materne, au impresia ca niciodata nu sunt destul de bune pentru rolul asta, ca orice doleanta, disconfort sau durere mai mult sau mai putin reala a copilului lor, care are ca rezultat plansul - mai ales in public - sunt o reactie fatisa si de netagaduit a incapacitatii lor ("paranoice" de multe ori) de a fi la inaltimea asteptarilor... creste frustrarea cand nu reuseste sa-l potoleasca, copilul simte, marseaza mai tare pe manifestarea respectiva, reactia e in lant si in progresie geometrica de ambele parti, pana cand unul din ei sau ambii ajung la exprimari isterice si totul devine o mare tragi-comedie cu accente ridicol de dramatice, din care ajungi ori la bal, ori la spital.... de cele mai multe ori, a doua destinatie, e mai plauzibila, cu ghilimelele de rigoare 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
dananews 1 Raportează post Postat Mai 19, 2014 Dragi parinti, Plansul este un mecanism natural de eliberare a stresului si a tensiunilor acumulate in organism, iar modalitatea in care parintii accepta si inteleg necesitatea plansului ajuta la o dezvoltarea psiho-emotionala armonioasa a copilului. Nevoia de a plange se „cladeste” treptat pana la momentul in care copilul simte o necesitate de eliberare. In acel punct, aproape orice lucru poate provoca plansul. Prajitura unei fetiţe ii cade pe jos si ea izbucneste intr-o criza de plans! Momente ca acesta pot fi extrem de enervante pentru parinti, insa este copilul intr-adevar rasfatat si manipulator cum am tinde sa credem?! Cu cat parinţii se straduiesc sa accepte si sa asculte emotiile puternice ale copiilor lor, cu atat copiii vor stii ca pot veni oricand la parintii lor cu problemele pe care le au si ca vor fi iubiti indiferent cat de tristi, de speriati sau de furiosi se simt. Te asteptam cu mult drag alauturi de Instructor Emanuela DIaconu, invitatul nostru din partea Asociatiei Solmentis! Mai multe informatii despre workshop gasiti la adresa: http://www.theadviser.ro/index.php?p=news&d=12#news Interesant... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri