am inceput sa scriu poezii.....asa ca un amator....

[andi_ 350]

As dori sa stiu va rog daca va place cum si ceea ce scriu.....

 

Pamant , foc , vant , apa si....iubire

 

O cascada in lacrimi mi-ai revarsat, in sufletu-mi tulburat,

Stropi de roua in fiinta mea, cu grija i-ai aranjat,

Intr-un ocean de iubire, inima-mi usor ai scufundat,

In adancurile marii,cu mintea mea tu te-ai jucat.

 

In soaptele de vant aduse,in iubire m-ai inaltat,

Printre nori pluteam agale,cand dragostea mi-ai aratat,

In aer se simtea parfumul tau, ce m-a vrajit,

In visul meu,erai mereu tot ce eu mi-am dorit.

 

Trupul iti ardea in dorinta,cand in suflet ma priveai,

Cu buzele-ti fierbinti, usor fiinta-mi mangaiai,

Erai ca soarele salbatic,cand iubirea o consumam,

Si te stingeam cu oceanul,ce in suflet il purtam.

 

Din pamant ca prin magie,noi in lume am rasarit,

Prin nisipuri miscatoare,sufletu-mi l-ai amagit,

Cu inima-mi pustie in noroi m-ai adancit,

Pentru nemurire intr-o clipa, tu pe loc m-ai parasit.

 

Poezia a fost extrasa de pe blogul meu www.ratacitor.tk

Pentru cine mai vrea sa vada ce scrieri mai am pe blog va invit cu drag sa aruncati o geana peste el

[King1 8295]

E bine, bravo. Continua sa scrii!

[Salvie 11567]

imi place vantul si nisipurile miscatoare

[gargbird 9383]

E frumos, da' nu prea.

[andi_ 350]

Nu ii poti multumi pe toti...

[andi_ 350]

Iar acum o poezie patriotica...pentru putinii patrioti adevarati ramasi in Romania

 

Desteata-te romane ...pana nu e prea tarziu

 

 

Peste vai abisale , intr-un loc scaldat sub soare ,

Un popor printre popoare , si-a gasit loc intre Dunare si mare ,

O tara neasemuita , de soarta vitregita ,

De dusmani ravnita si de imperii cotropita.

 

In pieptul natiunii rasuna vesnicia ,

Gloria unor vremuri demult apuse ,

Se-nalta falnic din mocirla Romania ,

Vei straluci din nou , in inima unei societati rapuse.

 

Scumpa noastra tarisoara , a vazut multe odinioara ,

Sange , sabii , ani de sclavie , multe rele au sa vie ,

In a noastra staruinta , am facut totul cu putinta ,

Sa oprim in loc multe popoare , ce nu incapeau de noi sub soare.

 

Imperii si popoare migratoare , de o cruzime infioratoare ,

Au incercat sa ne cotropeasca , neamul sa ni-l inrobeasca ,

Dar noi ne-am opus cu mandrie , cu speranta la mai bine ,

Am ramas stapani pe acest pamant , drag , bogat si sfant.

 

Neam de daci noi ne-am nascut , intr-un paradis pierdut ,

Cu origini necunoscute , de negura timpului invaluite ,

Un popor misterios , care a adus lumina in Dunarea de Jos ,

Si s-a extins cu repeziciune , sadind cultura intr-o vasta regiune.

 

In milenii ce s-au succedat , cultura noastra a prosperat ,

Mica noastra tarisoara , a dat lumii din afara ,

Multe minti stralucite , parca din ceruri coborate ,

Sa aduca lumina si pacea pe acest pamant ,

Intr-o civilizatie de o cruzime fara cuvant.

 

Cine suntem noi oare , ca toata lumea din afara ,

Vrea sa ne asupreasca si sa ne nimiceasca ,

Sa ne pierdem identitatea ca popor , pentru a fi manipulati mai usor ,

Suntem cumparati la hectar , sclavi pe propriul hotar.

 

Asa se intampla cand un popor , e nesigur pe al sau viitor ,

Cu un trecut tulbure si zbuciumat , uneori demn de invidiat ,

Ce se pierde-n origini misterioase , dar posibil fabuloase ,

Un popor civilizator , care a dat clasa oricarui cotropitor.

 

Suntem neam cu atlantii si alti descendenti celesti ,

Care au sadit bazele civilizatiei noastre romanesti ,

Iar mandria noastra ca popor , e ca suntem o rasa din viitor ,

Prea putin inteleasa si totusi cea mai valoroasa.

 

De am fi constienti de zestrea noastra creatoare ,

De geniul ce se zbate-n noi sa rasara ,

Am fi noul popor ales , sa cultive fara vreun interes ,

Natiuni umilite de propriile limitari , in loc sa tinda spre absolutul unor noi zari.

[Salvie 11567]

mvaiii ce m-am emotionat, despre hoti nu ai zis nimic, de saracie, de batrani care fac foamea si mor pe strada fara casa, fara medicamente,..dar sunt de acord cu rasa care a dat clasa pentru o masa,,,geniul din noi iese la lumina pentru ca foamea il scoate.....

 

Cine suntem noi oare , ca toata lumea din afara ,
Vrea sa ne asupreasca si sa ne nimiceasca ,
Sa ne pierdem identitatea ca popor , pentru a fi manipulati mai usor ,
Suntem cumparati la hectar , sclavi pe propriul hotar.

 

asta e de coma,,,,

[andi_ 350]

Asa am avut inspiratie...despre hoti , saracie nu am scris pentru ca nu da bine in poezie... in romania lenea e cea care cauzeaza saracia si evident hotia politica... :-)

Editat Aprilie 5, 2014 de andi_

[Salvie 11567]

am si eu sf-uri din astea in cap si te inteleg....lenea ca lenea dar ce te faci cand mai grav decat lenea e ascunderea gunoiului asa in sf-uri....realitatea doare si parca se duce draq mandria...,,spune pe bune ,iubirea , tristetea etc.o strecori in flori de cires dar pe celelalte nu le poti imbraca in rahat cu scortisoara,,,,

si ma duce gandul la..

 

George Cosbuc - Noi Vrem Pământ!

 

 

 

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!

Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

 

..si s-a buburezat pielea pe mine...

[andi_ 350]

E george cosbuc, scriitor renumit...nu exista termene de comparatie :-)