Sari la conținut
Forum Roportal
unuserdisperat

Cum trezesti pe cineva la realtitate?

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Salutare,


Sunt nou pe forum si singurul motiv pentru care m-am inscris este sa cer o opinie. Nu vreau sa-mi zica cineva ce sa fac pentru ca pana la urma tot cum consider eu ca e mai bine o sa fac, dar vreau sa stiu daca s-a mai lovit cineva de problema si cum a procedat sau daca ar fi in cazul meu cum ar proceda, pentru ca pana acum am incercat tot ce mi-a trecut prin cap si nu a functionat, poate imi vine vreo idee noua discutand cu voi ca altfel I'm out of ideas.


E vorba despre mine si prietena mea. Fiecare stim de existenta celuilalt mai mult sau mai putin de cand suntem mici, ea fiind verisoara unui foarte bun prieten de-al meu care mi-e si vecin, dar nu am petrecut prea mult timp impreuna pana in urma cu fix doi ani de zile cand imprejurarile au facut ca eu si ea sa locuim in aceeasi casa impreuna cu varul ei (era o casa mare, la propriu).


Mie mi-a placut de ea de cand am vazut-o prima data pentru ca a fost si este foarte frumoasa, dar sa continuam povestea...


Dupa 1 an de locuit impreuna am aterizat intr-o seara la o petrecere unde am ajuns sa dansam impreuna si de acolo... artificii! Ne-am sarutat, am mers acasa si din seara aia s-a mutat la mine in camera si nu a mai plecat. Weekendul asta de Valentines day implinim 1 an de cand suntem impreuna.


Circumstantele au facut ca din martie 2013 amandoi sa fim nevoiti sa ne mutam din casa intr-o alta locuinta si sa schimbam serviciul (am locuit si am lucrat impreuna pana atunci). Am schimbat serviciul (amandoi ne-am angajat, din nou, in acelasi loc), am schimbat locuinta si am zis ca e momentul sa ne gandim mai serios la viata noastra. Spre deosebire de ea pt. care noul loc de munca avea sa fie ceva temporar pt mine a fost stabil. Dupa ~2 luni si-un pic i s-a terminat contractul si atunci a inceput sa intre intr-o mica depresie.


La aproximativ 1 luna dupa ce s-a terminat contractul ei mi s-a ivit ocazia sa schimb locul de munca, din nou, cu unul mult mai bine platit care putea sa ne intretina pe amandoi cu un singur salariu dar era nevoie sa schimbam peisajul (sa ne mutam in Cluj... la 350-400 km distanta). Niciunul nu am stat pe ganduri si am zis ca ne mutam impreuna fara doar si poate.


Ne-am mutat, eu am inceput serviciul, iar ea a inceput sa-si caute de lucru (cel putin asa imi spunea ea mie). Negasind niciun loc de munca o perioada lunga (ca sa fiu absolut sincer nici nu credeam ca cauta vreun loc de munca, dar nu ma deranja si nu am confruntat-o ca sa nu o supar) a cazut si mai rau in depresie... certuri interminabile din motive mai mult sau mai putin stupide.


Nu aveam nimic impotriva ca nu avea loc de munca, problema mea era ca nu facea absolut nimic (job sau ne-job,nici pe-acasa nu facea nimic). Toata ziua pe forumuri cu manga si asa mai departe... face aproximativ 50-70 de posturi pe zi legate de desene animate iar eu lucrez 10-11 ore/zi sa ne intretin si cand ajung seara acasa gasesc casa in aceeasi conditie in care am lasat-o (poate chiar mai rau), totul vraiste, nimic de mancare, haine nespalate si toate chestiile pe care o rugam sa le faca de saptamani -- nefacute, ea inca in pijamale. Am rabdat o perioada, dar la un moment dat (dupa 3-4 luni de cand ne-am mutat la Cluj ~5 luni de cand a inceput sa intre in depresie) am rabufnit si am inceput sa ne certam si mai rau. Plecam dimineata la 7:30 - 8:00 de acasa si ma intorceam dup-amiaza la 18:30 - 19:00 acasa, iar dupa ce ma intorceam incepeau certurile care tineau pana dimineata la 3:00, 4:00 chiar si 5:00 uneori... a doua zi o luam de la capat, evident, rupt de oboseala.


Cand nu ne certam era pentru ca decat sa ma mai cert cu ea preferam sa fac eu curatenie, de mancare, sa spal rufele, sa calc and so on and so forth. Am plimbat-o prin toata tara, i-am facut toate mofturile, i-am cumparat tot ce-a vrut si nu i-am zis "nu" la nimic nici macar cand eram suparat pe ea pt. ca m-am gandit ca poate-poate iese din depresie si isi da seama ca e tot ce-am visat si pune si ea mana sa faca ceva sa-mi demonstreze ca de asemenea sunt tot ce a visat (pentru ca atunci cand ne impacam dupa o cearta imi spune ca nu vrea sa ma piarda ca sunt tot ce a visat)...


Pe la sfarsitul lui Noiembrie 2013 am decis sa luam pauza cateva zile unul de la celalalt, pentru ca noi din seara in care ne-am combinat si pana in noiembrie nu am dormit nici macar o noapte separati. Asa ca am luat o pauza. Mi-am luat concediu o saptamana (din nou) si am dus-o la prietenele ei (din nou), inapoi de unde plecasem, iar eu m-am dus acasa la parinti la cateva sute de km distanta. Am stat cateva zile separati. Cateva zile in care eu am trecut printr-o gramada de situatii mai mult sau mai putin dificile iar ea a fost si a petrecut seara de seara fara nicio grija a banilor sau a nimic. S-a terminat concediul si ne-am intors la noi acasa la Cluj. A fost minunat. Lapte si miere ca la inceput si cand a vazut prin cate am trecut doar ca sa o duc pe ea sa se distreze si sa se relaxeze a inceput sa mai faca si ea cate ceva (putine, dar am zis ca e un inceput foarte bun pentru cineva care nu facea nimic)... am ajuns la concluzia ca ea pana in momentul ala nu isi cautase nici macar o singura data loc de munca, nu trimisese niciun CV si nici macar nu intrase pe vreun site gen ejobs nici macar nu-si actualizase CV-ul de un an si jumatate. Atunci a inceput sa isi caute pe bune loc de munca (nu i-am spus dar verificam constant conturile si istoricul browserului sa vad daca chiar cauta de munca sa nu ma mai las mintit).


O perioada (pana la sarbatorile de iarna) a fost totul ok, de sarbatori ne-am dus acasa la parinti, iar cand ne-am intors la noi acasa am luat tras linie si am stabilit ca nu mai are rost sa-si caute loc de munca, mai bine ii creem unul, asa ca am facut o investitie serioasa si i-am creeat un loc de munca (eu fiind programator, ea designer). A lucrat ce a lucrat dar nu batea la calcul... zicea ca lucreaza 8 ore pe zi, iar munca pe care o vedeam propriu-zisa o facea in 1 ora daca stateam langa ea.


Nu vreau sa sune a repros, dar 8 luni de zile, de fiecare data cand ne certam imi spunea ca are ritmul ei, ca nu am rabdare cu ea, ca nu sunt intelegator, ca nu poate sa faca totul dintr-o data... intr-adevar si eu sunt impulsiv, dar nu se misca nimic pana nu ma apucam sa le fac cu mana mea si atunci terminam, singur, in cateva ore, treaba pe care ea nu o facea in saptamani pentru ca nu-i ajungea timpul (problema mea era ca nici nu se apuca). 8 luni de zile in care i-am oferit tot ce n-a avut o viata intreaga, dar si-a dorit. 8 luni in care am plimbat-o prin toata tara. 8 luni in care am bagat sute de milioane in curu' ei. 8 luni in care am intretinut-o pe ea si familia ei (ah, am uitat sa mentionez detaliul asta. nici ai ei nu au serviciu) fara sa fie nevoie sa ridice un deget si nu le-a lipsit niciodata nimic.


Acum am ajuns la capatul puterilor. Nu am fost niciodata violent cu ea, pentru ca nu sunt violent din fire (am mai ridicat tonul si am mai dat cate un pumn in perete din cand in cand pentru ca in starea aia ma aducea, dar niciodata nu am ridicat mana la ea, nu am injurat-o, nu am dracuit-o, nu am spus niciun cuvant urat despre ea, decat ca e lenesa si am regretat si faptul ca am facut-o lenesa si mi-am cerut scuze pentru asta in cel mai romantic si dragut mod posibil).


De fiecare data cand ne certam se razbuna pe locul de munca in care am bagat o galagie de bani sa i-l creez, se razbuna pe lucrurile din casa (nu strica/sparge nimic, dar nici nu le mai intretine... mai nou a inceput sa si tranteasca lucruri), face pe suparata si nu vb cu mine cu zilele, iar cand vorbeste spune ca s-a saturat sa-i zic ca nu face nimic si aia pe un ton foarte urat si cu niste cuvinte urate si prost alese.


Nici macar sexul nu-i asa grozav sau des ca sa zici ca pentru asta stau cu ea. Stau cu ea pentru ca o iubesc (de ce nu stiu) si chiar si atunci cand face gafe mari si sunt suparat pe ea tot eu vin cu un buchet de flori, ciocolata si toate cele ca sa ne impacam. Nu a venit niciodata sa zica "multumesc" pentru nimic din tot ce i-am oferit. Nu a venit niciodata sa zica "imi pare rau" pentru prostiile pe care le-a facut. Pur si simplu sta de dimineata pana seara pe forumuri, iar noapte la 00:00 - 01:00 cand ma rog de ea sa mergem la culcare sau sa mergem sa... "ne iubim" imi spune mai stai putin si asa ne apuca 03:00-03:30 si ea nu a mai terminat de postat pe forumuri.


Am incercat sa-i explic in momentele in care suntem calmi si linistiti ce asteptari am de la ea sau ce sperante am. Iar reactia ei... isi da ochii peste cap ca si cum nu o inteleg si recent a inceput sa mai aiba si tupeu sa-mi raspunda foarte arogant "si ce ma? nu ti-am oferit toate astea? aveam programat pentru nu stiu cand sa fac o ciorba, sau vroiam sa te astept in lenjerie draguta peste 2 saptamani cand veneai de la serviciu, ca eu nu pot sa fac lucrurile asa spontan ca tine, trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea". Adica... WTFFFFFF?


Aveam planuri sa o cer si de nevasta. I-am ales inel fix cum si-a dorit (o alta poala de bani). Am pus la cale un plan de poveste pentru cererea in casatorie cu tot ce stiu ca-i place si toate ingredientele care ar trebui sa lase in urma cea mai frumoasa cerere si cea mai frumoasa poveste de dragoste. Am anuntat pana si parintii si am rugat cativa prieteni sa-mi fie complici. Dar dupa ultimele evenimente si certuri in care a zis ca a realizat ce lipseste, unde e problema si cum sa rezolve... am asteptat si nimic nu s-a schimbat. N-a lucrat nimic de ceva timp si toata investitia a inceput sa se duca pe apa sambetei. Imi gaseste un milion de motive pt. care sa mai stea un pic in pat, pentru care sa mai citeasca un pic de manga, pentru care sa faca orice altceva decat ce-ar trebui facut prin casa si nu pot sa-i zic nimic pentru ca apoi tot eu sunt neintelegator.


Ma gandesc ca poate ar trebui sa o trimit o perioada acasa la parinti fara niciun fel de suport financiar sau de orice fel sa realizeze ce distruge si la ce da cu piciorul si in ce ma transforma. Problema e ca nu vreau sa stea cu mine pentru bani sau pentru ca altfel nu ar avea incotro sa se duca sau de unde sa o apuce. As vrea sa stea cu mine doar pentru ca ma iubeste, dar as vrea sa si faca cate ceva prin casa daca tot nu lucreaza. Macar de mancare sa faca ca dupa 10 ore de stat la munca fara sa manc nimic si inca 3-4 ore de lucru de acasa mi-o fii si mie foame in pana mea sau poate sa calce o camasa sa am in ce sa ma duc la munca (de 2 saptamani imi calc singur camasile dimineata inainte sa plec la munca). M-a adus de la cel mai iubaret si responsabil om la cel mai necajit si complet dezamagit de viata si tot ce ma inconjoara si simt ca intr-o zi o sa clachez, o sa trec cu ea prin toti peretii (metaforic vorbind, nu as putea sa o fac sa sufere) si o sa ma schimbe pentru totdeauna daca nu se indreapta ceva.


Nu stiu... mai sunt multe detalii si am facut multe in anul de cand suntem impreuna, dar in linii mari cam asta e situatia.


Sper ca din raspunsurile voastre sa imi vina vreo idee sa incerc inca o chestie noua sa repar relatia asta sau macar sa pot trage o concluzie ca le-am incercat pe toate si nu mai e nimic de facut.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Părerea mea este că fata asta stă sigur numai pentru bani cu tine. Știu că din meseria de programator se câștigă bine, dar mai știu și că programatorii sunt niște persoane foarte inteligente. Așa că ar trebui să-ți dai seama că sunt fete cu mult mai bune, care să nu profite de tine. Nu cred că mai are rost să continui o astfel de relație care îți consumă timp, bani și te face să disperi. Poate că te-ai atașat de ea și nu te poți imagina fără, dar într-o scurtă perioadă o să vezi că o să te simți mai bine.

 

Ar fi bine să o trimiți la părinții ei, dar nu pentru ea, ci pentru tine. Rupe legătura cu ea o perioadă și vezi cum te simți, sigur mai bine. Apoi încearcă să-ți găsești pe cineva care într-adevăr merită să-i faci toate mofturile.

 

P.S.: Lupul își schimbă blana, dar năravul ba. N-o să reușești s-o schimbi niciodată, orice ai face.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Am citit a doua oara povestea ta si am ajuns la o noua concluzie: mai bine stai singur, daca nu-ti poti gasi alta.

 

Sper sa nu se ajunga la chestia asta, dar merci de sfat. Asta imi spune toata lumea.

P.S.: Lupul își schimbă blana, dar năravul ba. N-o să reușești s-o schimbi niciodată, orice ai face.

 

Asta e si parerea mea, dar nu-mi vine sa cred ca asa a fost intotdeauna si nu vreau sa o schimb, sper doar sa o trezesc la realitate.

Salut unuserdisperantdenou, am o intrebare.

Cum va intelegeti pe plan sexual? Intim... ca sa zic asa

 

Cum ne intelegem pe plan sexual? E o intrebare cu doua taisuri.

Atunci cand astept sa ia ea initiativa, pot sa astept mult si bine.

Daca iau eu initiativa avem partide incendiare, care se termina cu vecinii batand in calorifer/perete sa nu mai geama atat de tare la ore tarzii. Dar iti zic sincer ca dupa atatea ore de munca mi se urca la cap si ma incapatanez sa nu iau initiativa in speranta ca poate-poate face ceva, dar nimic... ma lasa sa astept cu zilele (si inca multe, nu 1-2).

Editat de unuserdisperat

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Te distrugi de unul singur, pe bune. Așa vrei să stai toată viața, adică chiar vrei să te căsătorești cu una cu care să te cerți toată ziua? Gândește-te dacă vrei să ai copii cu ea în astfel de condiții.

 

Iar despre trezirea la realitate, dacă nu ai reușit până acum, sunt slabe șanse să mai poți face ceva. Tocmai din cauză că ea te vede slab și este sigură că se poate comporta la fel, iar tu mereu o vei ierta și vei accepta.

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×