Darianna 73 Raportează post Postat Aprilie 17, 2006 pana acum mi se parea ca e doar o vorba spusa in vant.. dar acum sunt de acord : "numai cine a trecut prin asa ceva stie si poate intelege ..." : (((((( Tocmai de aceea te inteleg. Timpul iti va vindeca rana asta. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Anonim 0 Raportează post Postat Aprilie 17, 2006 Murim deoarece este o lege a naturii, cine se naste numaidecat va muri. Dar de fapt moare doar trupul nostru, sufletul nu inceteaza de-a mai exista. Murim "aici" si inviem "Acolo" Da, atunci cand moare cineva drag, suferim , caci s-a dus un om drag de langa noi, e si normal, asta e o dovada a existentei sufletului nostru. :yes: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
buffy_raluk 0 Raportează post Postat Aprilie 17, 2006 sereniti te inteleg perfect ptr ca un lucru asemantor mi s-a intamplat si mie . Au trecut 6 luni si am impresia ca totul s-ar fi intamplat ieri. E f greu , mai ales la o varsta destul de mica sa pierzi pe cineva drag, pot spune chiar ca e traumatizant, si totusi viata merge inainte , ea nu priveste in urma , si nu ii pasa de durerea celorlalti. Inceraca sa fii optimista , sa mergi mai departe , chiar daca e greu, gandeste-te ca persoana pe care ai pierdut-o te vede de undeva de sus si este mandra de tine...oricum ea va fi mereu in inima ta , iti trebuia doar timp , destul de mult, ptr a te impaca cu ideea ca fizic nu mai este cu tine... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
elandi 4 Raportează post Postat Aprilie 17, 2006 Pentru a face doliu ai nevoie de timp. Nu se poate altfel. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
soarele 3 Raportează post Postat Aprilie 18, 2006 imi pare rau pentru ca ai parte de astfel de momente ... trebuie sa te imbarbatezi si sa mergi inainte. persoana care nu mai este langa tine este in Gradina Domnului. Domnul a avut ceva mai bun pentru dansa. Eu am trecut prin aceste clipe in urma cu 8 ani. a fost ... nu am cuvinte sa'ti spun cat de greu a fost. doua saptamani am trait pur si simplu cu aer. nu puteam inghiti nik. a fost cumplit. si sa stii ca rana nu se vindeca. cel putin in cazul meu nu s'a vindecat. 2 ani m'am dus in fiecare zi la cimitir. dar in fiecare zi. era ca obsesie. simteam nevoia sa fiu acolo langa tata. apoi m'am angajat si m'am dus numai cand aveam timp, dar duminica intotdeauna. si acum la fel. iar cand am in drum o biserica ma opresc si aprind o lumanare pentru sufletul dansului. si ori de cate ori am probleme sau ceva de rezolvat ma rog Domnului si il rog si pe tata sa se roage pentru reusitele mele. si sa stii ca intotdeauna gasesc solutii. si simt ca si dansul se roaga pentru mine si simt ca ar fi fost mandru de realizarile mele. rana va ramane deschisa si amintirea vie ... 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Amarena 13806 Raportează post Postat Aprilie 18, 2006 Moartea face parte din ciclul normal al existentei unui om, faptul ca noi nu acceptam ideea cu usurinta e problema noastra. Oare pentru ca suntem egoisti? NE e frica sa nu suferim prea mult? Bunica mea a fost o femeie foarte credincioasa si stiu sigur ca a ajuns la Domnul. A murit in dureri, a vrut sa moara singura, i-a gonit pe toti din camera cand a simtit ca se apropie plecarea. Eu am vazut-o ultima data cu doua saptamani inainte de a se duce..Era asa slabita dar avea o liniste sufleteasca extraordinara..abia astepta sa plece, sa nu se mai chinuie..pentru ea orice zi era un chin groaznic.. Si mi-a zis..sa nu ma plangeti pe mine..sa va plangeti pe voi.. Sa nu varsati o lacrima la moartea mea, pentru ca unde ma duc eu o sa-mi fie nesfarsit mai bine decat aici. E o usurare moartea pentru mine. Asa ca am ajuns la concluzia ca daca plang, n-o plang pe ea, ci pe mine. Imi plang disperarea de a fi pierdut un sprijin, pe cineva drag, sange din sangele meu, e ceva omenesc. Dar corpul ala neinsufletit nu mai simte nimic si cu atat mai mult, nu se mai poate face nimic pentru cel dus. A plecat , s-a dus. Sa plang dupa el nu-mi poate face decat rau. Si numai mie, lui/ei, nu. Eu la bunica mea la inmormantare m-am imbracat in alb. Din trei motive..Nu aveam haine negre, era extrem de cald afara si nu vroiam sa port doliu dupa ea. Si acum ma doare sufletul dupa ea, nespus de mult, desi au trecut 5 ani. Dar doliu nu am purtat.. Nu mi-am afisat durerea..de ce as fi facut-o? Ea nu a vrut asta. Si in plus, trag nadejde ca intr-o zi o s-o revad. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
sereniti 2 Raportează post Postat Aprilie 18, 2006 si totusi viata merge inainte , ea nu priveste in urma , si nu ii pasa de durerea celorlalti. asta asa e.. viata merge inainte dar e mult mai saraca decat inainte.. pt mine totul este inca foarte prospat.. au trecut 3 saptamani si inca imi e greu sa ma obisnuiesc cu ideea.. v-am spus.. fiecare loc din aceasta casa trezeste amintiri. inca sunt documente de facut.. inca ne mai suna lumea sa ne spuna Condoleante.. inca e foarte vie in memoria mea. si asa vreau sa si ramana.. nu vreau sa o uit niciodata... dar cand ma gandesc la cate asi fi avut de invatat (in modul cel mai practic de la ea) ma apuca plansul. nu pot sa uit unele imagini.. unele trairi... o am mereu in suflet doliu port si acum.. nu am putut sa nu port.. asa am simtit eu... nu a fost nimic fortat... gandindu-ma insa la faptul ca ea a fost o persoana atat de vesela si atat de plina de viata nu voi mai continua sa il port decat pana cand se vor implini fix 3 saptamani. atat. dupa aceia voi purta doliu doar in suflet.. ceea ce mi se pare mai important. incerc sa ii respect memoria cat pot eu mai bine.. incerc sa nu uit nimica din ce m-a invatat, nimic din momentele placute. singurul lucru care ma doare e ca nu am avut nici o ocazie sa vb cu ea despre un astfel de deznodamanat.. probabil a vrut sa ma protejeze sau probabil nici ea nu se astepta dar asi fi vrut sa ii spun ca o iubesc mult mult mult mult mult mult..... de tot si sa fiu langa ea cat mai mult timp.. dar nu s-a putut si imi pare rau :blink:((((((((( Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
sereniti 2 Raportează post Postat Aprilie 22, 2006 :flowers:( Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
tass 1 Raportează post Postat Aprilie 23, 2006 Un preot spunea la inmormintari celor care jeleau mortul: "Nu il mai bociti!Lasati-l sa plece linistit!"...De multe ori m-am gindit la cuvintelele lui...Daca sufletul intr-adevar exista dupa moarte,sufera vazindu-ne pe noi suferind?De atunci nu mai pling la inmormintari...Am avut experiente neplacute cu moartea si pot spune ca suferinta creste direct proportional cu afectul fata de persoana decedata,insa , in momentul in care se asimileaza realitatea,ramine doar resemnarea si continuarea vietii.Poate ca cel mai important lucru este alegerea amintirilor cu care vom inainta...O amintire frumoasa, un zimbet , o imbratisare, o gluma... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
sereniti 2 Raportează post Postat Aprilie 24, 2006 Un preot spunea la inmormintari celor care jeleau mortul: "Nu il mai bociti!Lasati-l sa plece linistit!"...De multe ori m-am gindit la cuvintelele lui...Daca sufletul intr-adevar exista dupa moarte,sufera vazindu-ne pe noi suferind?De atunci nu mai pling la inmormintari...Am avut experiente neplacute cu moartea si pot spune ca suferinta creste direct proportional cu afectul fata de persoana decedata,insa , in momentul in care se asimileaza realitatea,ramine doar resemnarea si continuarea vietii.Poate ca cel mai important lucru este alegerea amintirilor cu care vom inainta...O amintire frumoasa, un zimbet , o imbratisare, o gluma... poate o sa ti se para putin deplasat raspunsul meu.. tass.. mai ales pt ca nu are legatura cu ceea ce ai scris tu aici , ci mai ales cu poza pe care o ai... sper ca nu ma insel.. dar vad ca fumezi... vreau sa te rog ca macar pe acest forum deschis de mine sa incerci sa iti schimbi poza deoarece persoana despre care vorbesc.. care m-a parasit.. a murit de cancer la plaman.. nici nu stii cat de groaznic e... te sfatuiesc din inima sa te lasi de fumat.. nu fusesem niciodata intr-un spital de plamani pana in urma cu un an.. nici nu imi inchipuiam ce e acolo.. dar sa stii ca e groaznic.. iti zice o persoana care (recunosc) a fumat si ea cateva tigari dar sa stii ca de cand cu nenorocirea asta... nu ma mai tenteaza... asa ca.. sper sa nu te superi.. dar schimba poza pls Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
