La baza sistemului actual se află camăta ridicată la scară globală. Efectul pervers al conducerii afacerilor prin înlocuirea producerii de plusvaloare reală cu inginerii financiar-bancare e transformarea banilor din mijloc fiduciar de schimb în bun marfar.
Astfel, masa monetară reală este dramatic mai mică decât cea creată virtual, în primul rând prin metode de hedging. Ritmic, sistemul suferea, până la aceasta criză globală, din cauza localizării capitalurilor, implozii locale, apoi creşterea tembelă, în numele profitului de dragul profitului cu orice preţ, reîncepea. Inexorabil, sistemul se îndrepta spre o nouă criză, prin dezumflarea unui nou balon de speculă.
În prezent, această metodă toxică de acumulare de capital virtual (în realitate inexistent în economia reală) a dus la formarea unei bule uriaşe de datorii virtuale, care înlocuiesc diferenţa dintre masa monetară reală şi masa monetară speculativă.
Banii reali, pe de altă parte, se virtualizează, pe măsura ce economia reală se goleşte de capital, ceea ce face ca, progresiv, crahul spre care ne îndreptăm să capete un potenţial de hard landing tot mai dramatic.
La originea actualei crize se află delirul bancar al rezervei fracţionare, care permite oricărui cămătar (bancă sau instituţie financiară nebancară, cum i se spune de exemplu în România) să împrumute sume de bani multiplicate dramatic faţă de rezervele sale reale, obţinute prin atragerea de bani în depozite. sursa
