Vriies 17979 Raportează post Postat Decembrie 3, 2013 Logica tradiţională, precum şi procesul comunicării din viaţa de zi cu zi, se sprijină pe anumite condiţii ale raţionamentelor, numite principii logice sau legi logice fundamentale. E bine să stabilim că acestea reprezintă repere sau criterii prin care distingem între corect şi incorect şi că reprezintă nişte propoziţii indemonstrabile, considerate prime într-un sistem logic, din care pe baza unor reguli de inferare decurg alte propoziţii. 1. Principiul identităţii A = id A Orice formă logică este ceea ce este, altfel spus, are o individualitate aparte prin care este ceea ce este. Leibniz l-a formulat astfel: Orice lucru este ceea ce este. Principiul identităţii se referă la faptul că, pentru anumite condiţii specifice, orice expresie e musai să îşi păstrează sensul pe parcursul unui anumit proces de gândire, altfel spus, în cadrul demersului logic noţiunile trebuie utilizate într-o singură accepţiune. În cadrul unui discurs dat, conceptele folosite trebuie să fie identice cu sine, să rămână aceleaşi, în sensul că nu le putem schimba înţelesul după cum ne vine nouă bine. Când operăm cu noţiuni sau propoziţii cărora nu li se cunoaşte suficient înţelesul, principiul identităţii ne cere să precizăm în ce sens le folosim. Observăm că principiul identităţii conferă demersului nostru logic claritate şi precizie, încălcarea acestuia ducând la neînţelegeri şi confuzii. 2. Principiul noncontradicţiei ~ (P & ~P) ... adica, nu (P şi nonP) Simplu spus, o propoziţie nu poate fi adevărată şi falsă în acelaşi timp. Acest rpincipiu statuează că este imposibil ca unuia şi aceluiaşi subiect să-i revină şi să nu-i revină acelaşi predicat, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport. Astfel, două enunţuri dintre care unul afirmă iar celălalt neagă acelaşi predicat despre acelaşi subiect, nu pot fi ambele adevărate în acelaşi timp şi sub acelaşi raport. De ex., în formula de mai sus considerând p afară plouă, formula devine: "Nu este adevărat că afară plouă şi afară nu plouă în acelaşi timp". Principiul noncontradicţiei vizează respingerea unei contradicţii logice care, odată admisă sau trecută cu vederea, ar duce la imposibilitatea de a mai discerne între adevăr şi fals. Asumând o asemenea contradicţie drept premisă se poate ajunge în situaţia de a se putea demonstra absolut orice. Observăm că respectarea acestui principiu, conferă coerenţă demersului nostru logic. 3. Principiul terţului exclus A v ~A ...adică, A sau nonA Principiul terţului exclus (sau principiul terţiului exclus, sintagmă folosită cu ceva vreme în urmă de filosofi precum Anton Dumitriu şi regăsită în Dicţionarul de Filosofie, 1978), expus de Aristotel în Metafizica şi în Analiticele secunde, vizează judecăţile contradictorii şi are în general formulările: "Este imposibil ca judecăţile contradictorii să fie adevărate în acelaşi timp" şi "Din două judecăţi contradictorii una este necesarmente adevărată, celaltă falsă şi nu este posibilă intermediara (ceea ce ulterior va deveni tertium non datur". Simplu spus, un lucru sau este sau nu este, a treia posibilitate nu există. Principiul terţului exclus nu trebuie confundat cu principiul bivalenţei. Acum, e bine să ne reamintim că în logica clasică propoziţiile puteau lua doar două valori: adevărat sau fals. Acest lucru se exprimă prin principiul terţiului exclus: orice propoziţie este adevărată sau falsă, tertium non datur. Adică despre logica tradiţională, utilizând doar două valori pentru propoziţii, putem spune că este o logică bivalentă. De mult s-a ivit cazul, în matematică (vezi teorema lui Fermat), fizică (vezi mecanica cuantică) şi-n alte domenii, când unele propoziţii nu puteau fi declarate nici adevărate nici false. În aceste condiţii, logica a făcut un pas înainte şi logicienii s-au văzut nevoiţi să introducă şi alte valori pentru propoziţii, decât numai adevărul şi falsul. Şi astfel o logică va putea admite trei valori pentru o propoziţie, fiind astfel o logică trivalentă - şi aici e musai să-m menţionăm pe marele logician Lukasiewicz care a făcut asta cu vreo 80 de ani în urmă, spunând că o propoziţie poate lua trei valori (adevărul falsul şi posibilul) şi prin asta deschizând, cum spuneam, perspectivele logicii polivalente. Mai departe, dacă va admite patru valori va fi o logică tetravalentă ş.a.m.d. Însă indiferent de aceste situaţii principiul terţului exclus îşi păstrează valabilitatea, deoarece coerenţa unui sistem de propoziţii este de neconceput fără a distinge între propoziţiile acceptate şi cele neacceptate. Respectarea acestui principiu asigură riguare demonstrativă demersului nostru raţional şi explicativ. 4. Principiul raţiunii suficiente A fost formulat şi introdus de Leibnitz şi se referă la faptul că orice afirmare sau respingere a unei propoziţii trebuie să se facă pe baza unui temei satisfăcător - o raţiune suficientă. Sau şi mai simplu spus: "Orice enunţ are un temei". Acest principiu cere ca orice afirmaţie sau negaţie, pentru a fi acceptată, să fie dovedită adică să i se arate temeiul şi într-un fel constituie reflectarea la nivel logic a relaţiei cauzale dintre fenomene. Acest principiu asigură demersului nostru logic un caracter întemeiat. * În cele de mai sus am încercat o prezentare şi o explicare succintă a principiilor logice, considerate ca legi fundamentale ale gândirii, care îi asigură acesteia înlănţuirea şi baza necesară în drumul pe care îl parcurge de la cunoştinţe anterioare adevărate la noi cunoştinţe adevărate. Dacă mi-a scăpat ceva, dacă am greşit sau dacă n-am explicat satisfăcător, mea culpa. Vă aştept cu discuţii, completări şi critici. 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Allexandrra 8936 Raportează post Postat Decembrie 4, 2013 Pai te-as critica eu ca nu ai dat exemple, dar mi-am batut capul sa concep eu unele de sa-ti fixeze bine principiile astea in cap (ca informatie, nu ca obligatoriu de aplicat) si mi-au iesit numai tampenii, asa ca nu mai critic nimic. Poate le gasesc pe undeva de-a gata si le postez. Ai la dispozitie Dezvoltarea logicii de William si Martha Kneale? Felicitari pentru topic! Daca ar citi mai multi cu atentie, s-ar putea face un concurs de cele mai reusite exemple de incalcare a unui principiu din asta. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
GeoFiloRo 374 Raportează post Postat Decembrie 4, 2013 (editat) 2. Principiul noncontradicţiei ~ (P & ~P) ... adica, nu (P şi nonP) Simplu spus, o propoziţie nu poate fi adevărată şi falsă în acelaşi timp. (...) De ex., în formula de mai sus considerând p afară plouă, formula devine: "Nu este adevărat că afară plouă şi afară nu plouă în acelaşi timp". Principiul noncontradicţiei vizează respingerea unei contradicţii logice care, odată admisă sau trecută cu vederea, ar duce la imposibilitatea de a mai discerne între adevăr şi fals. Asumând o asemenea contradicţie drept premisă se poate ajunge în situaţia de a se putea demonstra absolut orice. Observăm că respectarea acestui principiu, conferă coerenţă demersului nostru logic. Asta e teoria cu un exemplu superficial gândit care ne poate ridiculiza toti anii petrecuti prin scoli sau universitati. Nu ti s-a întâmplat niciodata sa te gasesti la marginea unui nor ? Ecranul asfaltului ne proiecteza o realitate diferita de bazaconiile memorizate mecanic în timpul studiilor. Se vede clar ca pe o parte a asfaltului ploua si pe cealalta este uscat. Deci se poate afirma obiectiv, ca ploua si nu ploua în acelas timp. Din alt punct de vedere, este evident ca nu ploua în toate regiunile tarii sau ale planetei în acelas timp. Daca principiul noncontradictiei poate fi contrazis cu exemple concrete,; asta înseamana ca acel zis "principiu" nu e un principiu, ci caricatura aberanta a unor capete patrate academice...quadratura cercului (palarie patrata pe un cap rotund) rusinea tuturor universitatilor populiste sau elitiste. Asa am fost toti conditionati pentru a trece examenele de admitere, cu sofisme si paralogisme ! Pe forumul de filosofie suntem condamnati sa facem ceea ce nu am facut în timpul studiilor. Deci filosofia ar fi un exercitiu care ne invita nu numai sa repetam ceea ce ne-au spus altii, ci deasemenea sa spunem noi însine ceea ce gândim despre ceea ce ne-au spus cei ce si ei repetau ce le-au spus altii din generatie în generatie. Editat Decembrie 4, 2013 de GeoFiloRo 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Vriies 17979 Raportează post Postat Decembrie 4, 2013 Asta e teoria cu un exemplu superficial gândit care ne poate ridiculiza toti anii petrecuti prin scoli sau universitati. Nu ti s-a întâmplat niciodata sa te gasesti la marginea unui nor ? Ecranul asfaltului ne proiecteza o realitate diferita de bazaconiile memorizate mecanic în timpul studiilor. Se vede clar ca pe o parte a asfaltului ploua si pe cealalta este uscat. Deci se poate afirma obiectiv, ca ploua si nu ploua în acelas timp. Din alt punct de vedere, este evident ca nu ploua în toate regiunile tarii sau ale planetei în acelas timp. Daca principiul noncontradictiei poate fi contrazis cu exemple concrete,; asta înseamana ca acel zis "principiu" nu e un principiu, ci caricatura aberanta a unor capete patrate academice...quadratura cercului (palarie patrata pe un cap rotund) rusinea tuturor universitatilor populiste sau elitiste. Asa am fost toti conditionati pentru a trece examenele de admitere, cu sofisme si paralogisme ! Pe forumul de filosofie suntem condamnati sa facem ceea ce nu am facut în timpul studiilor. Deci filosofia ar fi un exercitiu care ne invita nu numai sa repetam ceea ce ne-au spus altii, ci deasemenea sa spunem noi însine ceea ce gândim despre ceea ce ne-au spus cei ce si ei repetau ce le-au spus altii din generatie în generatie. Bine măi Geo, ai imaginat un caz limită, pe care l-ai analizat într-un mod sofistic şi prin asta, oh sancta simplicitas, vrei să demolezi pincipiul noncontradicţiei! Să mori de râs...Probabil că te bazezi pe ambiguitatea termenului "afară" şi de aici contraexemplul tău ca nuca-n perete, care n-a demonstrat decât că n-ai înţeles la ce se referă principiul noncontradicţiei. Prin "afară", conform DEX înţelegem dincolo de limitele unui spațiu închis sau apropiat; în exterior. Acum, în vorbirea curentă, când spunem că afară plouă, avem în vedere o anumită zonă a câmpului nostru perceptibil din exterior în care pur şi simplu vedem că plouă şi la faptul ăsta în sine se referă exemplul, observăm, vedem, ştim că undeva afară plouă. Şi nu la alte aspecte, de genul că norul de ploaie este limitat iar dincolo de suprafaţa pe care el o udă, asfaltul e uscat. Chiar dacă te afli afară, la marginea unui nor şi vezi că pe o parte a asfaltului plouă şi pe cealaltă este uscat, nu poţi afirma obiectiv, ca afară plouă şi nu plouă în acelaşi timp. Cel mult, aflându-te în această situaţie, poţi afirma obiectiv: afară plouă, dar datorită faptului că mă aflu la marginea unui nor ploaia (încă) nu a udat tot asfaltul. Bun, şi renunţâd la termenul "afară", pe care unii bineînţeles că sunt tentaţi să-l folosească într-un mod ambiguu, se poate refolmula exemplul astfel, considerând propoziţiile: 1. Pe toată strada Lalelelor plouă 2. Pe toată strada Lalelelor nu plouă. Conform principiului noncontradicţiei nu putem spune că pe toată strada Lalelelor plouă şi nu plouă în acelaşi timp. Alt exemplu şi mai simplu, de data asta fără ploaie, care sper să-ţi dea mai puţină bătaie de cap... Fie perechea de propoziţii: 1. Geo este inginer. 2. Geo nu este inginer. Conform principiului noncontradicţiei, nu putem afirma că Geo este şi nu este inginer în acelaşi timp Observăm că cele două propoziţii nu pot fi adevărate împreună, dar nu pot fi nici împreună false. Cum ele nu pot fi nici împreună adevărate, nici împreună false, vom spune că cele două propoziţii sunt reciproc contradictorii, adică între cele două propoziţii există un raport de contradicţie. În cazul a două propoziţii reciproc contradictorii, dacă una din ele e adevărată, automat cealaltă este falsă, şi dacă una e falsă, automat cealaltă e adevărată. Sper că s-a înţeles mai bine ce-i cu principiul noncontradicţiei şi că acesta nu poate fi contrazis decât, cel mult, în capul unora care gândesc superficial şi pentru care logica însemnă incoerenţă. Poate că e bine să recitim şi să încercăm să înţelegem că: "Acest principiu statuează că este imposibil ca unuia şi aceluiaşi subiect să-i revină şi să nu-i revină acelaşi predicat, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport. Astfel, două enunţuri dintre care unul afirmă iar celălalt neagă acelaşi predicat despre acelaşi subiect, nu pot fi ambele adevărate în acelaşi timp şi sub acelaşi raport." Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
GeoFiloRo 374 Raportează post Postat Decembrie 5, 2013 (editat) Bine măi Geo, ai imaginat un caz limită, pe care l-ai analizat într-un mod sofistic şi prin asta, oh sancta simplicitas, vrei să demolezi pincipiul noncontradicţiei! Să mori de râs.. Din contra, cu ajutorul imaginatiei am depasit limitele formalismului nonimaginativ, cu vedere scurta...utilizat de Vriies care gândeste si nu gândeste în acelas timp. Chiar dacă te afli afară, la marginea unui nor şi vezi că pe o parte a asfaltului plouă şi pe cealaltă este uscat, nu poţi afirma obiectiv, ca afară plouă şi nu plouă în acelaşi timp. Cel mult, aflându-te în această situaţie, poţi afirma obiectiv: afară plouă, dar datorită faptului că mă aflu la marginea unui nor ploaia (încă) nu a udat tot asfaltul. De ce, marginea norului nu este tot afara ?! Sau vrei sa te dai la mine cu aberatii stil: afara unde ploua, nu este afara unde nu ploua. Acolo unde este confuzie sau parerre superficiala, putem spune obiectiv, ca interlocutorul gândeste si nu gândeste în acelas timp, adica el doar se gândeste/aminteste doar la ce a auzit si vazut la tv, spirit critic-zero. Măi Vriies, cu umbrela paralogismelor vrei tu sa te aperi de precipitatiile onestitatii intelectuale ?! Am vazut ca ai vrut sa ma discreditezi ca inginer pe un forum de filosofie. Nu uita ! Logica politehnicii se potriveste ca nuca-n perete cu logica stiintelor umane. a (miniscula) nu este înca A (majuscula) Editat Decembrie 5, 2013 de GeoFiloRo 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Allexandrra 8936 Raportează post Postat Decembrie 5, 2013 Geo, tu vrei sa ne suparam? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
GeoFiloRo 374 Raportează post Postat Decembrie 5, 2013 Geo, tu vrei sa ne suparam? Spune-mi care fraza te-a suparat, si o voi sterge sau reinterpreta ! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Allexandrra 8936 Raportează post Postat Decembrie 5, 2013 Măi Vriies, cu umbrela vicleniei vrei tu sa te aperi de precipitatiile onestitatii intelectuale ?! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
GeoFiloRo 374 Raportează post Postat Decembrie 5, 2013 Măi Vriies, cu umbrela vicleniei vrei tu sa te aperi de precipitatiile onestitatii intelectuale ?! Corectat, viclenia cu paralogismele ! Merci. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Allexandrra 8936 Raportează post Postat Decembrie 5, 2013 Deci ai apelat la viclenia de care l-ai acuzat pe Vriies si, odata cu el, si pe Aristotel, Leibniz, Kant si alti vicleni din astia. Bravo! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
