Saya. 30 Raportează post Postat Decembrie 1, 2013 (editat) Experientele mistice pe care le-am avut au un rol important in procesul de cunoastere de sine. Pot fii väzute ca douä subiecte separate, dar pentru mine fac parte din procesul meu, deaceea le numesc inpreunä aici. Editat Decembrie 1, 2013 de Saya. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Decembrie 1, 2013 Iar intrebarea ar fi probabil: cum ne influenteaza experientele mistice personalitatea, la ce varsta, in ce masura ne pot determina "destinul", care sunt acele expereinte mistice care isi pun amprenta pe o personalitate in formare, modelabila.. etc Ati trait experiente mistice revelatorii? Eu una nu. Desi cand ma uit la existenta mea, pare un pic mistica, ca sa fiu sincera, pana si pentru mine. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
King1 8295 Raportează post Postat Decembrie 1, 2013 Cred ca poate fi vorba de doua tipuri de revelatii, ajutatoare in cunoasterea de sine si in cunoasterea universului, desi cam ai dreptate, ambele te fac sa reflectezi asupra ta. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Saya. 30 Raportează post Postat Decembrie 1, 2013 (editat) Iar intrebarea ar fi probabil: cum ne influenteaza experientele mistice personalitatea, la ce varsta, in ce masura ne pot determina "destinul", care sunt acele expereinte mistice care isi pun amprenta pe o personalitate in formare, modelabila.. etc Ati trait experiente mistice revelatorii? Eu una nu. Desi cand ma uit la existenta mea, pare un pic mistica, ca sa fiu sincera, pana si pentru mine. Am träit experiente mistice revelatoare. Chiar acestea m-au pus in miscare pentru a decide drumul cunoasterii de sine. Prima mea experientä paranormalä m-a fäcut sä decid aceasta. Dupä aceea experientä paranormalä am avut foarte multe experiente mistice. Un exemplu: O cunostintä de-a mea in trecut, avea un magazin alternativ - New Age shop. Un paragnost, o cunostintä de a ei, i-a zis cä anumite täri v-or fii total distruse pe o anumitä datä. Femeia a decis sä plece intr-o altä tarä pe data la care se referea acel paragnost. In cazul in care v-om supravietui se v-a intoarce, a decis ea. M-a amuzat foarte mult aceea intâmplare, si fiind in weekend data despre care vorbeau ei, am oferit ca eu in aceea sâmbätä sä lucrez la ea in magazin. O intâmplare deosebitä pentru mine in aceea zii. Un tânär cam de vârsta de 18 ani a venit in magazin si m-a intrebat dacä am cärti scrise de Ouspensky. Nu stiam in acel moment nimic despre Ouspensky, deci l-am intrebat ce gen de carte este aceasta, deoarece in magazin se vindeau si cärti spirituale. El avea ceva deosebit in ochi pot spune, ceva mistic. Mi-a zis cä nu poate explica nimic despre carte. Dintr-o datä a zis: Stai un moment, si a plecat. Eu putin suprinsä m-am uitat in urma lui si l-am väzut plecând.. - Straniu, mi-am zis... Dupä vreo 15 minute se intoarce tânärul cu o carte in mânä pe care mi-o dä, si vrea sä plece. L-am intrebat: Cum ti-o pot inapoia? El a räspuns: Este pentru tine, pästreaz-o.. El a plecat, si in acel moment s-a intâmplat ceva extraordinar.. Ca si cum a-si fii fäcut o cälotorie spiritualä, tot spiritul meu era dintr- datä pe drum.. Pe drum unde? Nu stiam, dar urmäream acel drum. Sentimentul meu era cä fac o cälätorie in spiritul cärtii. Desii nu era prima oarä care m-i se intâmpla asa ceva, acum era de o intensitate si claritate foarte mare ceea ce se petrecea. Cartea o aveam in mâini, nici nu mä uitasem incä pe copertä. Ceea ce am gândit spre sfârsitul experientei a fost: Wouw, ce curaj, miraculos!. Ceea ce am privit cu ochiul spiritului meu, a fost drumul pe care persoana din carte l-a fäcut. L-a un momentdat am simtit cum m-am intors la realitate, am intors cartea deoarece era cu titlul in jos, si am citit: In cäutarea miraculoasei _ Ouspensky. Abia am asteptat sä ajung acasä pentru a putea citii in carte. Credeam cä o v-oi citii ca un roman, dar a devenit pentru multi ani de zile un indicator pe drumul meu. Pe drumul meu, de acum 19 ani pânä acum, am de fiecare datä câte o indicatie pe care decid sä o urmäresc. Mistica si cäutarea de sine merg pentru mine inpreunä. Dar normal cä exercitiul trebuie sä-l fac eu, nici o carte sau orice alt fel de indicator nu o face pentru mine. . Desi cand ma uit la existenta mea, pare un pic mistica, ca sa fiu sincera, pana si pentru mine. Interesant, sunt curioasä de partea misticä din viata ta. Cred ca poate fi vorba de doua tipuri de revelatii, ajutatoare in cunoasterea de sine si in cunoasterea universului, desi cam ai dreptate, ambele te fac sa reflectezi asupra ta. experientele de cunoastere de sine sunt pentru mine foarte dure. A-mi studia toate pärtile omensti, a le intelege, si a nu le nega, studiul orgoliului il consider foarte dificil.. Ceea ce väd in preajma mea si ceea ce consider urât, a recunoaste toate acestea in mine, este mereu nevoie de curaj si decidere de a vedea cine sunt eu. Am descoperit cä ceea ce mä atinge in cei din jur, este propria mea reflexie. Cunoasterea universului o consider mai misticä, dar atâta timp cât orgoliul i-mi stä in cale, este exercitiu necesar. Cum ai exprima tu cunoasterea de sine? Editat Decembrie 1, 2013 de Saya. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Decembrie 1, 2013 Am descoperit cä ceea ce mä atinge in cei din jur, este propria mea reflexie. Asta este o idee des intalnita, in psihologie se numeste proiectie. Totusi eu nu sunt sigura ca nu este o falsa oglinda. De aceea poate detaliezi putin descoperirea ta. Interesant, sunt curioasä de partea misticä din viata ta. Misticismul din viata mea s-ar putea defini ca un atasament permanent fata de lucrurile sacre. Profanul nu prea ma intereseaza, de aceea este o misiune imposibila :) 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Saya. 30 Raportează post Postat Decembrie 1, 2013 (editat) Asta este o idee des intalnita, in psihologie se numeste proiectie. Totusi eu nu sunt sigura ca nu este o falsa oglinda. De aceea poate detaliezi putin descoperirea ta. Nu vorbesc doar de proiectie, ci chiar mai departe de asta. Editat Decembrie 1, 2013 de Saya. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Decembrie 1, 2013 Orice mä atinge, sau ceea ce-mi creeazä stres, dacä studiez cu curaj acestea descopär cä comportamentul celuilalt il pot recunoaste si eu la mine. Poate in alte nuance, in altä formä, dar ceea ce mä iritä la altul, i-mi zice mie ceva de mine. Iritatia/supärarea este in mine, deci i-mi zice mie ceva de mine. Des ze zice: Träim intr-o lume coruptä, plinä de oameni räi, si egoisti.. Dupä pärerea mea träim intr-o lume cu o formä perfectä pentru ceea ce este necesar a inväta despre noi. Eu recunosc in mine orice alt om. Nu recunosc comportamentul tuturor in mine, dar impulsele care ii conduc pe ei in a face fapte de nedescris, acele impulse le am si eu. Este adevärat, putem decide cum ne comportäm dar impulsele, emotiile, gândurile sunt foarte des de recunoscut. Nu vorbesc doar de proiectie, ci chiar mai departe de asta. Dar asta este si firesc, facem parte din aceeasi familie, traim in aceeasi lume, suntem primim acelasi gen de afectiune, frecventam aceleasi scoli, vedem aceleasi lucruri pe strada, avem constitutie similara, nu exista sfinti si ingeri, ci doar oameni si oameni. Este firesc sa te regasesti in ce este natural uman. Dar eu am invatat ca ceea ce ne uneste nu este si cel mai bun calitativ. Ar trebui sa cautam ceea ce ne face fericiti si mai buni cu semenii nostri, ceea ce ne face sa ne simtim bine ca traim si suntem oameni. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Saya. 30 Raportează post Postat Decembrie 1, 2013 (editat) Dar eu am invatat ca ceea ce ne uneste nu este si cel mai bun calitativ. Ar trebui sa cautam ceea ce ne face fericiti si mai buni cu semenii nostri, ceea ce ne face sa ne simtim bine ca traim si suntem oameni. Da, este adevärat. E de ales ceea ce numesti tu. Dar realitatea nu este mereu asa, deci ceea ce viata ne oferä sunt si iritatii, situatii nepläcute. Le putem nega, sau putem incerca sä ne ferim de ele, dar in ultimul timp recunosc cä toate situatiile care i-mi ies in cale i-mi ating mie vulnerabilitätile mele. Deci cunoscându-le, recunoscându-le, având curajul sä mä uit din ce in ce mai bine la mine, in loc la celälalt, astfel devine totul mai subtil in jurul meu. Un exemplu mic: Am o colegä nouä. Stie atât de bine sä atragä atentia, si stie atât de bine sä cearä ceea ce vrea. O altä colegä este foarte iritatä de comportamentul colegii noi. Intâmplätor, colega iritatä nu are deloc talentul celeilalte in a cere atentie atunci când o vrea. La inceput am simtit aceeasi iritatie, dar mi-am dat seama repede cä este gelozie ceea ce simt. Deci ce am decis, atunci când simt aceasta sä nu incerc sä fug din fata acelor emotii, ci doar sä simt. Totodatä am recunoscut si alte pärti in comportamentul meu, ca de exemplu nu cer ceea ce vreau cu aceeasi convingere cu care o face colega nouä. Deci este si normal ca lumea din jurul meu sä nu-mi dea ceea ce nu stiu sä cer. Vorbesc de un nivel inconstient in care ne comportäm. Actie si reactie. Acelasi lucru cu toate emotiile care le simt. Normal cä. comportamentul celor din jur nu este impecabil,dar ceea ce simt, SIMT EU! exercitiu pentru mine deci Editat Decembrie 1, 2013 de Saya. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Decembrie 1, 2013 Acelasi lucru cu toate emotiile care le simt. Normal cä. comportamentul celor din jur nu este impecabil, dar ceea ce simt, SIMT EU! exercitiu pentru mine deci Nu prea inteleg, vrei sa spui ca empatizezi cu ceilalti pentru ca le simti reactiile si le traiesti? Si eu pot simti gelozie in anumite circumstante, dar atat timp cat imi pot da "rewind" si analiza situatia pentru a vedea cauza si efectul rational, emotiile sunt asumate. Problema nu este gelozia, sau invidia, problema este cand te blochezi in aceste stari si nu poti evolua invatand ceva din situatia in care te afli. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Saya. 30 Raportează post Postat Decembrie 1, 2013 (editat) Ar trebui sa cautam ceea ce ne face fericiti si mai buni cu semenii nostri, ceea ce ne face sa ne simtim bine ca traim si suntem oameni. Multumesc pentru aceastä conversatie Athmy. Dupä pärerea mea chiar aceasta am si fäcut noi acum.. Nu prea inteleg, vrei sa spui ca empatizezi cu ceilalti pentru ca le simti reactiile si le traiesti? Nu nu nu... era pur si simplu propria mea gelozie din päcate, sau spre bucuria mea am in orice caz curaj sä mä privesc in ochi, chiar dacä e mai pläcut atunci când i-mi privesc in ochi calitäti mai calde. Si eu pot simti gelozie in anumite circumstante, dar atat timp cat imi pot da "rewind" si analiza situatia pentru a vedea cauza si efectul rational, emotiile sunt asumate. Problema nu este gelozia, sau invidia, problema este cand te blochezi in aceste stari si nu poti evolua invatand ceva din situatia in care te afli. Da, probabil cä pe un nivel mai adând sunt emotii care se ating foarte repede, si au un efect pe nivel celular(?). Cunosc aceasta. Editat Decembrie 1, 2013 de Saya. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
