Jump to content
Forum Roportal
Canaris

Al doilea razboi mondial- WW ll

Rate this topic

Recommended Posts

Inainte de a prelua Canaris conducerea, serviciile de spionaj si contraspionaj erau intr-o stare deplorabila. 

El a fost cel care a pus pe picioare totul, iar Hitler i-a fost recunoscator pentru asta. Ba chiar mai mult, Canaris era subordonat direct a lui Hitler.

A avut un pic de furca cu cei din SS, dar a reusit sa-si pastreze :independenta", ca sa zic asa.

 

Normal,  Canaris nu poate fi trecut pe lista criminalilor de razboi, deoarece el este considerat de catre germani ca fiind tradator.

Desi nu cu prea multi ani in urma s-a rejudecat cazul lui, el ramane considerat in continuare ca tradator.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Inainte de a prelua Canaris conducerea, serviciile de spionaj si contraspionaj erau intr-o stare deplorabila. 

El a fost cel care a pus pe picioare totul, iar Hitler i-a fost recunoscator pentru asta. Ba chiar mai mult, Canaris era subordonat direct a lui Hitler.

A avut un pic de furca cu cei din SS, dar a reusit sa-si pastreze :independenta", ca sa zic asa

De  acord.

 

 

Normal,  Canaris nu poate fi trecut pe lista criminalilor de razboi, deoarece el este considerat de catre germani ca fiind tradator.

Desi nu cu prea multi ani in urma s-a rejudecat cazul lui, el ramane considerat in continuare ca tradator.

Tradator  il  considera  extrema dreapta  germana.Pentru  fostii   combatanti  din  WW2  este   erou

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

post-319545-0-93963400-1460621138_thumb.jpgWinston  Churchil ,unul   din  cei  patru   cavaleri  ai   Apocalipsei.In  ciuda  pacatelor  lui  din  timpul WW2,  are  meritul  de   a  fi   intuit intentiile  lui   Stalin  , de  a  cuceri  Europa  de  rasarit.

El   a  propus  o  varianta   proprie  de  debarcare  in  Balcani, prin Turcia(cu  atragerea acestei   tari  in  razboi).Binenteles ca   Stalin  s-a   opus   insistand  pe   deschiderea celui  de-al  doilea  front  in  Vest.

Din  pacate  Roosvelt  va   sustine  la Teheran cererea   lui  Stalin  , cu  consecintele  care  se  cunosc

Edited by Canaris
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

La  inceputul   WW 2, Ungaria se afla  intr-o   situatie  confuza:aliata cu   Romania ,considerata   inamicul   no 1, si   in  razboi

  cu  marile   puteri   occidentale cu   care  nu   avea   nici   un  litigiu.Absurditatea situatiei era bine   descrisa  de  o   anecdota   din

  acele   vremuri.

Se  spune  ca   atunci   cand    ambasadorul   Ungariei   s-a prezentat  la  Departamentul  de  Stat  sa   inmaneze  declaratia  de raz,boi,  acesta   nu  se    afla   la   post.Ambasadorul   a   fost   primit de   un   diplomat  care   nu   prea  cunostea  bine  situatia   din  estul  Europei. Diplomatul   american (DA) a   inceput sa   puna   intrebari  ca  sa   clarifice  situatia:

DA _ Ungaria   are revendicari   de   la   USA?

Ambasadorul   ungur (AU)- Nu,  Ungaria   are  revendicari  de   la Romania.

DA-  Inseamna ca  Ungaria se  afla   in  razboi cu   Romania.

AU-Nu   Ungaria  este   aliata  cu  Regatul   Romaniei.

DA-Ungaria   este o   republica?

AU-Nu  ,  Ungaria  este  o  monarhie.

DA-Inteleg.Ungaria  este condusa  de   un  rege.

AU-Nu  ,  Ingaria este   condusa de  un   amiral.  (La acea vreme  amiralul   Horthy   era   regentul   Ungariei)

DA-Inteleg.Ungaria este  o   mare   putere    maritima

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Un fapt interesant ce indica spre incompetenta conducerii Romaniei interbelice:

 

Fals se spune ca in momentul rapirii Basarabiei de catre URSS, Romania nu ar fi avut ce face!

 

De fapt Ploiestiul cu terenurile petrolifere erau la noi, iar intrarea imediata in razboi impotriva URSS si doar asa de kiki, mai apoi cu retragere spre Carpati si Transilvania, ar fi stimulat imdediat intrarea Germaniei in razboi impotriva URSS, adica am fi grabit inceperea razboiului hitlerist fara voia Germaniei, sau stoparea WW2 care s-ar fi oprit.

 

Frontierele ar fi fost probabil cele din perioada imperiilor AU, Prusiei si Rusiei Tariste, dar marele castig ar fi fost eliminarea conflagratiei mondiale.

 

MAI EXACT, cea mai puternica tara la acel moment era chiar Romania, deoarece ea putea da peste cap si planurile URSS si planurile Germaniei in acelasi timp, ... cred ca si Hitler si Stalin, dar mai ales anglo-americanii s-ar fi zgariat pe ochi de ciuda !!! HA_ha-ha-ha-aaaa!!!


attachicon.gifchurcill.jpgWinston  Churchil ,unul   din  cei  patru   cavaleri  ai   Apocalipsei.In  ciuda  pacatelor  lui  din  timpul WW2,  are  meritul  de   a  fi   intuit intentiile  lui   Stalin  , de  a  cuceri  Europa  de  rasarit.

El   a  propus  o  varianta   proprie  de  debarcare  in  Balcani, prin Turcia(cu  atragerea acestei   tari  in  razboi).Binenteles ca   Stalin  s-a   opus   insistand  pe   deschiderea celui  de-al  doilea  front  in  Vest.

Din  pacate  Roosvelt  va   sustine  la Teheran cererea   lui  Stalin  , cu  consecintele  care  se  cunosc

 Asta, n-a intuit nimic, practic toata istoria moderna de la 1700 /1800 incoace este uneltirea Angliei de la A la Z !!!

 

Intuiesti atunci cand ghicesti nu atunci cand tu produci bine gandit, sistematic si coordonat toate marile evenimente istorice, unde fraierii cad in plasa ca si mustele.


Dupa ce Anglia a devenit o forta maritima si a inlaturat Spania, apoi a inlaturat Franta, apoi a devenit intamplator prima tara industrializata din istoria umanitatii pe aceasta planeta.

 

Inlaturarea Spaniei si Frantei a deschis portile maritime altor natiuni si imperii, astfel ca in primul razboi al Crimeii (urmatoarele sunt numite balcanice, iar ultimul ww1), asadar in 1856 Anglia cu supusa sa Franta si altii in cardasie, atrage I. Otoman intr-un razboi de uzura si distrugere reciproca cu Rusia, razboi din care Anglia pleaca prima, apoi se retrage si Franta, ... in fine raman la macel I.Otoman cu Rusia, treaba care se continua pana in ww1.

 

Razboiul Crimeii se muta in balcani unde este asmutita A-U impotriva I.Otoman, apoi totul culmineaza cu distrugerea I-Otoman si cu un macel intre Rusia si Austro-Germania, unde conjunctural Franta cade la mijloc.

 

In WW2 Anglia incearca din nou un razboi de anihilare a Rusiei prin mana Germaniei, de fapt o anihilare reciproca, insa tehnologia germana a uimit Anglia si astfel s-a decis uzura URSS si distrugerea completa a axei, in special a Germaniei, plus uzura Frantei din nou.

 

Iata cum am ajuns la lumea bipolara de dupa ww2 anglo-americanii si rusii.

 

Pentru cei care nu stiu inca, pe ultima suta de metrii in WW2 Rusia era deja infranta, iar Germania epuizata, insa anglo-americanii decid sa incline balanta pentru Rusia pentru a nu se uza ei prea mult prin eliberarea intregii Europe de restul armatelor germane.

 

Astfel anglo-americanii duc in Rusia pe la polul nord Murmansk si Arhanghelsk nenumarate vapoare cu aparate de produs armament pentru Rusia, plus camioane, multe piese de schimb pentru tancuri, ..., astfel ca armata siberiana a lui Stalin ajunge chiar mai bine inarmata si aprovizionata decat armata germana si lanseaza un contraatac la inceput timid, apoi in forta, ...

Edited by zodiak
  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

23 august 1944 – Ziua în care Armata Română a fost trădată de rege

Nu doresc să intru în culisele actului de la 23 august 1944, când Regele Mihai I a orchestrat o lovitură de stat împotriva conducătorului statului, Mareşalul Ion Antonescu. Detaliile conspiraţiei şi întoarcerii armelor la ordinul tânărului rege sunt arhicunoscute. Un grup minor de consilieri regali şi politicieni veroşi şi ambiţioşi au pus la cale o lovitură de stat prost gândită şi slab organizată. Regele Mihai I a aruncat România în braţele URSS fără să negocieze un armistiţiu, decât abia pe 12 septembrie 1944, prin comunistul Lucreţiu Pătrăşcanu, la Moscova. De la 23 august până la 12 septembrie 1944, România a fost practic o ţară ocupată şi fără apărare în faţa trupelor sovietice. În câteva zile ruşii au ajuns să defileze la Bucureşti, pregătindu-se să comunizeze ţara, cu aportul fostului suveran. Din punct de vedere istoric şi al diplomaţiei internaţionale, România a fost percepută ca o ţară ce trădează o alianţă şi bagă cuţitul pe la spate celui cu care a bătut palma pentru o înţelegere. Ieşirea din Axă nu a fost, paradoxal, bine văzută nici de către Aliaţi, care au refuzat României statutul de cobeligeranţă la Conferinţa de Pace de la Paris din 1946 şi a supus-o unor împovărătoare despăgubiri de război. De atunci, ţara noastră e percepută în cancelariile lumii ca naţiunea care-şi trădează aliatul. În perspectivă diplomatică şi al relaţiilor internaţionale o ţară care îşi respectă până la capăt angajamentele, chiar dacă e înfrântă în război, e percepută mai bine de opinia publică şi cancelarii. Vezi Germania după 1945, Polonia sau chiar Ungaria. O regulă de bază în dreptul internaţional este respectarea cuvântului dat şi loialitatea faţă de o înţelegere. Regele Mihai I a încălcat această cutumă diplomatică şi a dat o lovitură de cuţit pe la spate, chiar Armatei Române, care lupta vitejeşte pe front şi care, în 1941, dezrobise Basarabia de sub ocupaţia sovietică. La 23 August 1944 nu a fost nicio insurecţie militară, nici una populară şi nici o revoluţie socială de eliberare cum ne-a îndoctrinat în anii 70-80 istoriografia comunistă, ci pur şi simplu o lovitură de palat dată de regele Mihai I, după modelul italian din 1943, prin care Conducătorul Statului Antonescu a fost destituit şi arestat, apoi predat unor persoane particulare cu carnet PCR, aflate în ilegalitate, ce l-au trimis la Moscova.

Istoricii evită să vorbească ce s-a întâmplat cu trupele române de pe front între 23 august şi 12 septembrie 1944. Sute de mii de soldaţi români au fost dezaarmaţi de ruşi şi duşi în Siberia. Majoritatea dintre ei au murit pe drum sau în lagărele de muncă îngheţate. Regale Mihai I are pe conştiinţă moartea a sute de mii de tineri soldaţi români luaţi prizonieri datorită actului său imatur şi iresponsabil de la 23 august 1944. Se poate uita Regele Mihai I cu privirea senină în ochii familiilor şi urmaşilor a celor peste o sută de mii de schelete ale sodaţilor români răpuşi în Siberia?

Numărul prizonierilor de război români în Uniunea Sovietică din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost ridicat, şi a crescut în special după anul 1943. Armata Roșie a luat prizonieri de război din Armata română după momentul 23 august 1944, procesul continuând până la semnarea armistițiului cu Aliații de pe 12 septembrie. Unii dintre prizonieri erau originari din Basarabia și Bucovina de nord ocupate ca urmare a ultimatumului din 1940, dar cei mai mulți erau cetățeni români care nu fuseseră niciodată declarați cetățeni sovietici. În cazul celor dintâi, autoritățile sovietice i-au declarat de naționalitate „moldovenească”, fiind în general separați de prizonierii „români”, în lagărele de prizonieri, autoritățile sovietice ținând evidența în general pe „naționalități” și mai puțin pe țări de origine. În aprilie 1946, Viaceslav Molotov afirma că, în 1945, 61.662 de prizonieri români fuseseră repatriați, 20.411 participaseră la formarea fiviziilor de voluntari români din Diviziile „Tudor Vladimirescu” și „Horia, Cloșca și Crișan”, iar alți peste 50.000 de prizonieri români se mai aflau încă pe teritoriul sovietic. În conformitate cu statisticile Marelui Stat Major Român de la sfârșitul războiului, numărul militarilor incluși în categoria „dispăruți” (din care cei mai mulți erau „prizonieri de război”) a fost de 367.976, din care 309.533 în luptele împotriva Uniunii Sovietice și 58.443 în vest, în luptele împotriva Germanirei Naziste și Ungariei Hortiste. Statistica nu a precizat dacă cei 309.533 de dispăruți „în est” cuprinde și pe militarii dezarmați de sovietici în după 23 august 1944. Într-o notă confidențială întocmită în martie 1945 de delegatia militară a Comisiei române pentru aplicarea armistițiului se afirmă că până la 23 august 1944 numărul dispăruților în luptă a fost de 163.015 militari, iar, începând cu 24 august, sovieticii au dezarmat și luat în prizonierat 97.732 de militari români. Între 23 august şi 12 septembrie 1944, dată la care a fost semnat armistiţiul, armatele sovietice au făcut prizonieri între 130.000 – 160.000 de militari români şi au scos din ţară bunuri în valoare de 2 miliarde de dolari americani. Această poziţie a fost consolidată din punct de vedere militar prin reducerea forţelor poliţiei române, la 2 octombrie 1944, de la 18.000 la 12.000 de oameni, iar la 26 octombrie şi a armatei române din interior, de la 13 divizii complete la 3 divizii cu efectiv redus, în total 10.000 de oameni. De asemenea, efectivele de grăniceri şi jandarmi au fost reduse de la 74.086 la 58.018 oameni. În ansamblu, forţele armate române au fost reduse, de la 419.000 de oameni în mai 1945, la doar 136.000 de oameni în decembrie 1947. În schimb, numărul trupelor sovietice staţionate în România a crescut de la 80.000, la 8 mai 1945, la 615.000, la 1 martie 1946. Deşi, treptat, numărul lor a scăzut (400.000 la 1 iunie 1946 şi 240.000 la 1 noiembrie 1946), ele au reprezentat elementul esenţial în desfăşurarea evenimentelor politice şi de altă natură ce au avut loc în ţara noastră, conform documentelor istorice publicate.

Prin actul de la 23 august 1944, Regele Mihai I a trădat Armata Română, care lupta pe front pentru apărarea graniţelor şi suveranităţii naţionale. Soldaţii români s-au trezit pe front, în urma acţiunii regale, dezarmaţi, umiliţi şi luaţi prizonieri de către ruşi. La 23 august 1944 drumul spre ocuparea ţării de către ruşi şi comunizarea României fusese deschis cu nonşalanţă de către Regele Mihai I. Pentru tot mai mulţi istorici români, actul de la 23 august 1944 e perceput ca o zi a trădării Armatei Române. O parte a generalilor Armatei Române şi-au dat seama de trădarea conducerii de la Bucureşti, care oferea ţara pe tavă comuniştilor ruşi şi au dorit să fugă în iarna lui 1945 în liniile germane din Cehoslovacia şi să se pună în slujba Guvernului Naţional condus de Horia Sima la Viena. Generalul Avramescu a fost arestat şi ucis de ruşi, ceilalţi generali români au fost închişi de către comunişti până la decretul de eliberare din 1964. La toţi veteranii de război care au luptat pe frontul de est li s-au luat gradele şi nu au primit pensie până în anul 1990, cu câteva excepţii în vremea lui Nicolae Ceauşescu. În acest context actul de la 23 August 1944 este din punct de vedere istoric o dramă militară şi politică pentru poporul român, de fapt începutul calvarului comunist de 40 de ani. În această zi ar trebui coborât în bernă Tricolorul în unităţile militare de pe cuprinsul patriei noastre.

 

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×