Sari la conținut
Forum Roportal
mircea_hodor

DIZERTATII INFANTILE PARASOCIOLOGICE

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Am folosit termenul de parasociologie,deoarece nu ma indoiesc de faptul ca exista printre dumneavoastra foarte multi care contesta bazele actualei sociologii.Intentionez ca pe aceasta constructie sa aduc argumente ulterior impotriva insasi a bazelor moralei sau eticii din zilele noastre...

Asadar una din bazele sociologiei este psihologia,insa psihologia asa cum o stim noi ,eludeaza intr-o mult prea mare masura notiunea de spirit,practic nu exista decit chimie,influente,instincte,determinari genetice,tipuri de caractere,si...cam atit;sau poate nu doar atit,insa...nu esentialul.Chiar si psihologii folosesc uneori istrumente carora nu le cunosc mecanismele(hipnoza),dar continua sa le nege(indirect),prin atitudinea pozitivista pe care si-o aroga.Pina si Freud-ca intemeietor al parapsihologiei,desi depasit net vizavi de al sau "complex Eudipian",se mentine in avangarda prin abordarea"para',fata de actualii psihologi...Lucrari complexe (gen "metafizica sexului-Julius Evola,sau moartea ca o linie a vietii),nu-si gasesc inca o corespondenta in psihologia zilelor noastr.;Urmind firul acestor observatii,am incercat sa-mi imaginez psihologia din perspectiva autentica,cea care tine cont de "bicomponenta"omului,adica atit de latura sa de 'animal',cit si de cea de spirit...Deja perspectivele unei astfel de gindiri ar promite abordari si evolutii innedite,mult mai pragmatice(in opinia mea),mult mai la obiect in ceea ce priveste OMUL,si ale sale determinari sociale,psihologice,etice,morale etc...

Marele paradox ,chiar si in actualul context,il constituie faptul ca sociologia pare sa tina mai mult se spirit,si mai putin chiar si de latura noastra"animalica' sugerata de psihologie...Morala sociala a zilelor noastre(e foarte posibil sa fi facut o comfuzie atribuind exagerat sociologiei caracteristicile moralei),cea care mai mult sau mai putin direct determina (intre altele)si suma tuturor prejudecatilor,pare sa fi fost creata ptr...roboti.E atit de departe uneori de specificul'uman",incit nu poti sa nu te simti cel mai ades in antiteza cu ea si- de aici 'masca' fiecaruia dintre noi,obligati pe de o parte sa 'pastram canoanele" si sa mintim(de cele mai multe ori) sau sa ne" ..... impotriva curentului" ori de cite ori simtim ca doar asa putem evolua.

Ma intreb cum ar suna un asa zis "dictionar de morala(suna deplasat,dar sa nu uitam ca exista si dictionarul manierelor elegante),unul care sa impace dualismul pe care-l mentionam anterior,unul care sa implice cele doua stiinte(si nu in antiteza asa cum par la momentul de fata),astfel incit sa accepte si un anumit grad de toleranta fata de unele atitudini,sa mai dezteleneasca ceva din cutumele intr-ale prejudecatilor de tot felul,si sa retina ca fiecare din noi incercam sa evoluam pe cai tot atit de diferite pe cit de diferiti sintem cu totii...

Fiecare dintre noi avem trairi, emotii si dorinte ascunse,multi dintre noi avem frustrari ascunse(chiar si noua insine se catre propriul subconstient),probabil ca daca lucrurile ar fi privite dintr-o perspectiva mai "adaptata"propriilor cerinte,nu ar mai exista disensiuni antagonice pe teme dintre cele mai diverse...

Exemplu;sexul-este o necesitate(ma contrazice cineva?),dar este incontinuare vazut ca ceva de care ne e jena,ceva care este admis doar" intr-un cadru civilizat":);in alte conditii automat devii subiect de atac din partea societatii...departe de mine a sugera ceva similar desfriului,nu asta e intentia rindurilor de fata,trebuie sa recunoastem insa ca in aceasta privinta,cu siguranta am incalcat cu totii odata cindva "actualele precepte morale".

SIC COGITO

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Nu era nevoie sa scrieti în majuscule pentru a atrage atentia unui nou topic postat.

 

Mai la obiect, dati exemple concrete de dizertatii infantile parasociologice ! Sau doriti sa se înteleaga ca introducerea d-stra se aliniaza sau se subliniaza cu titlul topicului.

 

Cât priveste manifestarea animalitatii spirituale în lumea intelectualitatii universitare, va dau eu un exemplu obiectiv...

Conferentiarul X sau Y, a spus ca "omul este un lup pentru om", dar nu a spus-o urlând ca un lup. Deci întrebarea este; ce fel de animal este conferentiarul X sau Y care habar nu are cum acest sofism a pus stapânire pe infantilismul sau sociologic sau parasociologic ?!

 

P.S. A-ti mai deschis un topic. Daca-i intrat în joc, întretine-ti jocul !

Editat de GeoFiloRo

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Nu era nevoie sa scrieti în majuscule pentru a atrage atentia unui nou topic postat.

 

Mai la obiect, dati exemple concrete de dizertatii infantile parasociologice ! Sau doriti sa se înteleaga ca introducerea d-stra se aliniaza sau se subliniaza cu titlul topicului.

 

Cât priveste manifestarea animalitatii spirituale în lumea intelectualitatii universitare, va dau eu un exemplu obiectiv...

Conferentiarul X sau Y, a spus ca "omul este un lup pentru om", dar nu a spus-o urlând ca un lup. Deci întrebarea este; ce fel de animal este conferentiarul X sau Y care habar nu are cum acest sofism a pus stapânire pe infantilismul sau sociologic sau parasociologic ?!

 

P.S. A-ti mai deschis un topic. Daca-i intrat în joc, întretine-ti jocul !

Am tinut sa nu epatez intr-un domeniu in care m-am ghidat doar de "bunul meu simt",deci da ,am considerat ca ma aliniez titlului topicului.

2)Nu eu am deschis cel de al doilea topic,doar am raspuns la el,si trebuie sa recunosc ,si mie mi-a sunat bizar sa nu ma pot folosi de definitia in sine a filosofiei...

3)In opinia mea ,exemplul dumneavoastra nu este neaparat un sofism,evident ca formularea se voia o comparatie cu unele din atributele lupului,atribute comune atit noua (ca oameni),cit si bietului lup.Daca ar fi urlat ca un lup(evident prin absurd)explicindu-si apartenenta la specia respectiva ,ar fi fost evident acelasi "sofism"(caci cine l-ar fi crezut).Si daca ar fi spus"omul este un animal pentru om",unde ar mai fi fost sofismul?!

Dar lunecam pe o panta care nu mi-a fost in obiectiv,caci si daca m-ar comvinge carui regn ii apartin,tot nu ar fi mai mult decit un mic argument in sensul utopicei schimbari pe care o sugeram...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Am folosit termenul de parasociologie,deoarece nu ma indoiesc de faptul ca exista printre dumneavoastra foarte multi care contesta bazele actualei sociologii.Intentionez ca pe aceasta constructie sa aduc argumente ulterior impotriva insasi a bazelor moralei sau eticii din zilele noastre...

Asadar una din bazele sociologiei este psihologia,insa psihologia asa cum o stim noi ,eludeaza intr-o mult prea mare masura notiunea de spirit,practic nu exista decit chimie,influente,instincte,determinari genetice,tipuri de caractere,si...cam atit;sau poate nu doar atit,insa...nu esentialul.Chiar si psihologii folosesc uneori istrumente carora nu le cunosc mecanismele(hipnoza),dar continua sa le nege(indirect),prin atitudinea pozitivista pe care si-o aroga.Pina si Freud-ca intemeietor al parapsihologiei,desi depasit net vizavi de al sau "complex Eudipian",se mentine in avangarda prin abordarea"para',fata de actualii psihologi...Lucrari complexe (gen "metafizica sexului-Julius Evola,sau moartea ca o linie a vietii),nu-si gasesc inca o corespondenta in psihologia zilelor noastr.;Urmind firul acestor observatii,am incercat sa-mi imaginez psihologia din perspectiva autentica,cea care tine cont de "bicomponenta"omului,adica atit de latura sa de 'animal',cit si de cea de spirit...Deja perspectivele unei astfel de gindiri ar promite abordari si evolutii innedite,mult mai pragmatice(in opinia mea),mult mai la obiect in ceea ce priveste OMUL,si ale sale determinari sociale,psihologice,etice,morale etc...

Marele paradox ,chiar si in actualul context,il constituie faptul ca sociologia pare sa tina mai mult se spirit,si mai putin chiar si de latura noastra"animalica' sugerata de psihologie...Morala sociala a zilelor noastre(e foarte posibil sa fi facut o comfuzie atribuind exagerat sociologiei caracteristicile moralei),cea care mai mult sau mai putin direct determina (intre altele)si suma tuturor prejudecatilor,pare sa fi fost creata ptr...roboti.E atit de departe uneori de specificul'uman",incit nu poti sa nu te simti cel mai ades in antiteza cu ea si- de aici 'masca' fiecaruia dintre noi,obligati pe de o parte sa 'pastram canoanele" si sa mintim(de cele mai multe ori) sau sa ne" ..... impotriva curentului" ori de cite ori simtim ca doar asa putem evolua.

Ma intreb cum ar suna un asa zis "dictionar de morala(suna deplasat,dar sa nu uitam ca exista si dictionarul manierelor elegante),unul care sa impace dualismul pe care-l mentionam anterior,unul care sa implice cele doua stiinte(si nu in antiteza asa cum par la momentul de fata),astfel incit sa accepte si un anumit grad de toleranta fata de unele atitudini,sa mai dezteleneasca ceva din cutumele intr-ale prejudecatilor de tot felul,si sa retina ca fiecare din noi incercam sa evoluam pe cai tot atit de diferite pe cit de diferiti sintem cu totii...

Fiecare dintre noi avem trairi, emotii si dorinte ascunse,multi dintre noi avem frustrari ascunse(chiar si noua insine se catre propriul subconstient),probabil ca daca lucrurile ar fi privite dintr-o perspectiva mai "adaptata"propriilor cerinte,nu ar mai exista disensiuni antagonice pe teme dintre cele mai diverse...

Exemplu;sexul-este o necesitate(ma contrazice cineva?),dar este incontinuare vazut ca ceva de care ne e jena,ceva care este admis doar" intr-un cadru civilizat":);in alte conditii automat devii subiect de atac din partea societatii...departe de mine a sugera ceva similar desfriului,nu asta e intentia rindurilor de fata,trebuie sa recunoastem insa ca in aceasta privinta,cu siguranta am incalcat cu totii odata cindva "actualele precepte morale".

SIC COGITO

N-aş vrea să te superi pe mine, însă voi începe cu o notă un picuţ critică la adresa introducerii tale...

În primul rând titlul topicului, dincolo de faptul că l-ai scris cu majuscule, este unul din care nu înţelegem prea mare lucru. Şi din cauza asta ne ducem automat cu gândul la un eventual conţinut pompos, bombastic, ca să nu spun altfel. Păi ce-i aia parasociologic şi ce vrea să semnifice sintagma dizertaţii infantile parasociologice?

Mai departe, spui ca, citez: "psihologia asa cum o stim noi ,eludeaza intr-o mult prea mare masura notiunea de spirit ,practic nu exista decit chimie,influente,instincte,determinari genetice,tipuri de caractere,si...cam atit" şi mergi pe ideea atitudinii pozitiviste a psihologilor şi pe cea că aceştia ar eluda esenţialul.

Părerea mea e că porneşti de la nişte premise greşite. Să nu uităm că psihologia, etimologic, însemnă ştiinţa psyche-ului ( în limba greacă: ψυχή psyché = suflet). Deşi azi putem spune că ea se concentrează asupra studiului proceselor mentale ca atenţia, inteligența, memoria, percepția, gândirea, motivaţia precum și asupra experiențelor interioare, fie ele conştiente sau inconştiente şi încearcă din răsputeri să răspundă la întrebarea cum anume a apărut conştiinţa, asta nu înseamnă că într-un viitor nu va lua în considerare şi problematica spiritului.

La fel, să nu uităm că psihologia ca ştiinţă, în devenirea şi afirmarea ei, a parcurs un drum foarte greu şi sinuos. A fost o mare luptă până să se accepte ideea că psihicul poate fi şi subiect de cercetare ştiinţifică şi nu doar de speculaţie metafizică. A început prin a studia comportamentul (ca în behaviorism), pentru că nici nu se putea altfel, însă psihologia nu eludează nimic, ea doar încearcă să descifreze treptat natura psihicului şi mecanismele organizării acestuia.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

N-aş vrea să te superi pe mine, însă voi începe cu o notă un picuţ critică la adresa introducerii tale...

În primul rând titlul topicului, dincolo de faptul că l-ai scris cu majuscule, este unul din care nu înţelegem prea mare lucru. Şi din cauza asta ne ducem automat cu gândul la un eventual conţinut pompos, bombastic, ca să nu spun altfel. Păi ce-i aia parasociologic şi ce vrea să semnifice sintagma dizertaţii infantile parasociologice?

Mai departe, spui ca, citez: "psihologia asa cum o stim noi ,eludeaza intr-o mult prea mare masura notiunea de spirit ,practic nu exista decit chimie,influente,instincte,determinari genetice,tipuri de caractere,si...cam atit" şi mergi pe ideea atitudinii pozitiviste a psihologilor şi pe cea că aceştia ar eluda esenţialul.

Părerea mea e că porneşti de la nişte premise greşite. Să nu uităm că psihologia, etimologic, însemnă ştiinţa psyche-ului ( în limba greacă: ψυχή psyché = suflet). Deşi azi putem spune că ea se concentrează asupra studiului proceselor mentale ca atenţia, inteligența, memoria, percepția, gândirea, motivaţia precum și asupra experiențelor interioare, fie ele conştiente sau inconştiente şi încearcă din răsputeri să răspundă la întrebarea cum anume a apărut conştiinţa, asta nu înseamnă că într-un viitor nu va lua în considerare şi problematica spiritului.

La fel, să nu uităm că psihologia ca ştiinţă, în devenirea şi afirmarea ei, a parcurs un drum foarte greu şi sinuos. A fost o mare luptă până să se accepte ideea că psihicul poate fi şi subiect de cercetare ştiinţifică şi nu doar de speculaţie metafizică. A început prin a studia comportamentul (ca în behaviorism), pentru că nici nu se putea altfel, însă psihologia nu eludează nimic, ea doar încearcă să descifreze treptat natura psihicului şi mecanismele organizării acestuia.

A propos de ce scria Vriies, e o foarte mare confuzie intre minte si suflet. Another ball game! In continuarea aceleeasi idei, te aprob ca "psihologia asa cum o stim noi ,eludeaza intr-o mult prea mare masura notiunea de spirit ,practic nu exista decit chimie,influente,instincte,determinari genetice,tipuri de caractere,si...cam atit". Psihologia se vrea o stiinta a sufletului, dar abordeaza manifestarile mintii, sau o studiaza din perspectiva mentalului. Evalueaza ideile, etc.. Psihicul... in maracini... Cui ii pasa ce simti???

Mentionez ca textul anterior nu-mi apartine,eu doar l-am reprodus caci raspunde mai bine decit as fi raspuns eu...

Cit priveste abordarea bombastica,nu am tinut sa sune asa,am plecat de la comparatia gen"parapsihologie","paranormal",puteam la fel de bine sa spun "meta"...am considerat ca se apropie mai bine de ceea ce vreau eu sa spun,si sincer nu cred sa fi fost unul mai bun;Iar expresia "infantila"am specificat deja ca mi-am atribuit-o,cit de "bombastic"mai poate sa sune...

" Părerea mea e că porneşti de la nişte premise greşite. Să nu uităm că psihologia, etimologic, însemnă ştiinţa psyche-ului ( în limba greacă: ψυχή psyché = suflet). Deşi azi putem spune că ea se concentrează asupra studiului proceselor mentale ca atenţia, inteligența, memoria, percepția, gândirea, motivaţia precum și asupra experiențelor interioare, fie ele conştiente sau inconştiente şi încearcă din răsputeri să răspundă la întrebarea cum anume a apărut conştiinţa, asta nu înseamnă că într-un viitor nu va lua în considerare şi problematica spiritului ".-Pai de la care premise gresite pornesc,constat ca de fapt imi dati dreptate...sau ar trebui sa ma manifest cu compasiune si intelegere vizavi de faptul ca desi se ocupa de altceva decit ii este menirea(psiche"),face totusi eforturi considerabile si lupta ca poate intr-o zi o sa se ocupe si de ceea ce ii sugereaza propriul nume...Dar ce si de ce sa trebuiasca sa mai asteptam,avem deja o multime de argumente,autori, lucrari care ar fi trebuit deja sa impinga lucrurile in acest sens.Nu cumva tocmai pozitivismul de care spuneam e de vina?!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

E foarte mare confuzie între minte şi suflet, aşa e, dar am aşa senzaţia că şi tu împărtăşeşti această confuzie. Dacă mă înşel, te rog să mă scuzi, însă te invit să aduci ceva lumină întru lămurirea conceptelor de minte şi suflet.

 

Dacă textul "psihologia asa cum o stim noi ,eludeaza intr-o mult prea mare masura notiunea de spirit ,practic nu exista decit chimie,influente,instincte,determinari genetice,tipuri de caractere,si...cam atit" nu-ţi aparţine, chestia e că l-ai expus şi că eşti de acord cu el. Oricum, ideea acestuia e greşită.

 

Nu, nu ţi-am dat dreptate. Ţi-am explicat doar că, reiterez, psihologia a parcurs un drum foarte greu şi sinuos şi a fost o mare luptă până să se accepte ideea că psihicul poate fi şi subiect de cercetare ştiinţifică şi nu doar de speculaţie metafizică.

Iar astăzi psihologia se ocupă de mult mai multe lucruri, decât cele pe care crezi că le-ai sesizat tu iar pozitivismul de care vorbeşti ţine mai degrabă de istoria psihologiei.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

E foarte mare confuzie între minte şi suflet, aşa e, dar am aşa senzaţia că şi tu împărtăşeşti această confuzie. Dacă mă înşel, te rog să mă scuzi, însă te invit să aduci ceva lumină întru lămurirea conceptelor de minte şi suflet.

 

Dacă textul "psihologia asa cum o stim noi ,eludeaza intr-o mult prea mare masura notiunea de spirit ,practic nu exista decit chimie,influente,instincte,determinari genetice,tipuri de caractere,si...cam atit" nu-ţi aparţine, chestia e că l-ai expus şi că eşti de acord cu el. Oricum, ideea acestuia e greşită.

 

Nu, nu ţi-am dat dreptate. Ţi-am explicat doar că, reiterez, psihologia a parcurs un drum foarte greu şi sinuos şi a fost o mare luptă până să se accepte ideea că psihicul poate fi şi subiect de cercetare ştiinţifică şi nu doar de speculaţie metafizică.

Iar astăzi psihologia se ocupă de mult mai multe lucruri, decât cele pe care crezi că le-ai sesizat tu iar pozitivismul de care vorbeşti ţine mai degrabă de istoria psihologiei.

Textul scris in italic este al meu,(se regaseste si in textul initial al topicului),el a fost doar citat,dar admitind ca sint un"profan"in materie,insasi textul dumneavoastra(cel pe care si eu l-am citat),text care pare sa vina de la cineva informat si care are ceva de spus in aceasta privinta,ar fi suficient ptr.a-mi alimenta indoielile manifestate...Va rog sa reevaluati propriul dumneavoastra raspuns,si sa vedeti daca ma insel cu ceva.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Textul scris in italic este al meu,(se regaseste si in textul initial al topicului),el a fost doar citat,dar admitind ca sint un"profan"in materie,insasi textul dumneavoastra(cel pe care si eu l-am citat),text care pare sa vina de la cineva informat si care are ceva de spus in aceasta privinta,ar fi suficient ptr.a-mi alimenta indoielile manifestate...Va rog sa reevaluati propriul dumneavoastra raspuns,si sa vedeti daca ma insel cu ceva.

Sa vad dacă vă înşelaţi...în ce privinţă? V-aş ruga să specificaţi mai clar care ar fi obiectul acestui thread sau, mai simplu spus, despre ce anume vreţi să discutăm aici. Despre obiectul psihologiei şi despre faptul că ea eludează astăzi noţiunea de spirit? Despre psihologia din perspectivă autentică, adică, în formularea dumneavoastră, "cea care tine cont de "bicomponenta"omului,adica atit de latura sa de 'animal',cit si de cea de spirit"? Despre morala zilelor noastre?

 

Apropo, să ştiţi că oricât m-aş strădui nu pot să-l descopăr pe Freud ca fiind întemeietor al parapsihologiei, aşa cum susţineţi, printre altele, în postarea introductivă.

 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

N-aş vrea să te superi pe mine, însă voi începe cu o notă un picuţ critică la adresa introducerii tale...

În primul rând titlul topicului, dincolo de faptul că l-ai scris cu majuscule, este unul din care nu înţelegem prea mare lucru. Şi din cauza asta ne ducem automat cu gândul la un eventual conţinut pompos, bombastic, ca să nu spun altfel. Păi ce-i aia parasociologic şi ce vrea să semnifice sintagma dizertaţii infantile parasociologice?

Mai departe, spui ca, citez: "psihologia asa cum o stim noi ,eludeaza intr-o mult prea mare masura notiunea de spirit ,practic nu exista decit chimie,influente,instincte,determinari genetice,tipuri de caractere,si...cam atit" şi mergi pe ideea atitudinii pozitiviste a psihologilor şi pe cea că aceştia ar eluda esenţialul.

Părerea mea e că porneşti de la nişte premise greşite. Să nu uităm că psihologia, etimologic, însemnă ştiinţa psyche-ului ( în limba greacă: ψυχή psyché = suflet). Deşi azi putem spune că ea se concentrează asupra studiului proceselor mentale ca atenţia, inteligența, memoria, percepția, gândirea, motivaţia precum și asupra experiențelor interioare, fie ele conştiente sau inconştiente şi încearcă din răsputeri să răspundă la întrebarea cum anume a apărut conştiinţa, asta nu înseamnă că într-un viitor nu va lua în considerare şi problematica spiritului.

La fel, să nu uităm că psihologia ca ştiinţă, în devenirea şi afirmarea ei, a parcurs un drum foarte greu şi sinuos. A fost o mare luptă până să se accepte ideea că psihicul poate fi şi subiect de cercetare ştiinţifică şi nu doar de speculaţie metafizică. A început prin a studia comportamentul (ca în behaviorism), pentru că nici nu se putea altfel, însă psihologia nu eludează nimic, ea doar încearcă să descifreze treptat natura psihicului şi mecanismele organizării acestuia.

M-am referit la textul care incepe cu "parerea mea",si se termina cu"asta nu inseamna ca in viitor..."In al doilea rind ,titlul de intemeietor al parapsihologiei al lui Freud,nu i l-am atribuit eu,e recunoscut in anale.

Cit priveste intentia acestui topic,ea se voia un pic ma ampla,era si despre psiholgie din perspectiva influentei sale asupra conceptiilor actuale legate de om,de atributele sale,de determinarile sale reale,si aici evident sint implicate si conexiunile cu morala zilelor noastre...dar daca dumneavoastra considerati ca e perfect asa cum e acum,si ca psihologia nu are ce reprosuri sa-si faca ,atunci e totul perfect.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Vai de mine! Cum să consider că toul e perfect? Departe de mine de a afirma aşa ceva şi, vă rog, nu-mi puneţi în cârcă (în spuse) mai mult decât pot duce!

 

V-aş ruga să-mi daţi măcar vreo două exemple de astfel de anale (mă refer la surse credibile) în care i se atribuie titlul de întemeietor al parapsihologiei lui Freud. Pe pariu că nu veţi găsi aşa ceva? smile.png


Cât despre "psiholgia din perspectiva influentei sale asupra conceptiilor actuale legate de om,de atributele sale,de determinarile sale reale..." probabil c-am putea merge pe linia William James - Jung - Maslow - Grof - Ken Wilber - Charles Tart, adică, cumva pe linia psihologiei transpersonale. Menţionez că nu-s tobă de aşa ceva, însă ar fi interesantă o discuţie pe tema asta punând accentul, bineînţeles, pe implicaţiile filosofice care decurg de aici.

Editat de Vriies

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×