luat de mic de pe maidan,
a fost crescut ca vai de capul lui, într-o cusca de 3 m, la întuneric si frig, sa tot fie vreo 7-8 ani.
într-un târziu, a fost parasit de catre stapâni si lasat in grija sortii.
soarta care a facut sa se plimbe vreun an de zile la vreo 500 km distanta, prin Bucuresti,
la cineva care a avut grija de el.
dupa diferite tratamente acolo, i s-a gasit un loc mai bun în Germania, cu posibilitate de adoptie.
din pacate (sau din fericire pentru el), cei care vroiau sa-l adopte n-au stiut ca un câine stresat de drum si de viata de pâna atunci
nu face sluj din prima secunda cu necunoscuti, astfel ca l-a muscat de mâna pe posibilul parinte adoptiv,
care, în secunda doi, si-a suit posteriorul in masina si s-a carat asa cum a venit, mai putin bandajul de la mâna,
pe care nu-l avea prevazut în plan.
în sfârsit, Frodo a ajuns la un adapost onorabil, cu oameni inimosi, care l-au tratat cum au putut ei mai bine.
din pacate, nu s-a gasit alta solutie mai buna pentru el.
câteva luni a avut o viata linistita.
într-o zi, cineva l-a gasit de dimineata mai mult mort decât viu.
dus de urgenta la un veterinar, s-a descoperit o întorsatura de stomac (frecventa la unii câini mai batrâni).
operatia n-a reusit si a fost adormit pentru totdeauna.
astea-s câteva poze cu Frodo,
un câine venit pe lume undeva printre darâmaturi în RO si adormit pe masa de operatie în DE.
povestea lui s-a terminat, ca si povestea mea despre el.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
