Concurs

[Amarena 13832]

4.

 

Nu sunt genul care leaga prietenii pe internet dar precum in viata exista exceptii la aproape orice, s-a intamplat sa intalnesc pe acest forum o persona care mi-a devenit apropiata ca o sora. Nu ca as avea vreo sora ca sa pot face comparatia, dar, daca as fi avut, cu siguranta ca relatia noastra ar fi fost asemanatoare. Suntem doua firi extrem de diferite, iar eu fiind persoana care crede cu convingere ca doar cine seamana se aduna, am avut placuta surprindere sa mi se dovedeasca (,) contrariul. Ne completam. Ea e calma, optimista, prefera sa vada binele in totul, eu sunt temperamentala, pesimista, prima data vad jumatatea goala a paharului.
Dupa o lunga perioada de conversat pe forum, pe messager si prin e-mailuri, am avut sansa de a ne intalni in persoana. Am petrecut doar cateva zile impreuna, mult prea putin timp si mi-as fi dorit ca apropierea dintre noi sa nu fie doar sufleteasca. Dar ce sunt cateva mii de kilometri intr-o prietenie ca a noastra ? O inconvenienta, nimic mai mult.
Imi amintesc mereu de prima zi cand ne-am intalnit, amandoua sosite in tara din diaspora. Era o caldura de se topeau pietrele. Ne-am vorbit sa ne intalnim in centrul orasului la fantana arteziana si de acolo sa cutreieram orasul. Zis si facut. Ne-am intalnit. Ea imbracata comod, practic, eu imbracata si machiata de parca mergeam la premiile Oscar. Pantofii mei cu tocuri de 5 centimetri nu s-au inteles deloc bine cu strada pietruita si genele mi s-au lipit unele de altele de la tona de rimel.
- Ce bine arati ! imi zice ea, plantandu-mi un pupic pe obraz.
- Ce naspa ma simt, mi-e cald, picioarele ma omoara, nu vad pe unde merg, sunt ametita si mi-e o greata de mor, raspund eu chinuita de elemente si de propria vanitate prosteasca.
- Vrei sa mergi la hotel sa te schimbi ? intreba ea
- Pot ? Ai rabdare sa ma astepti ? Vai, mersi mult de tot. Hai sa mergem.
De data asta m-am imbracat adecvat si pornit'am sa facem pe turistele. Ea de fapt, ca pentru mine acela era orasul meu natal. Am decis sa urcam pe munte cu telefericul. In cabina o zapuseala monstru.
- Oare astia nu au aer conditionat in telecabine ? intreaba ea in soapta.
Nu stiu daca am raspuns ceva dar cert e ca dupa cateva secunde ne-a bufnit rasul pe amandoua.
La sfarsitul zilei, am luat cina la un restaurant cu specialitati traditionale. Eu am savurat o carafa de vin rosu iar ea o clatita la cuptor umpluta cu nush ce mirodenii de si in ziua de azi vorbeste de ea.

 

 

 

 

 

 

____________________________________________________________________________________________

 

 

 

 

 

 

 

5.

 

Tristetea e cel mai bun tovaras al sufletului. Tristetea scoate din noi amintiri, nostalgii, regrete, ne arata partea intunecata a lunii, ne trimite in reverii intense ca niste realitati si in realitati reci ca moartea, ceea ce nu e rau, avand in vedere ca moartea e singura destinatie pentru care ne pregatim toata viata.

Roportal a inceput ca un vis si a ramas la fel. Un vis chinuit, ciudat, din care nu te poti trezi si care se schimba ca fatetele unui caleidoscop. E un drog, desi uneori nu are efectul unui drog. Doar sevrajul e la fel. Lipsa.
Stiam sa tac si inainte, dar am invatat si mai mult: sa nu raspund. O data cu asta am invatat ce inseamna frustrarea de a nu fi inteles, de a nu intelege.
Roportal a amestecat in mine un curcubeu de stari si de trairi. M-a facut sa urasc, sa ajut, sa doresc, sa dispretuiesc, uneori chiar sa iubesc. Ca si cum ai putea iubi umbra Fetei Morgana...
Cea mai intensa amintire de pe roportal este roportalul insusi.
Tristetea m-a adus aici si s-a cuibarit impreuna cu mine intre paginile forumului.
Regret ceva? Da. Regret ca am ajuns aici, ca am ramas aici.
Cui ii pasa? Tristetii mele ii pasa, nimanui altcuiva.
Nici macar mie.

 

 

 

 

 

 

 

Ca sa le postez in timp real, inseamna sa mi le grupeze in acelasi mesaj...

Editat August 26, 2013 de Amarena

[Amarena 13832]

Cine e urmatorul/ea?

 

Stiu sigur ca s-au adunat multe amintiri frumoase, deci aveti de unde scrie.

 

Sunt curioasa cate se vor aduna pana duminica..

 

(sa zicem ca topicul asta e o avanpremiera la intalnirea din octombrie.. al saptelea an, numar magic, chestii.. :)) )

[Ampera 10661]

ama, daca nu mai posteaza nimeni, ma recalifici? (oricum am cele mai multe puncte)

 

 

daca trimiteti povesti, va bat pe toti! il pun pe zåbelea sa va bata, ca e bataus då dr taberei.

 

eu vreau premiul ala

[The Unknown 15043]

Stiu sigur ca s-au adunat multe amintiri frumoase, deci aveti de unde scrie.

 

Nu pot sa-mi aduc aminte de absolut nimic!!! precis din cauza ca nu cunosc personal pe nimeni.

[Amarena 13832]

Nu, ca se strica mezambleul aici. Ori suntem rigurosi, ori nu mai suntem.

Conditia era ca postarile sa fie anonime.

Mai povesteste ceva.

 

Mai este timp pana duminica la ora 14.. va mai astept.

[Ampera 10661]

dar premiu de 'onoare' pt cele mai multe voturi (daca ramane asa), primesc? :D

 

(tiganu' din mine trebuie sa-si faca 'meseria')

[Amarena 13832]

da, ala de care-am vorbitara in particuler.

sau mai vrei unu?!

[Ampera 10661]

ala e suficient

 

bodga-proste!

[Amarena 13832]

6.

 

Draga roportalian, o sa te tin anonim ca nu meriti faima, nu de alta - dar o sa te invadeze in PM 1st gagicile. Da, de tine vorbesc, barbat roportalian.

Aseaza-te, simte-te (da, da...de tine e vb) si citeste-ma. Blues a deschis azi (29.08.2013 topic despre cum ne ridicam cand ne e f greu si ni se intampla ceva rahaturi in viata) si imediat mi-a fugit mintea la tine. Si dupa ce mi-a fugit mintea la tine stateam si ma gandeam daca vreodata ti-am multumit. Daca ti-am multumit ca ai existat in viata mea in una din cele mai negre perioade ale mele. Toata lumea mea se prabusise, nu ma tinea vie decat faptul ca trebuie sa ma duc al job a 2-a zi. Eram atat de departe unul de celalalt, nu ne lega decat o amicitie, prietenie virtuala, o prietenie unde nu exista diferenta de sex. Eram userul X si userul Y si nimic mai mult. Si cu toate astea, stateai si imi ascultai necazurile, treceai cu mine prin momentele mele grele si ma scoteai la lumina, chiar daca numai pt o peridoada f scurta, ma faceai sa uit de mizeria din viata mea. Aveai stilul specific de caterinca pentru care multi alti roportalieni te plac si cu stilul ala ne barfeam pe skype la o cafea si o lulea, si ne barfeam pana ma vedeai ca zambesc putin. Nu stiu de ce te-ai oprit asupra mea sa-ti pierzi vremea cu mine, dar sa stii ca mare lucru ai facut. Ai fost omul de care aveam nevoie in viata mea, ai fost prietenul de care aveam nevoie. Multumesc ca nu ai cerut niciodata sa iti povestesc mai mult decat voiam, ca ai ramas discret si ca ai considerat ca-s om demn de ajutat asa cum m-ai ajutat tu.
Draga roportalian, multumesc! Dau si de baut cum am promis si inchid prin a spune ca-ti doresc ca viata sa nu te puna niciodata in situatia in care ai avea nevoie de asa ajutor cum mi-ai dat tu. Dar nu uita, daca se intampla, stii unde ma gasesti.

[Amarena 13832]

Gata? Nu prea aveti chef de povestit, scoate omul cu clestele doua vorbe de la voi. Vorbaretilor!