Probleme in cuplu

[^Dorin 8]

Salutare lume virtula ! Vin si eu cu un subiect care ma framanta in viata de zi cu zi.

Sunt casatorit de 8 ani, am un copil de patru anisori, pe drum un altul.

Inainte de casatorie, la insistentele ei, am achizitionat un apartament printr-un credit ipotecar, in perioada boom-ului, la care platim rate destul de mari. Eu imi doream altceva si in timp, dupa ce reuseam, impreuna, sa strangem o buna parte din suma necesara achizitionarii unei case. E adevarat, nici eu nu aveam de unde sa stiu ca dupa cativa ani preturile vor scadea semnificativ. Azi, daca s-ar fi intamplat sa punem in practica dorinta mea, pentru noi era cu mult mai bine. Sa zicem ca e nesansa sau sa fie prostia ?

Toate bune si frumoase pana la casatorie si primul copil. Dupa venirea pe lume a primului copil au aparut primele probleme serioase de comunicare cu sotia. Discutiile porneau de la tot felul de banalitati, de la dorintele mele si cele ale sotiei. In timp s-au adancit, inclinand uneori, din ambele parti, sa ne despartim. Au aparut in timp si probleme generate de viata sexuala, mai bine zis de lipsa ei. Disponibilitatea ei era din ce in ce mai redusa, fara pasiune si implicare. Nu stiu, asta simteam eu.

De dragul copilului, uneori si a confuziei mele legata de relatie, de sentimentele mele, am continuat.

Intre timp ea a terminat concediul de maternitate si si-a gasit un alt job unde castiga bine, chiar foarte bine, raportandu-ne la salariile oferite in Romania. Ne-am mai revenit financiar si incepuse sa ne mearga binisor. Cat de cat si relatia si-a mai revenit, si comunicarea s-a mai destins, inclusiv viata sexuala.

Disctutii legate de cel de-al doilea copil erau limitate de situatia noastra financiara, de viitorul pe care il puteam oferi copiilor nostri. Mereu a sustinut ca nu-si doreste un altul, la fel si eu.

Si totusi, in ultima perioada, am simtit ca asta vrea, uneori mentionandu-mi ca daca ramane insarcinata va pastra sarcina. M-am ferit cat am putut, dar s-a intamplat. Cred ca reusit sa ma pacaleasca cu perioada fertila si o neispiratie de cateva secunde...

Ce vreau sa aduc acum in discutie e altceva: nemultumirea ei legata de job. Chiar daca castiga bine, implicarea si timpul petrecut la job erau pe masura. Cu timpul era din ce in ce mai afectata, de ceea ce vroia ea sa faca pe plan profesional si ce i s-a oferit. Si-a dorit o activitate de birou si a avut parte de joburi in care trebuia sa se implice destul de mult si fizic.

In tot acest timp si-a caut mereu altceva dar nu i-a suras sansa.

Am impresia ca a gasit rezolvarea de a nu se mai implica la acest job prin a ramane insarcinata, de a forta nota, neinteresand-o consecintele, ce implica un alt copil si viitorul copiilor nostri. A gasit o solutie de moment, o usurare, crezand ca eu voi accepta situatia si ma voi implica mai mult.

Nu zic ca n-am facut asta, intre timp schimbandu-mi jobul si castigand mai bine. Recunosc, a fost cu mult noroc. Dar si norocul asta...

De cand am aflat ca ramas insarcinata, in loc sa ma bucur de asta, mereu duc o lupta cu mine insumi. Ma simt mintit si folosit. Poate ca nu e asa, dar ea nici nu se straduie sa ma convinga ca a fost un accident. Aproape ca nu pot sa mai zambesc deschis.

Ma gandesc la viitor, oameni buni. Nu la cel apropiat, pe termen foarte lung. Eu am o varsta si cand copiii mei se apropie de 20 de ani, eu voi fi cu cativa ani inainte de pensionare. Imi este teama de ce vad azi, de oameni ajunsi la 50 de ani, fara job si fara sansa de a gasi altceva, indiferent de pregatire.

Au aparut din nou, inevitabil, discutiile contrare, uneori alimentate cu si de la reprosurile mele, comunicarea e din ce in ce mai afectata...

Pentru prima data simt cu convingere ca nu mai vreau sa continui.

Dar ma gandesc la copilul meu pe care-l iubesc enorm, ma gandesc si la cel de-al doilea care nu are nici o vina, ma gandesc la stabilitatea lor emotionala, la educatia lor, la sansa lor in viata.

De ea ma simt din ce in ce mai distant si cred ca voi trai toata viata cu sentimentul ca a fortat nota, ca s-a folosit de mine, negandindu-se la consecinte.

Mai mult, suntem plini de datori si orice incercare de separare, cel care va ramane cu casa, va conduce inevitabil la imposibilitatea de a plati ratele la credit.

Simt ca ea cunoaste bine aceste lucruri si le exploateaza.

Nu-mi gasesc linistea si nu pot fi clar radical. Asta ar fi prima solutie, poate ca mie imi va fi bine, dar vor suferi copiii. Daca nu acum, cu siguranta mai tarziu.

Nu stiu ce sa fac.

Editat August 4, 2013 de ^Dorin

[Athmy 2564]

Chiar daca a urmarit sa ramana insarcinata fara sa te implice in aceasta decizie, tot nu s-a intamplat asta fara sa stii ca nu este protejata.

Si cand nu esti protejat metodele babesti dau rezultate babesti: poti ramane sau nu, in functie de noroc.

 

Eu vad ca tie nu iti prea surade ideea unui alt copil pentru ca nu stii ce va fi peste 20 de ani, insa daca nu ai fi asa de revoltat si negativist ti-ai da seama ca la varsta asta este cel mai bun moment pentru al doilea copil, mai ales ca spuneti ca v-ati mai redresat financiar. Mai tarziu nu vei regreta nici 5 copii, d-apoi 2. Resimti o mare responsabilitate si este normal, dar nu uita ca si pentru o mama este acelasi lucru. Iar daca amandoi vreti binele copiilor, tot este o responsabilitate impartasita.

 

Adevarul e ca acum ai o datorie in plus, dar nu este vorba despre vreo suferinta pricinuita copiilor, decat daca nu iti asumi responsabilitatea. Chiar daca te desparti de sotie ramai tatal copiilor si trebuie sa ajuti in cresterea si educarea lor. Iar de departe e mai greu sa faci asta.

[S.R. 5188]

Ma gandesc la viitor, oameni buni. Nu la cel apropiat, pe termen foarte lung. Eu am o varsta si cand copiii mei se apropie de 20 de ani, eu voi fi cu cativa ani inainte de pensionare. Imi este teama de ce vad azi, de oameni ajunsi la 50 de ani, fara job si fara sansa de a gasi altceva, indiferent de pregatire.

De ea ma simt din ce in ce mai distant si cred ca voi trai toata viata cu sentimentul ca a fortat nota, ca s-a folosit de mine, negandindu-se la consecinte.

Mai mult, suntem plini de datori si orice incercare de separare, cel care va ramane cu casa, va conduce inevitabil la imposibilitatea de a plati ratele la credit.

Simt ca ea cunoaste bine aceste lucruri si le exploateaza.

Nu-mi gasesc linistea si nu pot fi clar radical. Asta ar fi prima solutie, poate ca mie imi va fi bine, dar vor suferi copiii. Daca nu acum, cu siguranta mai tarziu.

Nu stiu ce sa fac.

 

Am am aproape 30 de ani, tata are ceva peste 50. Ia pensie si are si job la companie privata exact ce a lucrat si inainte sa se pensioneze, doar ca atunci era la buget. Deci se poate.

 

Cred ca esti egoist tu acum. Din tot ce am citit rezulta ca tie nu iti convin multe chestii, nu vad unde scrie ce ii convine sotiei sau copiilor.

 

E cam naspa cand nu sunt bani (=divort).

 

Mai gandeste-te si ia casatoria ca pe ce e - un contract.

[Sara' 1500]

Eu cred ca esti prea negativist, prea le vezi ca in povestea cu drobul de sare si ingrozitor de egoist.

Vorbeste clar cu sotia si spune-i ca nu mai accepti un alt copil, in afara celor 2. Si, daca tot nu mai vrei copii deloc-deloc, de ce dai vina pe sotie, care si-i doreste ? Nu ai decat sa-ti faci vasectomie si ai scapat de griji. Asa ar fi cel mai corect. :D

[The Bitch 15151]

Din tot ce am citit in mesajul tau Dorine, reiese doar ce simti tu, impresiile si presupunerile tale, nu ceva dovedit fara dubiu. E rau daca iti consideri nevasta o persoana atat de egoista si iresponsabila incat sa vrea sa aduca pe lume un copil doar pentru a-si satisface propriile nevoi si rezolva nemultumirile precum cel cu locul de munca. Ca te simti tu folosit si mintit, asta e altceva. Tu o cunosti pe sotia ta nu noi, asadar chiar crezi ca e o astfel de persoana atat de josnica ?

Nu zic ca nu exista astfel de femei, din pacate exista dar intrebarea ar fi...este sotia ta o astfel de femeie ?

 

Am insa o nedumerire. Dupa spusele tale ea ar fi zis ca daca se intampla sa ramana insarcinata va pastra sarcina. Deduc ca nu ati folosit metode contraceptive. De ce ? Ar fi si cazut ca doua persoane intr-un cuplu care nu-si mai doresc copii sa ia masuri pentru a preveni o sarcina, nu crezi ? Sunteti oameni maturi ce naiba, doar nu ati trait cu impresia ca "feritul" sau metoda cu clendarul sunt metode sigure ?

Editat August 4, 2013 de Naeema

[lupini 4967]

Ce nu-mi plac mie oamenii care fac lucruri iresponsabile ! Îşi complică viaţa vreme de un an-doi, şi apoi se chinuie zeci de ani cum să iasă din complicaţii.

 

În privinţa copiilor, nu e nimic de făcut: unul e prezent, iar altul e pe drum. Părinţii vor trebuie să se chinuie cu creşterea şi educarea lor. Cine are nevoie de copii, trebuie să ştie că şi copiii au nevoie de îngrijire şi educaţie, nu doar că faci copii de dragul făcutului.

 

În privinţa banilor şi a ipotecii, la fel: nu e nimic de făcut, decât de muncit. Eu întotdeauna am avut o convingere: banii trebuie împrumutaţi, doar dacă vrem să ne deschidem o afacere, sau pentru a ne salva de o boală. Pentru nimic altceva. Cei care împrumută bani pentru a-şi cumpăra casă, masă, maşină, şi aşa mai departe, vor constata că va veni vremea când vor dori să....mda.

 

Ce bine că eu nu îmi doresc copii, şi nici nu am bani de dat la vreo bancă ! :phiu:

[Rodica` 6515]

Ce nu-mi plac mie oamenii care fac lucruri iresponsabile !

 

Cum ar fi topice de dat la rumegat? Nici mie....

 

 

Lupini, un mare popa zicea nu demult pe un post de mare audienta ca familia este valoarea cea mai de pret a crestinismului iar rolul crestinului pe lume este acela de a lasa urmasi. Ce parere ai?

Editat August 4, 2013 de Rodica`

[Sara' 1500]

Lupini, din cate stiu eu, tu nu esti insurat. E normal sa privesti lucrurile in modul asta, dar nu mai compara situatia ta cu a initiatorului acestui topic.

[lupini 4967]

Lupini, un mare popa zicea nu demult pe un post de mare audienta ca familia este valoarea cea mai de pret a crestinismului iar rolul crestinului pe lume este acela de a lasa urmasi. Ce parere ai?

 

Nefiind un topic religios, nu comentez spusele popii pentru că iar se lungeşte discuţia pe teme religioase. Aş comenta cu cea mai mare plăcere dacă ar fi un asemenea topic ăsta.

 

Dar că tot mă mănâncă degetele, spun că rolul creştinismului nu e de a lăsa urmaşi ci de a lăsa mântuire, şi cu asta, am încheiat discuţia religioasă aici.

 

Discuţia mea este despre cei care fac copii, şi apoi se vaită că nu ştiu ce va fi cu ei. Asta nu-mi place mie !

[Sara' 1500]

In cazul de fata, sotul se plange ca iar face nevasta un copil.

Este egoism si imatur ca cel care nu mai vrea sa aiba copii, in loc sa se sterilizeze pe el insusi, da vina pe partenera de viata, care chiar isi doreste copii.

Nu vrei copii, iei masuri pt tine insuti, nu ai pretentia sa faca asta, partenera.

Editat August 4, 2013 de Lizbeth