Two 1995 Raportează post Postat Iulie 8, 2013 Nu cred ca exista atasamente pozitive. Orice atasament, genereaza suferinta. De ce ar genera automat suferinta ?:huh: Pentru ca daca extrapolam vedem ca de fapt nu exista suferinta, ci numai bucurie. Iar suferita de care spui tu, apare doar in lipsa bucuriei. Prin urmare, asa cum spune Schopenhauer si Athmy, suferinta este ceva pozitiv. In concluzie, atasamentele sunt toate pozitive. :tease: Nu te poti atasa de ceva ce are un efect negativ. De ex. daca iti dai cu ciocanul peste degete,. e clar ca nu vei repeta asta, fiindca nu iti produce placere. Daca in schimb iti place efectul, vei fi atasat de ciocanul tau. E simplu ! 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
acces realitate 1081 Raportează post Postat Iulie 8, 2013 (editat) masuram dpdv pragmatic/materialist sau emotional ? masuram pe temen scurt sau termen lung ? daca analizezi dpdv al efectelor materiale(vad ca tot repeti beneficii) trebuie sa iei in considerare si sistemul economic-politic in care se afla subiectul. in functie de sistemul in care te afli poti sa obtii sau sa nu obtii rezultate Tema e "Atasamentele", masuram din toate punctele de vedere, pe cat reusim in acea sesiune de intelesuri in care ne aflam atunci cand editam o interventie pe acest topic. Binenteles, inclusiv factorul de mediu "sistem politico-economic" influenteaza. Nu cred ca se poate vorbi de o structura benefica si una distructiva. Intrucat dupa cum ai subliniat si tu, totul este relativ si dual. In tot exista o parte buna si una rea. Depinde doar cum atarna balanta dintre cele doua in functie de subiectul care le intrebuinteaza. Banuiesc ca tu te astepti sa punem in balanta vicii versus pasiuni. Doar asa se pot clasifica ceea ce doresti tu. Atat ca, granita dintre cele doua este una extrem de firava. Apoi din ce vad, tu descrii de fapt rezultatul unor asemenea "atasamente" care se poate traduce prin cuvantul dragoste. - beneficiul fumatului - beneficiul bauturii - beneficiul lecturii, etc. Corect, totusi pentru noi, la nivelul actual de dezvoltare al capacitatii de intelegere, realitatea se bazeaza pe doua principii, principiul constructivitatii si principiu distructivitatii. Tot datorita nivelului nostru evolutiv dar si cenzurii existentialitatii ce ne delimiteaza posibilitatile, percepem constituentii realitatii drept benefici (pozitivi) sau nocivi (negativi). Viziunea fiecaruia asupra realitatatii provine din mentalitatea sa educational insusita si tinde spre rezultate ce se vor dovedi benefice sau distructive deabia atunci cand, premizele por primi sentinta legilor naturii umane si generale. Exprimarea "vicii" ca si "pasiuni", le-am constat a trimite colegii de dialog pe trasee neinteresante, considerandu-se (eronat) pe ei, in afara domeniilor cu pricina, acestea fiind apanaj al celor dependenti, ceea ce "desigur" nu e cazul lor. Descriu intradevar rezultatul atasarii, din roade se cunoaste valoarea "parintelui". Da, ai dreptate, atasament=dragoste (iubire, drag, alipire) fata de ceea ce constituie obiceiul persoanei in cauza. Fumatul are beneficile lui, totusi firea lucrurilor, inclusiv structura functionala a fiintei, se va revolta candva impotriva "tiraniei", oricat de benefica ne-a parut ea in diferitele etape de viata. Lectura e benefica daca nu cumva e "malefica", fie si numai prin prisma necorelarii ei cu asteptarile celorlalti si cu hranirea necesitatilor tale vitale, pe care e posibil sa le neglijezi din cauza ei, astfel intrand in conflict cu ceilalti si cu tine insuti, prin nerezonanta cu cerintele referentialului de mediu impus de existenta totala si personala in care te afli tu ca "intelect studios" ce ai impresia ca esti. Nu cred ca exista atasamente pozitive. Orice atasament, genereaza suferinta. No comment, cu o singura adaugire ce desigur depaseste cadrul temei, asa cum e atasamentul explicat in DEX, dar mai ales, asa cum e impresariat de noi fata de noi insine si fata de altii. Prin extensie, atasamentul poate fi dus la extrem, asa ajung unii sa gandeasca despre posibilitatea de a fi stapani pe ei insisi (si chiar sa obtina rezultate probabil), mai presus chiar de durerile psihice, ba chiar de cele fizice (poate mai sunt si altele ce tin de o expansiune aproape neumana a legii atasamentelor si dezatasamentarii). Asa cum am raspuns putin mai sus, nivelul de evolutie ne da limta intelesurilor la care facem referire. Iar suferinta genereaza schimbare, iar schimbarea e semn ca traiesti si evoluezi deci daca au efecte pozitive, in final exista atasamente pozitive Frumos si foarte adevarat (facand abstractie de relativitatea adevarurilor scoase din referential). Schimbarea e singura constanta universala uman-constatata, neajustata de noi pentru a corespunde constructiilor intelectuale (punctelor de vedere, ideilor, ideologiilor, dogmatizarii), fie ele stiintifice, religios-spirituale sau de rutina cotidiana. Fara existenta schimbarii (miscarii, transformarii, entropiei), nu exista realitate in nici o forma cunoascuta de noi, inclusiv viata. Atasamentele sunt pozitive si negative, in functie de mentalitate dar, binenteles, in functie de constructivitatea si distructivitatea ce sunt legi naturale. Nu intotdeauna schimbarea generata de suferinta, e una pozitiva. Trebuie sa fii oarecum pe un trend ascendent ca sa stii sa folosesti suferinta in favoarea ta si sa evoluezi. Pe unii suferinta ii doboara complet si nu se mai pot ridica, iar pe altii, ii poate inalta. Nu e mai simplu sa nu ai atasamente fata de nimic trecator? Si e si o dovada ca esti bine evoluat. ( clar nu e mai simplu, e f greu sa faci asta ) Tu chiar raspunzi! Da, spune-mi si mie ce nu este trecator Fiindca eu cred ca vine la pachet cu un ambalaj trecator Emoticon suficient. De ce ar genera automat suferinta ? Pentru ca daca extrapolam vedem ca de fapt nu exista suferinta, ci numai bucurie. Iar suferita de care spui tu, apare doar in lipsa bucuriei. Prin urmare, asa cum spune Schopenhauer si Athmy, suferinta este ceva pozitiv. In concluzie, atasamentele sunt toate pozitive. Nu te poti atasa de ceva ce are un efect negativ. De ex. daca iti dai cu ciocanul peste degete,. e clar ca nu vei repeta asta, fiindca nu iti produce placere. Daca in schimb iti place efectul, vei fi atasat de ciocanul tau. E simplu ! Lasand deoparte orice subtilitate posibila, ce nu tine de tema, apreciez profunzimea interventiei si recunoasterea contributiei colegei noastre Athmy. Aflandu-ne noi pe niveluri evolutive precare (nu e cazul colegei Melissa Rebecca pe care o citezi, cel putin, nu din punct de vedere al capacitarti de a intelege) suferinta e un "laitmotiv" al vietii, durerea ei perceputa de noi astfel, nu ne permite sa vedem educationalul ce o insoteste (nu vom exagera in a considera orice suferinta ca fiind o mare binecuvantare, vorba aceea "Doamne fereste"). Nu te poti in mod firesc (firescul majoritatii) atasa de ceva gen exemplul dat, din necunoastere insa, din lipsa educatiei corespunzatoare, ne atasam de obisnuinte ce, mai devreme sau mai tarziu, desi pareau si par foarte de dorit, ajung sa ne produca suferinte fizice si (sau) psihice. Editat Iulie 8, 2013 de omul nimeni 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Melissa Rebecca 14613 Raportează post Postat Iulie 8, 2013 De ce ar genera automat suferinta ? Pentru ca daca extrapolam vedem ca de fapt nu exista suferinta, ci numai bucurie. Iar suferita de care spui tu, apare doar in lipsa bucuriei. In concluzie, atasamentele sunt toate pozitive. Concluzie gresita. Pentru ca nimic nu e vesnic pe pamant, la un moment dat vei fi privat de acel ceva sau cineva fata de care dezvolti atasament. Chiar si numai gandul asta ( ca ramai fara ei sau raman ei fara tine - la persoane ma refer acum), produce suferinta. De aceea, trebuie sa fii foarte evoluat ca sa ramai detasat si sa vezi dicolo de "cele lumesti". Plus ca atasamentul fata de persoane si obiecte genereaza suferinta chiar si in prezenta lor. Atasamentul fata de parinti, copii, bunici, sot/sotie, prieteni, genereaza de la griji banale de-a nu li se intampla ceva rau, pana la gelozii si posesivitate, chiar si paranoia. Deci, suferinta. Iar atasamentul fata de bunurile materiale, e jalnic. Am vazut oameni obsedati sa nu-si piarda proprietatile si sa acumuleze mereu cat mai mult. Pentru ei casele, masinile, terenurile, vilele de vacanta, sunt totul in viata. Cu cat sunt mai potenti financiar, cu atat atasamentul fata de bunurile lor creste. Si creste direct proportional cu suferinta produsa de frica de-a nu le pierde. Ei par niste oameni fericiti, dar pentru ca sunt atat de saraci incat nu au decat averi, nefericirea lor e crunta. 6 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13009 Raportează post Postat Iulie 8, 2013 (editat) Scapi de un atasament, dai de altul. Ca si cu viciile. Important e sa le constientizam si controlam. Nu e neaparat rau sa 'suferi' de atasamente. Iti poate oferi si confort psihologic, nu doar dependenta negativa. Depinde de cine e la carma, bineinteles. Editat Iulie 8, 2013 de stupid_me Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
acces realitate 1081 Raportează post Postat Iulie 8, 2013 (editat) LÉNE s. f. Faptul de a se complăcea în inactivitate; înclinația celui căruia nu-i place, care nu dorește, nu vrea să muncească, căruia îi place să stea fără să muncească; trândăvie; lâncezeală. – Din sl. lĕnĩ. Sursa: DEX '98 (1998) Ma intreb si va intreb, daca lenea e o inclinatie, ar mai fi ea lene de nu i s-ar asocia placerea? Ori placerea, mie imi pare a fi rezultanta a afectivitatii. Se poate vorbi despre atasamentul fata de emotii (si sentimente), se poate spune: "mi-e draga lenea", care lene e la randu-i o emotie, daca nu chiar sentiment. Dar in cazul irascibilitatii? Scapi de un atasament, dai de altul. Ca si cu viciile. Important e sa le constientizam si controlam. Nu e neaparat rau sa 'suferi' de atasamente. Iti poate oferi si confort psihologic, nu doar dependenta negativa. Depinde de cine e la carma, bineinteles. Singura diferenta intre atasament si viciu, imi pare a fi in privinta factorului de rsic pe domeniul suferintei, ce il poate provoca mai devreme sau mai tarziu. Editat Iulie 8, 2013 de omul nimeni Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13009 Raportează post Postat Iulie 8, 2013 E cel putin interesant cum pui problema. Lenea poate deriva si din faptul ca activitatile zilnice nu te tenteaza, ca nu faci ce te-ar pasiona. Bineinteles atunci ca in lipsa de alternative, in loc sa iti doresti sa muncesti in cotidian - sa preferi sa pierzi vremea. Nu e sanatos, dar nici nu denota neaparat un atasament fata de lene. Nu cred ca exista lenesi, cat mai degraba exista oameni ..pierduti. Care nu si-au descoperit in viata pasiunile, activitatile care sa le aduca fericire si implinire. Pe de alta parte, multi filosofi sunt considerati lenesi. De acolo si vorba aceea veche: 'Stau si bat apa in piua' sau 'Pun tara la cale' sau 'Tara arde si baba se scarpina'. Pentru filosofi insa, lenea de care sunt acuzati e doar o masca care acopera faptul ca filosofia nu este considerata o munca fizica si mai ales - practica, ci mai degraba o munca intelectuala fara un scop final, produs brut, daca intelegi ideea. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
GeoFiloRo 374 Raportează post Postat Iulie 8, 2013 (editat) (...) Pe de alta parte, multi filosofi sunt considerati lenesi. (...) filosofia nu este considerata o munca fizica si mai ales - practica, ci mai degraba o munca intelectuala fara un scop final, produs brut, daca intelegi ideea. În schimb, lenesii care vorbesc fara sa gândeasca nu vor fi niciodata considerati filosofi. Filosofii sunt considerati lenesi ! De catre cine ? De cei ce s-au atasat lozincii "Noi muncim nu gândim" sau de cei ce sunt atasati oamenilor lor de paie ? Cum sa înteleaga lenesul ideea daca nu a fost bine mestecata/cugetata ? Sa vina Geo cu o alta idee mura-n gura ! Scopul final al activitatii intelectuale reflexive este acela de constientiza (putin câte putin) ignorantul de produsul brut/grosier al propriei ignorante, unde lenea intelectuala îl îndeamna la formule gresite, gata formulate de cei ce-si plimba cu vorba subalternii, precum stapânul îsi plimba animalele de companie, atasate cu zgarda. Editat Iulie 8, 2013 de GeoFiloRo 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13009 Raportează post Postat Iulie 8, 2013 Hold your horses, nu am spus ca impartasesc o asemenea idee. Era o realitate printre altii. Cat despre formule, te rog. Stiinta noastra nu e nici pe departe un absolut atunci cand nu vorbesti de produsul brut. Btw,referire la ideea ta data mura-n gura, la ce ajuta si filosofia asta daca este exprimata atat de alambicat? La trezirea orgoliului in alti filosofi? Unde sunt filosofii care vorbesc deschis si sunt capabili sa se coboare la nivelul oamenilor carora chiar le-ar ajuta, practic, aceste teorii si perspective de analiza? le-ar mai trezi constiinta si intelectul. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
GeoFiloRo 374 Raportează post Postat Iulie 8, 2013 (...) Stiinta noastra nu e nici pe departe un absolut atunci cand nu vorbesti de produsul brut. (...) Unde sunt filosofii care vorbesc deschis si sunt capabili sa se coboare la nivelul oamenilor carora chiar le-ar ajuta, practic, aceste teorii si perspective de analiza? le-ar mai trezi constiinta si intelectul. Stiinta economico-tehnologica a produsului brut nu este aceiasi cu Filosofia ca Stiinta a stiintelor rafinate/cultivate/evoluate. Problema paradoxala e aceea ca oamenii care nu au chef sa se ridice la nivelul filosofilor, ei sunt aceea ce le plac sa traga cu ochiul pe gaura cheii decît sa-si deschida deschizaturile propriului intelect. Dictionarul Dex, al sensului comun nu are aceiasi deschizatura cu dictionarele filosofice (atasament_etimologie, sinonime-antonime, sensuri diferite, aforisme) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13009 Raportează post Postat Iulie 8, 2013 Oare tu intelegi ca nu numai filosofii au rolul lor bine definit pe acest pamant si in aceasta societate? Confortul de care beneficiaza pentru a putea filosofa in liniste se face tot pe spatele altor oameni, aia muncitori de care spui tu. Pana la urma, facand exceptie de la beneficiile personale pe care le aduce, in societate si filosofia este un alt serviciu. La fel de important. Nici mai mult, nici mai putin decat alt servicii. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
