Despre apă ...
După sărbătorile dobitoacelor, a calului şi a taurului, iată câteva zile de muncă. Dar oare de ce aveau strămoşii noştrii, de exemplu Dacii, atâtea sărbători, ţinute cu străşnicie, în care nu se lucra? Cum era calendarul dacilor? Simplu, ei nu aveau concediu plătit şi nici săptămână de lucru cu weekend!
Zilele de odihnă erau repartizate corect şi natural, ţinând seama de ritmurile agricole şi pastorale. Nu erau mai puţine zile de odihnă decât acordă capitalismul victorios, ba chiar mai multe. Întotdeauna sărbătorile dacilor durau trei zile… medical vorbind trei zile sunt suficiente pentru recuperarea fizică, după grelile munci pe câmp, cu turmele, sau la vânătoare!
Dar, aici, acum, în Prahova submontană plouă ca în timpul lui taica Noe şi nu găsesc volumul lui Bacovia … se zvoneşte că sunt probleme cu alimentarea cu apă potabilă de la priza barajului de la Mâneciu Ungureni. Inundaţiile au provocat alunecări de teren.
De ce aţi tăiat pădurile? Bună întrebare … Este un paradox, dar excesul de apă ne poate lăsa fără apă potabilă!
Apă avem, chiar prea multă. De exempluapadulce curgătoare de suprafaţă sau în lacuri, pe tot globul, însumează formidabila cifră de 44 de mii de milioane de metri cubi, anual. Ceea ce înseamnă o medie mai mult decât generoasă de aproape 7.000 metri cubi anual pentru fiecare dintre cele opt miliarde de fiinţe omeneşti. Este o cantitate impresionantă, ţinând cont că fiecare metru cub de apă însemnă 1.000 de litri.
De exemplu Franţa dispune de 3.100 metri cubi, pe locuitor, anual, iar România poate conta pe cel puţin 10.800 metri cubi pe locuitor şi an – şi aceasta considerând doar jumătate din debitul Dunării. Resursele de apă dulce nu sunt egal repartizate, din nefericire, şi cu atât mai puţin în funcţie de densitatea populaţiei. Astfel, fâşia Gaza are doar 59 de metri cubi pe locuitor şi an, în timp ce Islanda are 630. 000 metri cubi de apă dulce pe locuitor şi an.
Inegalitatea rezervelor de apă dulce nu ţine seama de tradiţionala segregaţie Nord – Sud. Geografia răzbună, într-un fel, economia capitalistă. După cum a scris geologul Jean Margat în lucrarea sa„L’Eau en question”: „…ţările dezvoltate şi industrializate nu sunt singurele care consumă multă apă, nici în valoare relativă, nici în valoare absolută. China şi India, împreună, utilizează mai multă apă dulce decât Statele Unite, Uniunea Europeană, Japonia şi Rusia, reunite…”
Repartiţia inegală a apei dulci, potabile, a fost, istoric vorbind, sursa dezvoltării unor civilizaţii. Despre Mohendjo-Daro, cetatea cu 50.000 de locuitori, la 10.500 de ani înaintea lui Iisus, care avea blocuri, canalizare şi la etaj şi străzi late de 20 de metri, se pomeneşte ca despre civilizaţia marelui fluviu Indus. După cum Babilonul era în Mesopotamia,ţara dintre ape, fructul Tigrului şi al Eufratului, iar Egiptul a fost întotdeauna legat de Nil. Nu putem să evocăm puternica Romă făra a ne aminti de fluviul Tibru şi de marile apeducte construite în mai toată lumea antică de pricepuţii arhitecţi romani.
Dar, de asemenea, istoria este plină de războie şi conflicte pornite pentru controlul surselor de apă dulce. Chiar şi astăzi apa constituie subiectul unor controverse, şi aceasta, uneori, în zone foarte fierbinţi. Astfel Israelul contestă Iordaniei controlul asupra apelor Iordanului. De asemenea Israelul ocupă înălţimile Golan, un adevăratcastel de apă, privând Siria şi Libanul de acces la apă dulce. Palestinienii contestă israeliţilor dreptul de a utiliza straturile de apă freatică în zonele ocupate, dintre care unele au fost deja colonizate. Turcia doreşte de mai mult timp să construiască baraje hidroelectrice şi de irigaţie pe cursul superior al fluviilor Tigru şi Eufrat. Intenţia ţării membră NATO a stârnit proteste foarte vii din partea Siriei şi Irakului care se vedeau dezmoştenite de mari cantităţi de apă. Irakul a ameninţat chiar cu război şi bombardarea şantierului posibilului baraj. Acum Irakul şi Siria au alte probleme… India a construit pe Gange un baraj spre marea nemulţumire a statului Bangladesh. Statul islamic a cerut despăgubiri Indiei, tratativele fiind în curs de desfăşurare. Egiptul şi Sudanul intenţionează să regularizeze cursul Nilului, prin amenajări complexe, spre nemulţumirea evidentă a mai săracii Etiopii, care denunţămonopolul asupra apei. În Indochina – Vietnamul, Thailanda şi Cambogia (sau cum s-or fi numind acum, however) sunt gata să se păruiască pentru lucrările de regularizare ale fluviului Mekong – mai ales în ceea ce priveştegestionarea fondurilorinternaţionale ale proiectului Mekong. Şi ţări mult mai civilizate şi tehnologizatese luptăpentru apă.
Astfel, Statele Unite fac puternice presiuni politice şi economice asupra Canadei. Scopul este obţinerea de surse de apă de prima calitate prin redirijarea unor cursuri de apă canadiene spre sud, spre SUA. După cum vedeţi, dragi jupânițe și cinstiți jupâni, maimuţele astea care au cotropit Pământul găsesc prilej de război şi dintr-un pahar cu apă! Mizerabilă specie! Să ne mirăm căextratereştriinu doresc să ne contacteze?
Haideţi, haideţi, mâine Soarele o să răsară din nou, pentru că mâine este, în definitiv, o altă zi!
https://evz.ro/horoscopul-lui-dom-profesor-27-aprilie-2023-despre-apa.html