Cat insiști pe o prietenie ?

[The Unknown 15043]

Copiii mei si sora mea nu sint inlocuibile!!! in rest nu-mi pasa de lume, eu nu ador sau idolizez pe nimeni!!!

[Sase-sase 252]

Sa spunem ca ai un prieten/prietena (in sensul de amici, nu romantic) si la inceput aveati mai mult timp de a va intalni, vizita, socializa in general, dar dupa o perioada din diverse motive (exceptand cearta sau alte motive negative) legatura a devenit din ce in ce mai rara pana la perioade indelungate in care nu ati mai comunicat absolut deloc. Mentineti inca reciproc numerele de telefon si intr-o buna zi reluati comunicarea, poate chiar si va intalniti sau vizitati. Sentimentul este oarecum ciudat pentru ca inexplicabil nu mai aveti aceiasi conectie ca inainte, fiecare are viata lui/ei, pare sau este preocupat cu ale sale, ba chiar cu alti prieteni (noi sau vechi). Daca voi sunteti cel/cea care ati reluat legatura, v-ati gandit la prietenul respectiv si v-ati intrebat oare ce mai face, ati vrut sa dati un semn de viata, sa-l revedeti, DAR dupa o vreme sau imediat observati ca aceste chestii nu sunt reciproce, ca numai voi sunati, doriti sa va intalniti, sa mentineti prietenia, cat insistati pana va lasati pagubasi si nu-i mai cautati deloc pe respectivii ?

Ce ganduri va trec prin minte, ce explicatii gasiti pentru faptul ca cealalta persoana nu-si da catusi de putin interesul da a continua sa va fie amic/a ?

Cum ati reactiona cand va suna (daca va suna) din an in pasti sau daca o vizita cu acel amic trebuie programata ca un eveniment de stat, ori pentru ca mereu pare sa nu aiba timp, amana, anuleaza, complica lucrurile, etc. Vi s-ar face lehamite sau i-ati gasi mereu scuze si veti intelege ?

 

Pareri ?

Dar daca te-ai impiedicat si ai cazut, din greseala bineinteles, peste amica(amicu). Este o agravanta sau o atenuanta?

Editat Mai 29, 2013 de Sase-sase

[Denis 49]

Ceea e nu înțeleg oamenii este ca nu exista prieteni! Exista numai momente de prietenie.

[Arcangelo 1797]

Si daca cu un anume om ai doar momente de-astea?

[Ampera 10661]

Ceea e nu înțeleg oamenii este ca nu exista prieteni! Exista numai momente de prietenie.

 

TU nu ai

 

eu am

[Sara' 1500]

Tinand cont de faptul ca tu te-ai imprietenit cu respectiva numai pt ca sotul tau este prieten cu sotul ei, nici nu ai de ce sa suferi prea tare dupa pierderea unei asemenea amicitii. Prietenia ei a fost de complezenta.

De-a lungul vietii vei mai intalni asemenea "prietene".

[Arcangelo 1797]

Invatati de la ponei :)

[Denis 49]

 

TU nu ai

 

Nu am pentru ca nu exista.

[Ampera 10661]

 

Nu am pentru ca nu exista.

 

si cum definesti tu un prieten?

[Arcangelo 1797]

Sa spunem ca ai un prieten/prietena (in sensul de amici, nu romantic) si la inceput aveati mai mult timp de a va intalni, vizita, socializa in general, dar dupa o perioada din diverse motive (exceptand cearta sau alte motive negative) legatura a devenit din ce in ce mai rara pana la perioade indelungate in care nu ati mai comunicat absolut deloc. Mentineti inca reciproc numerele de telefon si intr-o buna zi reluati comunicarea, poate chiar si va intalniti sau vizitati. Sentimentul este oarecum ciudat pentru ca inexplicabil nu mai aveti aceiasi conectie ca inainte, fiecare are viata lui/ei, pare sau este preocupat cu ale sale, ba chiar cu alti prieteni (noi sau vechi). Daca voi sunteti cel/cea care ati reluat legatura, v-ati gandit la prietenul respectiv si v-ati intrebat oare ce mai face, ati vrut sa dati un semn de viata, sa-l revedeti, DAR dupa o vreme sau imediat observati ca aceste chestii nu sunt reciproce, ca numai voi sunati, doriti sa va intalniti, sa mentineti prietenia, cat insistati pana va lasati pagubasi si nu-i mai cautati deloc pe respectivii ?

Ce ganduri va trec prin minte, ce explicatii gasiti pentru faptul ca cealalta persoana nu-si da catusi de putin interesul da a continua sa va fie amic/a ?

Cum ati reactiona cand va suna (daca va suna) din an in pasti sau daca o vizita cu acel amic trebuie programata ca un eveniment de stat, ori pentru ca mereu pare sa nu aiba timp, amana, anuleaza, complica lucrurile, etc. Vi s-ar face lehamite sau i-ati gasi mereu scuze si veti intelege ?

 

Pareri ?

Eu sunt in situatia asta.

Ce am facut eu? -am pus deschis intrebarile: chiar nu mai ai timp? -acum esti somera,copilul e la scoala,spui ca nu ai nici un fel de activitati in zona in care v-ati mutat,si totusi "nu ai timp" sa mai raspunzi macar pe facebook la mesajele mele...le ignori pur si simplu...

Spui ca ai probleme,insa din ce stiu eu,nu e adevarat...si oricum refuzi sa vorbesti despre problemnele alea imaginare pe care le folosesti drept scuze...

Spui ca nu ai chef sa vorbesti cu nimeni,insa vad ca postezi zilnic cateva poze pe facebook si comentezi postarile altora...

Spui ca nu ai despre ce vorbi,ca nu se intampla nimic in viata ta(culmea e ca cica ai probleme totusi)...si aflu de pe facebook ca esti plecata bine-mersi in vacanta (iar) in Anglia,de data asta (tu,care te plangi de bani,in Norvegia...unde iti permiti sa iti faci cateva concedii in strainatate anual,fiind somer...)

Aflu tot de pe facebook ca te-ai impacat cu mama ta,cu care nu vorbeai de cateva luni deloc...si esti in vizita la ea...te vad in poze pe facebook cu ea...

Si ce concluzie pot sa trag,dupa o luna de la ultima conversatie,in care mi-ai raspuns in doi peri,cum ca "nu are nici o legatura cu mine...ca ai problemele tale"?

Una singura: nu ai chef sa imi raspunzi macar la mesaje.

 

Si ce solutie poate sa existe,decat sa lasi in plata Domnului pe cei care nu te mai vor in viata lor,din cine stie ce motive,pe care nu catadicsesc macar sa ti le spuna si tie?

Asa ca asta am facut...eu detest sa insist acolo unde nu sunt bine-venit.Nu exista prietenie cu de-a sila.

Editat Decembrie 6, 2013 de Arcangelo