Ce este democratia?

[harald 1722]

Sa speram ca in viitor va lua nastere un mod de organizare mai bun si mai natural

Aici cred eu că avem motive serioase de teamă, pentru că democraţia nu prea e naturală, e complet artificială. Trebuie multă bunăstare şi educaţie pentru ca democraţia să funcţioneze şi totul e artificial, societatea se poate întoarce la Epoca de Piatră într-o singură generaţie. Sau la Evul Mediu, riscul ăsta e şi mai mare.

Editat Martie 22, 2013 de harald

[harald 1722]

nu este el de vină, ci sistemul care a permis aşa ceva.

Vezi tu, sistemul ăsta nu e dat de la Dumnezeu şi nici nu e

[Moftangiu 396]

Vezi tu, sistemul ăsta nu e dat de la Dumnezeu şi nici nu e

[Allexandrra 8936]

[/size]

O utopie, o iluzie menită să-i facă pe oameni obedienţi.

 

Exista vreun sistem care sa excluda obedienta (oarba) fata de autoritate?

 

 

 

 

[/size]

 

 

Dreptul de a-ti exprima civilizat si liber opiniile, chiar daca ele contravin legilor. Posibilitatea reala de a-ti folosi drepturile stipulate in legi, normative, regulamente...

 

 

Da, probabil ca ar trebui sa citim legile ca sa ne cunoastem drepturile. Si ar mai fi nevoie de inca ceva ca sa ne folosim de ele.

Editat Martie 23, 2013 de Allexandrra

[-altul 1119]

Exista vreun sistem care sa excluda obedienta (oarba) fata de autoritate?

Evident ca exista, se numeste Biserica, doar ca interesele ei nu sunt axate pe aceasta lume ci pe cea viitoare.

 

În acest context îl acuz doar că a intrat în parlament pe uşa din dos, la fel cu mulţi alţii. Da, nu este el de vină, ci sistemul care a permis aşa ceva.

Nu stiu ce sa zic, mai degraba as marsa pe faptul ca are proprietati prea intinse ceea ce-i obstructioneaza activitatea hotilor. Practic s-ar putea invoca drepturile omului pentru hoti, de libertate de miscare. Vina pentru care de altfel a si fost condamnat cu suspendare.

Editat Martie 23, 2013 de -altul

[Marinel 802]

Sistemul ăsta a fost creat şi implementat de Tăriceanu.

A, nu mă refeream la uninominal, ci la cumpărarea locurilor din parlament. Este ilegal să dai mită electorală alegătorilor o umbrelă pentru a te vota, dar este foarte legal să dai mii de euro partidului pentru a fi trecut pe un loc eligibil.

 

Exista vreun sistem care sa excluda obedienta (oarba) fata de autoritate?

Nu, dar depinde cum este justificată.

[Moftangiu 396]

Ambiguitǎţi ale democraţiei participative în România - Mircea Kivu

Un recent studiu Eurobarometru a fost dedicat (în februarie 2012) angajamentului europenilor în democraţia participativǎ. Ca şi celelalte anchete realizate sub aceastǎ siglǎ, au fost utilizate eşantioane reprezentative pentru fiecare din cele 27 de state membre ale UE, interesul pentru tematicǎ fiind sporit de posibilitatea analizǎrii diferenţelor dintre opiniile exprimate în diferite ţǎri.

 

Un prim capitol analizeazǎ percepţiile asupra organizaţiilor neguvernamentale şi asociaţiilor. Cei mai mulţi respondenţi considerǎ cǎ ONG-urile pot influenţa deciziile, mai ales la nivel local (75%), naţional (70%) şi ceva mai puţin la nivelul UE (53%). Trebuie remarcat cǎ, la toate trei întrebǎrile, românii înregistreazǎ proporţii ale rǎspunsurilor pozitive superioare mediei europene (79% pentru nivelul local, 76% pentru cel naţional, 71% pentru cel european).

 

Opiniile europenilor sunt divizate asupra afirmaţiei “Cetǎţenii europeni nu au nevoie de asemenea tipuri de organizaţii, ei dispun de alte mijloace pentru a influenţa luarea deciziilor politice”: 41% sunt de acord, 52% împotrivǎ (deci, o relativǎ majoritate favorabilǎ utilitǎţii ONG-urilor).

În România, raportul între cele douǎ opinii este inversat, 51% fiind de acord cu ea (cel mai pare procentaj din UE) şi 40% împotrivǎ. De remarcat cǎ celelalte ţǎri în care majoritatea respondenţilor au negat utilitatea ONG-urilor (Grecia, Bulgaria, Portugalia, Cipru) sunt, poate nu întâmplǎtor, ţǎri “cu probleme”.

 

Cu toate acestea, 66% dintre români declarǎ cǎ împǎrtǎşesc valorile şi interesele unor organizaţii şi cǎ au încredere cǎ acestea acţioneazǎ corect pentru influenţarea deciziilor politice. Gradul de ataşament al românilor faţǎ de ONG-uri pare superior majoritǎţii europenilor, care au rǎspuns afirmativ la întrebare doar în proporţie de 59%. Contradicţia e evidentǎ: românii spun cǎ sunt ataşaţi de valorile ONG-urilor, dar cǎ nu au nevoie de ele pentru a influenţa deciziile politice.

 

În acelaşi Eurobarometru, ne “evidenţiem” prin gradul cel mai mic de apartenenţǎ la organizaţii, cu numai 20% dintre respondenţi declarându-se membri unei organizaţii neguvernamentale, sindicat, asociaţie profesionalǎ, camerǎ de comerţ sau agricolǎ, organizaţie patronalǎ. Pentru comparaţie, proporţiile corespunzǎtoare sunt 81% în Suedia, 80% în Finlanda, 79% în Danemarca, media UE fiind 46%.

 

Aş spune cǎ explicaţia contradicţiei enunţate mai sus constǎ în faptul cǎ existǎ în mentalul românesc o aversiune faţǎ de implicarea politicǎ a organizaţiilor neguvernamentale, manifestatǎ şi de mulţi dintre activiştii acestora, atitudine ale cǎrei rǎdǎcini le putem identifica încǎ de la începutul anilor ’90 (“Nu suntem partide” – se scanda în Piaţa Universitaţii). ONG-urile sunt bune, pot face lucruri remarcabile (acţiuni caritabile, culturale, de protejarea mediului) dar nu ar trebui amestecate în viaţa politicǎ (care e îndeobşte perceputǎ drept murdarǎ). Prea adesea, uitǎm cǎ politicienii îşi vor face de cap cu atât mai mult cu cât ne vom mulţumi sǎ votǎm ce ne oferǎ ei, şi cǎ asta ne afecteazǎ direct viaţa de zi cu zi.

 

Şi, mai, ales, “ONG-urile sǎ facǎ”. Nu noi, cetǎţenii. De aici implicarea activǎ a doar unui român din cinci într-o organizaţie. Ataşamentul declarat, semnalat mai sus, e doar abstract. Românii semneazǎ relativ uşor o petiţie (mai ales pe internet), îşi exprimǎ cu vehememenţǎ opiniile (tot online, de multe ori sub protecţia anonimatului) dar în viaţa realǎ se decid greu sǎ acţioneze. E evident din simpla comparaţie a amplorii oricǎrei manifestaţii de stradǎ dintr-o altǎ ţarǎ europeanǎ şi echivalentul ei dâmboviţean.

 

O explicaţie parţialǎ ar putea sta în originea celor mai cunoscute organizaţii, apǎrute în anii ’90 ca formǎ de susţinere a firavei democraţii, venitǎ din partea unor organisme occidentale. Trebuie sǎ recunoaştem, organizaţiile de tip “grassroots” apǎrute direct din nevoia unor cetǎţeni de a-şi uni eforturile pentru apǎrarea unor interese comune sunt încǎ, în România, flori rare. Tocmai de aceea, cele care existǎ (şi cunosc câteva demne de toatǎ admiraţia) trebuie fǎcute cunoscute şi sprijinite prin toate mijloacele.

Editat Martie 27, 2013 de Moftangiu

[Allexandrra 8936]

Aş spune cǎ explicaţia contradicţiei enunţate mai sus constǎ

[element22 11]

este foarte simplu prieteni - DEMOCRATIA DIRECTA e singura forma corecta si de guvernamant , astea ce exista acum in lume nu sunt democratii adevarate ci doar republici sau oligarhii , cum e si in Romania defapt ! o republica oligarhica

 

DEMOCRATIA - DEMOS _ popor - KRATOS - putere = deci puterea poporului care nu exista nicaieri in lumea asta moderna , o singura data a existat in Atena si coloniile sale pe timpul razb peloponez

 

Adica sa guverneze poporul sa VOTEZE pentru fiecare schimbare in STAT ! pentru un stat cum era Atena , foarte mic nu era problema dar in epoca noastra , un stat ca Romania e imposibil sa functioneze , in plus CETATENII ROMANI SI MULTI ALTI CETATENI DIN TARILE "DEMOCRATICE " NU AU CULTURA POLITICA SI SOCIALA NECESARA PENTRU A SE GUVERNA SINGURI !

 

E simplu, pe vremea Greciei Antice , in Atena , cetatenii erau invatati ca trebuie sa se implice in viata politica , erau dusi la teatru pentru educatia lor si ii si plateau cu o zi de munca (salariu pe o zi ) pentru a se cultiva , normal cultura era limitata la perioada de atunci dar exista NEVOIA DE A CULTIVA POPULATIA ! pentru a se guverna singuri

 

ASTA INSEAMNA DEMOCRATIA - forta poporului , unde este ea la un stat dupa Atena antica? nicaieri nu a existat ! Daca imi dati exemple cu revolutia franceza si alte revolutii , astea sunt miscari anti-guvernamentale,proteste impotriva unei forme de guvernamant ! dar dupa revolutie se instaureaza iar oligarhia sub o forma sau alta , legea nu este facuta de populatie iar povestea asta RASUFLATA cu REPREZENTANTI POPORULUI e o porcarie mai mare ca cerul !

 

DEMOCRATIA E UN MIT ! NU SE VORBESTE DECAT DESPRE UN LUCRU CARE A DISPARUT DEMULT !

[lupini 4967]

Aici cred eu că avem motive serioase de teamă, pentru că democraţia nu prea e naturală, e complet artificială. Trebuie multă bunăstare şi educaţie pentru ca democraţia să funcţioneze şi totul e artificial, societatea se poate întoarce la Epoca de Piatră într-o singură generaţie. Sau la Evul Mediu, riscul ăsta e şi mai mare.

Într-adevăr ! Auzim des spunându-se de către cei care nu prea analizează vorbele, că dacă "dacă vrem ca România să intre în normalitate, adică în rândul ţărilor democratice..." , trebuie să facem nu-ştiu-ce.

 

Am avut discuţii cu nişte amici care spuneau că "democraţia e o normalitate". "Nu e domnle", le spuneam eu: "Obrazul subţire cu cheltuială se ţine". Chiar aşa e: respectul legilor de către majoritatea, dreptul de a alege şi de a fi ales, libertatea opiniilor, a întrunirilor, şi aşa mai departe, tot ce e specific democraţiei, are nevoie de bunăstare materială şi informaţională.

 

Dacă alcătuim o hartă a democraţiilor în lume, vedem că acestea se suprapun regiunilor prospere, în care e prezentă în cel mai ridicat grad, egalitatea de şanse şi oportunităţi. Avea dreptate Alexis de Tocqueville când spunea acum aproape 200 de ani, că prima dată e nevoie de o egalitate a condiţiilor în societate, pentru a apărea democraţia reală. Ori egalitatea socială nu există în mod natural.