Pot fi oamenii educati altfel decat prin frica ?

[Fiero 23210]

Da, se poate, prin iubire. Atunci cand ii sunt implinite nevoile unui om, cand dorintele lui sunt luate in seama, cand el realizeaza ca este important ca fiinta, e mult mai dispus sa isi aduca contributia la binele celorlalti si, in acelasi timp, e capabil sa se dezvolte frumos.

Iar despre cei care se poarta urat cu alte fiinte nu spun decat atat: sunt oameni de nimic si foarte periculosi, un om care chinuie un animal il vad oricand capabil sa-si chinuie si semenii.

[Vriies 17965]

Numeşte-le cum vrei. Dar sunt sunt practici reale, adoptate cu bună ştiinţă.

 

Dacă tu (şi cu Platon :P ) consideraţi că "educaţie" e numai aia bună, atunci va trebui să găseşti un termen pentru educaţia rea şi încă unul generic, pentru a le include pe amândouă. După care va trebui să argumentezi de ce o anumită practică se încadrează la educaţia "bună" şi nu la educaţia "rea", binele şi răul fiind concepte extrem de clare şi obiective, uşor de acceptat de către oricine

 

Exemplu: în urmă cu 25 de ani, educaţia includea "tezele tovarăşului", predate la Economie Politică. Cu fragmente învăţate pe de rost şi note primite pentru recitarea lor.

 

Eu consider că e mai simplu să încadrăm la "educaţie" orice comportament învăţat, indiferent dacă e bun sau rău şi indiferent dacă e învăţat intenţionat sau neintenţionat. Intenţia sau non-intenţia fiind nerelevante, indiferent dacă se referă la cel educat sau la educator.

 

Daca sunt practici reale, nu inseamna ca acestea sunt si practici educationale. Termeni pentru "educatia rea" ar fi "educatie insuficienta", "pseudoeducatie" sau, la limita, "lipsa de educatie".

 

Nu numai (Marinel si cu) Platon considera ca educatia este numai "aia buna", ci este cazul multor personalitati ale culturii din diferite vremuri. De exemplu, Kant era si mai transant in acest sens considerand ca educatia este o activitate de disciplinare, cultivare, civilizare si moralizare a omului, iar scopul educatiei este de a dezvolta in individ toata perfectiunea de care este susceptibil.

 

Da, corect, e simplu si putem sa incadram in "educatie" orice comportament invatat, cu specificatia ca inducerea unui comportament oarecare nu inseamna neaparat educatie, Ceea ce spui tu, adica faptul de a pune accentul pe comportament, corespunde mai degraba conceptiei behavioriste a educatiei.

Editat Februarie 15, 2013 de Vriies

[harald 1722]

Nu numai (Marinel si cu) Platon considera ca educatia este numai "aia buna", ci este cazul multor personalitati ale culturii din diferite vremuri. De exemplu, Kant era si mai transant in acest sens considerand ca educatia este o activitate de disciplinare, cultivare, civilizare si moralizare a omului, iar scopul educatiei este de a dezvolta in individ toata perfectiunea de care este susceptibil.

Asta e abordarea filozofică, domnul meu!

 

 

[Vriies 17965]

Asta e abordarea filozofică, domnul meu!

 

 

[harald 1722]

Abordarea filosofica nu intra in contradictie cu abordarea practica.

Ba da, intră.

 

Ceea ce prezentaţi voi drept educaţie e o chestie paradisiacă: ce ne propunem noi să obţinem prin educaţia copilului? Exact ce spune Kant, asta ne propunem! Şi asta vă dă o satisfacţie înălţătoare, când conştientizaţi ce buni şi ce frumoşi sunteţi voi, atât timp cât propuneţi o astfel de educaţie.

 

Ceea ce numesc eu educaţie, e realitatea din teren. Unde şpaga primită de profesori nu e menţionată nici de voi, nici de Kant, da'se practică! Şi copilul învaţă încă de la grădiniţă că aşa merg lucrurile ("a zis doamna să nu-i luăm nici un cadou de 8 martie, să-i ducem mai bine banii, că şi-a cumpărat ea singură un taior care-i plăcea mult") da' tu spui "Nu, asta în niciun caz nu e educaţie, educaţie e doar aia de care ziceau Platon şi Kant". Bine, da'atunci de ce copilul învaţă aşa ceva într-o instituţie de învăţământ? Care se presupune că e destinată educaţiei în forma ei "pură".

 

Eu cred că abordarea filozofică ar trebui să pornească de la a conştientiza realitatea, nu de la a o nega. Altfel se numeşte nevroză :P

 

Daca multe din aceste "deprinderi bune" ii fac rau individului si-i sunt insuflate de liderii turmei doar pentru ca acestia din urma sa nu munceasca si sa domine, inseamna ca in aceste multe cazuri de fapt nu avem de-a face cu o educatie autentica ci doar, cel mult, cu un simulacru de educatie.

Ai citit articolul lui Marcel Căpraru, acela cu cerbul şi boul? Asta face educaţia în realitate şi nici nu-şi propune altceva. Implementarea practică a unui sistem educaţional nu are nimic de-a face cu părerile lui Kant, ci cu părerile guvernului care dă banii. Şi, big surprise, primul ministru nu e tocmai Kant :P

Editat Februarie 15, 2013 de harald

[Vriies 17965]

Ba da, intră.

 

Ceea ce prezentaţi voi drept educaţie e o chestie paradisiacă: ce ne propunem noi să obţinem prin educaţia copilului? Exact ce spune Kant, asta ne propunem! Şi asta vă dă o satisfacţie

[harald 1722]

Asa ca abordarea filosofica, nu ca ar trebui, ci chiar porneste de la constientizarea realitatii, nu stiai?

După ce-am citit ce s-a scris pe topicul ăsta, aş fi pus pariu că porneşte de la wishful thinking. Da' dacă zici tu ... :tease:

[SeqenenreTao 2600]

Nu citesc nici macar un rand pana cand rahatelul asta nu e mutat. Creati fratilor un loc pentru controlul maselor - promit sa revin ca vreo 3 titluri extrem de interesante

Pai sa stii ca eu am spus acelasi lucru. Nu rezolva nimic daca se culca cu unu ii da papucii pentru ca nu o iubeste si apoi face aceeasi greseala iar.

 

Harald, esti grozav. Te-ai luat de mine de aiurea! :lol:

 

Dragostea cersita nu e dragoste. Sexul in schimbul iubirii produce dezamagire. Ce aveti in seara asta, stimabili domni? Eu zic ca voi si tot pe mine ma contraziceti? :focus:

ropun totusi ca si categorii individul si masa.

[Vriies 17965]

După ce-am citit ce s-a scris pe topicul ăsta, aş fi pus pariu că porneşte de la wishful thinking. Da' dacă zici tu ... :tease:

 

Eh, pana la urma fiecare dintre noi, fiind partizani ai unor conceptii sau puncte de vedere diferite, am putea fi acuzati de

wishful thinking, recte de faptul ca uneori confundam dorintele noastre cu realitatea. Bineinteles ca e posibil sa ne inselam, insa, dincolo de asta cea mai importanta ramane comunicarea in sine, adica faptul ca discutam, ca ne impartasim impresiile si experienta, ca invatam unii de la altii...:)

In ceea ce priveste subiectul de faţă, poate ca tu ai dreptate cu privire la aspectele strict pragmatice ale problemei, sa zicem asa, cu referire imediata la "realitatea din teren". Si Athmy la fel.

Insa poate ca fiecare recunoastem ca e posibil sa ne scape anumite aspecte ale educatiei, dat fiind faptul ca in sinea noastr stim ca subiectul este unul complex si de importanta majora pentru societatea umana.

Ceea ce voiam eu sa subliniez, ca propunere pentru o eventuala baza a discutiei, este evolutia conceptului de educatie.

Educatia a aparut odata cu societatea umana si se dezvolta odata cu aceasta, adica isi modifica necontenit scopurile, contintul si mijloacele.

In sensul cel mai larg educatia ar fi totalitatea influentelor formative ale societatii care asigura transmiterea din generatie in generatie a normelor, valorilor si experientei social-culturale. Intr-un sens mai restrans, pedagogic, educatia ar fi o activitate special organizata orientata spre formarea anumitor calitati ale omului, realizata prin interactiunea educatorilor cu a celor educati.

Educatia constituie cel mai important aspect al vietii spirituale a unei societati, lucru sesizat pe buna dreptate de catre multe personalitati ale istoriei noastre culturale. Din cauza asta exista foarte multe definitii ale educatiei. Platon al nostru (taticul Ideilor), Kant, Durkheim si multi altii au venit cu propriile lor definitii in acest sens. Din analiza acestora putem lesne observa ca unele pun accent fie pe scopul educatiei, fie pe continutul acesteia, fie pe natura procesului educativ, fie pe functiile actului educativ. De aceea este dificil de dat o definitie inglobatoare, care sa cuprinda intreaga complexitate a acestui concept. Insa putem evidentia o serie de abordari ale educatiei, cum ar fi:

-educatia ca formare si cultivare;

-educatia ca crestere si ingrijire;

-educatia ca ajutor pentru viata;

-educatia ca dirijare;

-educatia ca acomodare la normele prescrise.

La un moment dat, in istoria devenirii procesului educational, s-au confruntat doua mari idei:

- ideea conservatoare conform careia orientarea, controlul si legea sunt fundamentale;

- ideea liberala, sa spunem, conform careia libertatea, spontaneitatea si initiativa celui educat ar constitui pilonii pe care sa se bazeze o educatie veritabila.

Sau altfel spus s-au delimitat doua grupe de conceptii educationale: autoritara si umanista.

Cum va evolua intelegerea procesului educational nu stim, asta depinde de evolutia societatii pe ansamblu, insa abordarea acceptata in prezent este cea umanista, respectiv educatia orientata spre personalitate. Analizand continutul acesteia, putem delimita o serie de directii cum ar fi:

-educatia intelectuala, axata pe cunoastere;

-educatia morala;

-educatia civica;

-educatia estetica;

-educatia psiho-fizica etc.

[Marinel 802]

Eu consider că e mai simplu să încadrăm la"educaţie" orice comportament învăţat, indiferent dacă e bun sau răuşi indiferent dacă e învăţat intenţionat sau neintenţionat.

Uite, ai putea înţelege ce este educaţia gândindu-te la ce înseamnă "lipsa de educaţie".

Dar să modifici o definiţie din toate dicţionarele doar pentru că aşa vrei tu,e ceva mai greu.

Asta se numeşte wishful thinking.

De fapt a fost doar un simplu calcul care demonstrează că o majoritate statistică a "fetelor care caută bărbaţi violenţi dacă au fost abuzate de tatăllor", se poate transforma foarte uşor într-o minoritate "per total" dacă sunt urmate bunele practici care dau şi rezultate. Pentru că aproape nimeni nu doreşte ceva rău pentru copilul său, doar că metodele folosite nu sunt cele mai bune. Cei care recurg la violenţă de obicei nu cunosc alte metode.

 

Da, se poate, prin iubire. Atunci cand ii suntimplinite nevoile unui om, cand dorintele lui sunt luate in seama, cand elrealizeaza ca este important ca fiinta, e mult mai dispus sa isi aducacontributia la binele celorlalti si, in acelasi timp, e capabil sa se dezvoltefrumos.

Frumos spus. Dar teama poate să apară şi involuntar, de exemplu, copilul poate să se teamă să nu piardă dragostea părinţilor. Se poate evita asta complet? Şi,acest tip de educaţie, doar prin iubire, e posibil oare şi la adulţi? Adică s-ar putea să înlocuim sistemul penitenciar cu "iubire"? La criminali sadici,pedofili, dealeri de droguri?

 

Ceea ce prezentaţi voi drepteducaţie e o chestie paradisiacă: ce ne propunem noi să obţinem prin educaţiacopilului? Exact ce spune Kant, asta ne propunem! Şi asta vă dă o satisfacţieînălţătoare, când conştientizaţi ce buni şi ce frumoşi sunteţi voi, atât timpcât propuneţi o astfel de educaţie.

 

Ceea ce numesc eu educaţie, e realitatea dinteren. Unde şpaga primită de profesori nu e menţionată nici de voi, nici deKant, da'se practică!

Implementarea practică a unui sistem educaţionalnu are nimic de-a face cu părerile lui Kant, ci cu părerile guvernului care dăbanii. Şi, big surprise, primul ministru nu e tocmai Kant

 

Crezi că noi nu cunoaştem realitatea? Dar nu orice practică de tipul şpăgilor este "educaţie", doar pentru că sunt educatori care se pretează la aşa ceva, după cum nu orice gest pe care îl face părintele înseamnă "educaţie".

Educaţia în orice definiţie din DEX sau din alte cărţi implică două aspecte:mai întâi ea constituie un ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic. Un act întâmplător nu este educaţie, chiar dacă se poate învăţa din el.

 

În al doilea rând, educaţia înseamnă un anumit ţel: formarea şi dezvoltarea însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale persoanei. Aici sunt cu adevărat discuţii: cine stabileşte idealul educaţional? Cine stabileşte atitudinile, competenţele, valorile care vor fi promovate şi formate? Părinţii au libertatea aceasta, au şi timp, dar în general nu sunt pregătiţi, nu au răbdare, iar educaţia dată acasă este de multe ori haotică. Profesorii au pregătire, pot alege metodele cele mai eficiente, dar nu au nici un pic de libertate, ei trebuie doar să aplice programa stabilită de sus, nu au timp – 32 sau 35 de ore pe an la o clasă de 30 de elevi înseamnă o posibilitate minimă de a cunoaşte cerinţele reale ale fiecărui copil. În U.E. Conferinţa pentru Educaţie de la Lisabona a stabilit un ţel pentru societatea europeană a viitorului: constituirea unei " economii bazata pe cunoaştere care sa asigure dezvoltarea economica, slujbe mai bune si o mai mare coeziune socială".

Pornind de la acest ţel, au fost stabilite o serie de domenii de competenţe şi competenţe cheie care trebuie dobândite de elevi, în pregătirea şcolară. În România aceste competenţe au fost apoi detaliate pentru fiecare obiect de învăţământ şipentru fiecare an, apoi pentru fiecare capitol. Profesorii pot doar să stabilească pentru fiecare unitate de învăţare competenţele care vor fi formate, complet sau parţial. Asta este de fapt doar la nivel teoretic, în realitate inspectorii cer în continuare predarea conţinuturilor. Dar asta deja ne îndepărtează de tema fricii.

 

Şicopilul învaţă încă de la grădiniţă că aşa merg lucrurile ("a zis doamnasă nu-i luăm nici un cadou de 8 martie, să-i ducem mai bine banii, că şi-acumpărat ea singură un taior care-i plăcea mult") da' tu spui "Nu,asta în niciun caz nu e educaţie, educaţie e doar aia de care ziceau Platon şiKant".

 

Bine, da'atunci de cecopilul învaţă aşa ceva într-o instituţie de învăţământ? Care se presupune că edestinată educaţiei în forma ei "pură".

Eu cred că abordarea filozofică ar trebui săpornească de la a conştientiza realitatea, nu de la a o nega. Altfel se numeştenevroză

 

 

Abordarea filosofică estebaza abordării teoretice. Fără aceasta, educaţia se transformă dintr-o ştiinţă,în ceva aducător de haos.

 

Dar, aşa cum am spus, nuorice face un educator este act educativ. Însă educatorii sunt pregătiţiteoretic pentru a putea implementa practic metodele educaţionale cele maipotrivite. Asta nu poate fi o garanţie a succesului în toate cazurile, dar esteun punct de pornire obiectiv.Dacă cineva nu face ceea ce este corect, trebuieexclus din sistem. Problema este că acest lucru se face prea rar. O curăţeniemai bună ar putea avea drept rezultat mai buna funcţionare a întreguluiangrenaj. Dar această curăţenie se poate face şi din exterior. În cazul prezentatde tine, de ce părinţii nu au acţionat, nu au anunţat presa (care abia aşteaptăacest gen de ştiri), de ce nu au organizat un flagrant, filmat cu telefoanemobile? Cumva de frică? E bine să ai aşteptări ridicate de la alţii, dacă tu (mărefer la persoanele implicate, nu la tine personal) stai cu mâinile încrucişate?Cunoşti cazuri de şpagă? Acţionează.

 

Ai citit articolul lui Marcel Căpraru, acela cucerbul şi boul? Asta face educaţia în realitate şi nici nu-şi propune altceva.

 

 

Da, sublim articolul, darnici nu îţi dai seama cât de părtinitor. Totul este doar o pledoarie pentrumetoda Montessori de educaţie. Sunt subliniate şi îngroşate grotesc toatedeficienţele actulului sistem apoi sunt prezentate, în antiteză, marilebinefaceri ale sistemului Montessori. Dar, ghici ce? Nu spui nicio noutate, dartu, care "cunoşti atât de bine realitatea", probabil ştii asta. Ştii că întoate facultăţile cu profil pedagogic sunt analizate detaliat toate avantajeleşi dezavantajele metodelor alternative. Ştii că şi în alte ţări există şcoliMontessori, dar extrem de puţine, şi în ciuda unor încercări de manipulare apărinţilor de tipul aceestor articole, acestea nu prea au succes. Ştii căaşa-zisa libertate a copiilor este transformată în realitate de o dominaţie acelor mai mari asupra celor mici. Că de fapt ea a fost concepută pentru copiicu nevoi speciale, nu pentru copii normali. Că implică costuri de câteva orimai mari decât educaţia clasică şi că necesită o instruire de mai multe luni apărinţilor.

 

Da, problemele prezentate suntreale, dar nu metoda Montessori este soluţia.

 

abordarea acceptata in prezent este cea umanista,respectiv educatia orientata spre personalitate.

 

 

Editat Februarie 17, 2013 de Marinel