ASA AS VREA
As vrea sa traiesc
Intr-o lume din basme
Intr-o lume fara iluzii
Si ceea ce curand simtirea m-a intristat
Singuratea asta multa, pustietatea lunga
Aici vreau sa nu fie, vreau multa bucurie.
Corect e drept si just
Potrivit de acolo de sus
Nu credem pentru ca nu vedem si-apoi,
Judecata care vine
Dovedeste prin pedeapsa
Vesnica si nemiloasa.
Asa se potriveste a spune
Nu stim cum si d-unde vine
Bataia de inima care-n noi
Salasluieste si ne apartine
Acest stricat si-ntarit noroi
Parca merge, parca spune.
Din asta cauza noi suntem
Si atat de confuzi intelegem
Ca marionete ne lasam, blocati ca intr-o plasa
Dar parca ceva imi spune ca gandul nu e in transa.
Nu suntem doar atat, avem un dar, o dragoste aproape
Se simte asa de tar', acolo in crapaturi
O face prin magie, sclipeste de putere
O hipnotizeaza pe fiinta care urla de durere.
Coplesiti, ne inchinam la Cele Sfinte,
Cerem ajutor si ramanem tacuti minute.
Asteptam sa ne ridice, mana sa ne-o apuce
Si sa spuna spre noi, copiii, linistea-i cu voi
Caldura in voi, iar dragostea din crapaturi
Acopera ranile si stinge intunecimile.
Spuneam candva, nesigur pe mine
Intristat de altfel ca zilele-s putine
Presiune mare simt, pe umerii candva goi
Pe pielea asta care, atinsa de amprente
Se bucura ca o floare la soare in scurtele momente.
Asa e mereu, de fiecare data constiinta ma conduce
Ma indruma sa vorbesc de stransoarea nedulce
De ceea ce pe mine treptat ma ofileste
Asa de greu e acolo, asa de chin mult este
Nu pot sa scap, dar vreau, ma bucur insa tare
Ca suferinta cea mare
Ma face chiar uman, exist prin intristare.
Aceasta e iubirea, am invatat singur
E lanul de grau galben, in vantul cel pe care
Oamenii pun ganduri, vorbe si uitare
E frumusetea care apare in alinare
E sufletul care sopteste din intamplare.
Nu pot asa de mult, sa descriu ceea ce
Pentru mine, acolo e, si de aceea
Nestiinta mea despre mine
E cauza care aduce in sine
O explozie care ma indispune.
Mi-e de ajuns sa cred,
Ca ceea ce vad se leaga in mine
Minunea de culoare ajunge in fine
Pe-un calut si acolo alearga
Zburda-n inima o flacara
Si ma frange asa de-ncet
Incet e putin spus,ma inec
Si apoi urmeza lunga monotonie
Apasarea, care nu inceteaza, vine
O asa minciuna ajunge ca sa impunga
Mult trecutul timp prin clipa cea lunga.
Privind
Acolo undeva incep
Asa departe simt si totusi ma-ncalzeste
Mi-aduc aminte vorbele ce sufletu-mi sopteste
Aprind si sting si firul meu de zale
E rupt, e parca frant si curge, imi cer iertare.
Spre scapare parca tind, astept cu nerabdare
O viata fie rupta, fie asa, cam spre mirare,
Plutitoare.
De ce?
Asa vreau eu, asa-mi dictez
Asa imprejurari imi spun ca e corect.
Vreau sa vad ziele pe care odata le-am avut
In perioade care de intrebari m-am temut,
Astept la fel de mult raspunsuri iubitoare
Sa-mi dovedeasca sincer uluirea mea cea mare.
Contur de chip mi-e drag,
Al fetei frumusete
Simt cioburi cu amar
Acolo d-unde vine
Cu dragoste acest dar.
Contur de chip mi-e drag,
Al mamei suflet pur,
Iubirea ei spre mine
Si sangele din vene
Imi sunt atat de stranse
Le simt atat de unse
Le scap fraul si imi observ
O latura in care nu vreau sa ma gasesc,
E mortul din mine, acolo sa ramana
Si apoi el sa invie, ca o maxima faptura.
Asa aglomerat e timpul prin tot ce-l defineste
Asa de simplu trece si lasa-n urma rece,
O adiere creste si imi mangaie simtirea
O mana de lumina isi apropie venirea
Tristete mare-mi vine, imi arata spune
Ca totusi existenta nu este doar minune.
Asa am ajuns sa cred ca totusi locul meu
E complicat si plin ca al altuia zic eu
Care in momente alese nu-l cunosc prea bine
Insa mintea mea nebuna spune cu rusine
Esti mic, aduti aminte, inceputul are si sfarsit
Chiar daca uneori acestea coincid.