Qzs9z 0 Raportează post Postat Ianuarie 2, 2013 (editat) ASA AS VREA As vrea sa traiesc Intr-o lume din basme Intr-o lume fara iluzii Si ceea ce curand simtirea m-a intristat Singuratea asta multa, pustietatea lunga Aici vreau sa nu fie, vreau multa bucurie. Corect e drept si just Potrivit de acolo de sus Nu credem pentru ca nu vedem si-apoi, Judecata care vine Dovedeste prin pedeapsa Vesnica si nemiloasa. Asa se potriveste a spune Nu stim cum si d-unde vine Bataia de inima care-n noi Salasluieste si ne apartine Acest stricat si-ntarit noroi Parca merge, parca spune. Din asta cauza noi suntem Si atat de confuzi intelegem Ca marionete ne lasam, blocati ca intr-o plasa Dar parca ceva imi spune ca gandul nu e in transa. Nu suntem doar atat, avem un dar, o dragoste aproape Se simte asa de tar', acolo in crapaturi O face prin magie, sclipeste de putere O hipnotizeaza pe fiinta care urla de durere. Coplesiti, ne inchinam la Cele Sfinte, Cerem ajutor si ramanem tacuti minute. Asteptam sa ne ridice, mana sa ne-o apuce Si sa spuna spre noi, copiii, linistea-i cu voi Caldura in voi, iar dragostea din crapaturi Acopera ranile si stinge intunecimile. Spuneam candva, nesigur pe mine Intristat de altfel ca zilele-s putine Presiune mare simt, pe umerii candva goi Pe pielea asta care, atinsa de amprente Se bucura ca o floare la soare in scurtele momente. Asa e mereu, de fiecare data constiinta ma conduce Ma indruma sa vorbesc de stransoarea nedulce De ceea ce pe mine treptat ma ofileste Asa de greu e acolo, asa de chin mult este Nu pot sa scap, dar vreau, ma bucur insa tare Ca suferinta cea mare Ma face chiar uman, exist prin intristare. Aceasta e iubirea, am invatat singur E lanul de grau galben, in vantul cel pe care Oamenii pun ganduri, vorbe si uitare E frumusetea care apare in alinare E sufletul care sopteste din intamplare. Nu pot asa de mult, sa descriu ceea ce Pentru mine, acolo e, si de aceea Nestiinta mea despre mine E cauza care aduce in sine O explozie care ma indispune. Mi-e de ajuns sa cred, Ca ceea ce vad se leaga in mine Minunea de culoare ajunge in fine Pe-un calut si acolo alearga Zburda-n inima o flacara Si ma frange asa de-ncet Incet e putin spus,ma inec Si apoi urmeza lunga monotonie Apasarea, care nu inceteaza, vine O asa minciuna ajunge ca sa impunga Mult trecutul timp prin clipa cea lunga. Privind Acolo undeva incep Asa departe simt si totusi ma-ncalzeste Mi-aduc aminte vorbele ce sufletu-mi sopteste Aprind si sting si firul meu de zale E rupt, e parca frant si curge, imi cer iertare. Spre scapare parca tind, astept cu nerabdare O viata fie rupta, fie asa, cam spre mirare, Plutitoare. De ce? Asa vreau eu, asa-mi dictez Asa imprejurari imi spun ca e corect. Vreau sa vad ziele pe care odata le-am avut In perioade care de intrebari m-am temut, Astept la fel de mult raspunsuri iubitoare Sa-mi dovedeasca sincer uluirea mea cea mare. Contur de chip mi-e drag, Al fetei frumusete Simt cioburi cu amar Acolo d-unde vine Cu dragoste acest dar. Contur de chip mi-e drag, Al mamei suflet pur, Iubirea ei spre mine Si sangele din vene Imi sunt atat de stranse Le simt atat de unse Le scap fraul si imi observ O latura in care nu vreau sa ma gasesc, E mortul din mine, acolo sa ramana Si apoi el sa invie, ca o maxima faptura. Asa aglomerat e timpul prin tot ce-l defineste Asa de simplu trece si lasa-n urma rece, O adiere creste si imi mangaie simtirea O mana de lumina isi apropie venirea Tristete mare-mi vine, imi arata spune Ca totusi existenta nu este doar minune. Asa am ajuns sa cred ca totusi locul meu E complicat si plin ca al altuia zic eu Care in momente alese nu-l cunosc prea bine Insa mintea mea nebuna spune cu rusine Esti mic, aduti aminte, inceputul are si sfarsit Chiar daca uneori acestea coincid. Editat Ianuarie 2, 2013 de Qzs9z 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri