Eifffel 0 Raportează post Postat Decembrie 14, 2012 Salut, am sa-mi scriu aici o parte din probleme si frustrarile mele intampinate in ani departe de tara, poate cineva m-ar putea incalzi cu o parere sau un sfat.. Am plecat din tara impreuna cu parintii mei acum ani buni, cand inca eram in clasa a 3-a. Acum am 17 ani Pana sa fi plecat, eram un copil normal relativ sociabil, stateam pe afara non-stop iar la scoala ma simteam in largul meu,ne fiind niciodata izolat de catre ceilalti copii, din contra aveam impresia de a fi chiar important in contextul clasei. Pentru parintii mei s-a ivit oportunitatea de a pleca in strainatate evident pentru un trai mai bun, nu duceam lipsa de nimic dar nu se putea nici spera la un nivel mai bun de trai. In fine, nu are rost discutia despre emigrare, parintii mei au facut-o pentru mine ca sa-mi asigure un viitor. Am ajuns in Italia in februarie deci in plin an scolar, dupa 1 saptamana am inceput deja scoala. Tin minte ca primele zile stateam aproape tot timpul cu capul pe banca acoperit de brate, cu nelipsitele plansete. Socul a fost destul de mare. Cu greu intr-un fel sau altul m-am adaptat, am invatat limba. Fata de colegi aveam alte obiceiuri, alte preocupari. Eram diferit si am sfarsit prin a fi marginalizat.Scoala se termina la 16,30 , te duceai acasa de mana cu mama(nici nu te lasau sa pleci neinsotit), teme si somn. Nu ca la varsta aia ar fi trebuit facut altceva, dar cu programul asta in orarul scolar nu comunicam cu colegii iar dupa scoala nu mai aveam alte oportunitati de socializare. In Romania veneam singur de la scoala insotit de multi colegi iar dupamiaza gaseam mereu ceva de facut pe afara. Toata intamplarea a facut din mine o persoana destul de introvertita,timida,cu frica de a fi judecat (confrutandu-ma zilnic cu situatia de a fi diferit). Perioada aceasta mi-a influentat in mare parte caracterul, asa cum mi l-am format. Cu timpul, ajungand la liceu etc. mi-am facut ceva prieteni, nu pot zice ca sunt chiar pierdut pe lume dar tot ma simt diferit fata de italieni, nu imi place sa vorbesc italiana sa traiesc cu ei in mediul lor si in felul lor de a fi. Nu ma simt bine nici cand merg pe strada. Nici nu stiu de ce mai tin telefonul sau mai folosesc facebook-ul, si asa nu ma cauta nimeni. Trec zilele din viata pe langa mine si parca astept sa treaca odata mai repede sa scap, sa plec sa schimb ceva. In fiecare vara ma intorc acasa in vacanta.Defapt, de fiecare data cand ma intorc, incep sa traiesc din nou. Sunt iarasi increzator in mine, frecventez multa lume ( am anturajul si cercul social ) , toata ziua baruri cafenele distractie iesiri. Stiu ca nu ar fi posibil in fiecare zi, dar macar cand o am cu cine face. Sunt complet alt om. In ultima vara s-au accentuat frustrarile, mi-am facut si mai mult prieteni si mi-e dor de zilele in care nu stiam cu cine sa mai ies si cum sa ma impart ca aveam prea multe posibilitati. Evident, nu-i ca dintr-o persoana timida devin ca prin minune cel mai popular din oras, dar increderea de sine pe care o capat dupa ce revin in tara ma ajuta enorm in comunicare, ma simt mult mai confortabil cand vorbesc cu romani decat cu italieni. Neavand un cerc social & anturaj in iTalia evident nu am avut parte nici de satisfactii cand vine vorba de fete, iesiri sau combinatii, fapt care ma afecteaza destul de mult.In tara discut diferit cu fetele, iarasi fiindca ma simt mult mai increzator. De fiecare data cand ma intorc in italia prima saptamana este sfarsitul lumii, visez nopti la rand ca sunt acasa si ma trezesc intr-un cosmar la realitate. Nu am tragere de inima pentru nimic ne fiind apartamentul meu si pentru ca nu locuiesc in tara mea, nu am nici un chef de viata. Multi care mi-ar auzi problemele mi-ar spune pur si simplu ca sunt un tampit (probabil asa e) iar oricui ai povesti acasa probleme care le am si ca as vrea sa ma intorc mi-ar spune pur si simplu ca sunt cretin Visez mereu sa scap din tot acest iad dar o intoarcere ar presupune probleme cu scoala (de bine de rau ma descurc aici cu invatatul) , probabil as sfarsi prin a repeta un an macar in Romania pentru a reveni la un nivel acceptabil, fiind destula diferenta intre ce se preda aici si acasa in clasa 11-a. Tot spun ca mai stau cat sa termin studiile dar parca nu mai fac fata. Imi pare rau si de parintii mei ca le fac si lor viata mai trista prin atitudinea mea. Aveam in plan sa vin acasa de sarbatori 2 saptamani, deja eram cat de cat fericit si imi planuiam ce am de facut in tara. Ma visam deja ca ma intorceam la viata, pana cand din diferite motive sa aflu ca nu se mai poate face drumul. Deci, un alt craciun & revelion singurel si trist, cu asta mi-a pus capac. Mai era si o fata pentru care as fi venit acasa sa nu o pierd.. dar.. cand nu te vezi cu o persoana 9 luni, ce mai poate exista. Toti cei care imi ureaza craciun fericit sau cand ii mai aud bucurosi de venirea sarbatorilor, imi vine sa ii elimin de pe fata pamantului. De mult timp urasc si orice forma de crestinism, religie, credinta in dumnezeu. Oricui incerc sa povestesc despre aceste probleme, inclusiv parintii mei, nu prea ma inteleg ca mai conteaza si pentru mine sa ma simt ca traiesc, sa am un cerc social, sa fiu increzator in mine.. Se rezuma totul la " invata in italia sa iti faci un viitor " Multumesc celor care au citit pana aici... Voi v-ati intoarce in tara in situatia asta riscand a compromite situatia scolara? 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Decembrie 15, 2012 (editat) In Romania ca sa iesi iti trebuie bani. In Romania e posibil sa nu ai bani chiar daca ai lume. Stai bre acolo ca nu mai ai mult pana termini. Tot ai stat acolo atatia ani, inca putin, nu patesti nimic. Oricum e cam bizar ca de atata timp nu te ai adaptat. Una e te simti strain intre straini, alta e sa abandonezi scoala. Altii nu stiu cum sa emigreze, tu vrei sa te intorci in tara natala. Cercul tau social e unica bucurie in viata? E important sa ai prieteni dar nu o sa iti dea nimeni de mancare sau o sa te adaposteasca daca tu nu o sa ai cu ce o sa te intretii. Daca terminai scoala, atunci da. Veneai, gaseai un job ( mult succes cu asta ) si mai era cum mai era. Acceptabil. Dar asa.. vezi-ti de treaba. Lasa gandurile negre. Editat Decembrie 15, 2012 de Ea. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Unknown 15040 Raportează post Postat Decembrie 15, 2012 (editat) Primul lucru care ma arunca la perete este ca Italia nu e departe de ROmania nici la limba sau la altele, credeam ca v-ati dus in Papua!!! Am impresia ca tu ai o problema cu perceptia vietii si n-a fost nimeni sa-ti explice despre ce-i vorba pe Pamant. Precis asta auzi inca de undeva ca ce bine a fost acasa si te mai duci mereu in speranta sa-ti regasesti integritatea. E efect fantoma ca nu te incadrezi in grupul tinerilor, iar daca nici italienii nu ti se par petrecareti, nu stiu unde o sa-ti placa. Editat Decembrie 15, 2012 de The Unknown 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
@anyry 105 Raportează post Postat Decembrie 15, 2012 De ce nu te cauta nimeni pe Facebook sau pe telefon daca ai prieteni in Romania? Nu tii legatura cu ei? Poate te-ar ajuta sa mai discuti cu ei pe net, pe telefon, doar tehnologia ne ajuta in astfel de situatii. Nu-ti poti invita niste prieteni din Ro in Italia de sarbatori? Poate si fata aceea s-ar bucuras-o inviti la tine in Italia, si cu ea ai putea tine legatura... De ce nu incerci sa discuti si cu italienii, pana la urma nu cred ca oamenii sunt asa diferiti in alte tari fata de Ro, si acolo ti-ai putea face prieteni daca ai incerca. Si asa cum ti s-a sugerat, ar fi bine sa-ti faci un viitor acolo in Italia, sa termini scoala acolo etc. 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Birdiewatcher 2143 Raportează post Postat Decembrie 15, 2012 (editat) Stiu persoane care s-au intors din Danemarca, chiar si din State. Aveau un job ca lumea dar viata sociala zero, nu s-au adaptat si s-au angajat aici pe aprox 1000 eur. Plecasera de mici cu familia chiar dupa revolutie. Insa la tine e altceva, ai un liceu de terminat. Plus ca in Italia mare parte din romani sunt vazuti prost. Editat Decembrie 15, 2012 de Al Micu' 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Pierre D. Vara 5581 Raportează post Postat Decembrie 15, 2012 (editat) Ciudat. Eu abia astept sa plec din tara si sa nu mai revin. De fiecare data cand am venit in tara dupa scurte plecari, ma apuca depresia. Totusi, incearca sa-ti faci niste prieteni in Italia si lasa gandurile negre. Sau, in cel mai rau caz, continua-ti studiile in tara. Editat Decembrie 15, 2012 de Lucast 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
S.R. 5188 Raportează post Postat Decembrie 15, 2012 Tuuu... esti un adolescent. Adica esti mic. Si ai hormoni. Multi. Romania e... hormonala, d-aia aici e mai usor. E o vorba... "pute, pute, da-i caldut". Gandeste-te la asta. Ai putea detalia ce-ti fac ceilalti copii de varsta ta p-acolo de te simti tu asa ostracizat ? In afara de faptul ca vorbesc italiana, care e cea mai apropiata limba de limba romana. In afara de faptul ca ei respecta niste reguli, care tie nu-ti plac. Daca vorbeau finlandeza, ce te faceai ? 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Indigo 1 3462 Raportează post Postat Decembrie 15, 2012 Salut, am sa-mi scriu aici o parte din probleme si frustrarile mele intampinate in ani departe de tara, poate cineva m-ar putea incalzi cu o parere sau un sfat.. .... Salut Eifffel! Mi-a placut ce ai scris. Pentru faptul ca ai plecat de pe la 10 ani in Italia inca te exprimi bine in romana si asta arata ca gandesti si simti in romana si nu italiana. Desi paradoxal, atat de apropiati de noi italienii sunt atat de diferiti. Familia ta iti va spune sa lupti pentru a te integra acolo. Nici lor, care sunt maturi si au trait mult in Romania nu le este usor. Probabil nu au nici ei prea multi cunoscuti si prieteni italieni. Cei care ti-au raspuns mai sus au dreptate atunci cand spun ca multi ar vea sa fie in locul tau. Viata pare mai frumoasa pentru tine in Romania deoarece aici vii in vacante si te distrezi. Desi tin la Romania, uneori trebuie sa recunosc ca lucrurile nu sunt prea "roz" pe aici. Probabil ca nici la italieni nu este paradisul pe pamant. Dar incearca sa rezisti si sa intelegi ca peste 20 de ani vei vedea lucrurile altfel si sa te feliciti ca ai ramas acolo. De revenit in RO poti sa o faci oricand. Din cate inteleg peste un an devii major. Mai bine asteapta pana atunci. Nu pentru ca ai deveni cu mult mai intelept sau mai experimentat in anul acesta dar va fi mai usor din punct de vedere al formalitatilor. Si ca sa rezisti acolo mai usor cauta sa vezi partea buna a lucrurilor. Cauta cate ceva pozitiv in tot ce ti se intampla acolo. Intotdeauna exista si o parte buna. :) 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Unknown 15040 Raportează post Postat Decembrie 15, 2012 (editat) Daca vorbeau finlandeza, ce te faceai ? Cred ca se inscria sa invete maghiara :crazy: merg sa pun apa de spaghetti ... Editat Decembrie 15, 2012 de The Unknown Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Eifffel 0 Raportează post Postat Decembrie 15, 2012 Multumesc celor care au raspuns .. Probabil am si o problema cu perceptia vietii, cum spune The Unknown. Stiu ca ce pot gandi acum la varsta asta e prematur si inca n-am infruntat nimic in viata. Dar tot sufar ca un fraier de nu mai pot. Atata timp cat nu ma regasesc ca persoana aici iar acasa reusesc sa fiu in largul meu. Trebuia sa fi plecat acum de sarbatori, dar nu se mai poate iar asta mi-a picat ca un bolovan in cap. Eram cat de cat incarcat cu energie pozitiva ca ma intorc acasa sa iau o gura de oxigen, deja aveam totul planuit. M-a spart complet faptul ca nu mai pot veni . M-as ascunde undeva pana la vara si as reveni de la 0. Vara trecuta s-a accentuat dorinta mea de a ma intoarce, nu stiam cum sa ma impart ca sa petrec timpul cu toti prietenii din mai multe grupuri. Fain sa iti sune telefonul in continuu, sa fi cautat de multa lume. Sa gusti din placere si sa te intorci in Italia unde uiti care-i soneria de la telefon e cam frustrant. Fiindca nu am fost foarte sociabil si am vrut mereu sa am un cerc social si multi prieteni pentru mine e o problema destul de sensibila Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
