Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'supraevaluare'
Găsit 1 rezultat
-
E foarte usor sa-ti supra-evaluezi o nevoie nesatisfacuta: sa spunem ca ti-e foame, si mergi la cumparaturi -cantitatea de mancare cumparata va fi semnificativ mai mare decat cea cumparata cand esti satul (in plus, o sa fi tentat sa cumperi mai multa hrana care satura repede, cum sunt dulciurile). Si asta se aplica si la relatii: poate ca ai doar nevoie sa comunici cu cineva, sau vrei o companie placuta, sau iti doresti prieteni, ori iubiti sau amanti, sau o familie... se poate sa tanjesti si dupa propria ta companie (singuratatea), daca nu-ti acorzi atentie pentru multa vreme... Si toate nevoile astea sunt exagerate, daca nu au fost indeplinite pentru mult timp. Sa spunem ca cineva a crescut fara o familie care sa-l sustina: aceasta persoana va avea o impresie foarte deformata, idealizata chiar, despre importanta si calitatea pe care o aduce o familie vietii sale. Sau o persoana care duce lipsa de sex sau de o relatie de cuplu, va face cu usurinta din experienta asta ceva fundamental, de parca ar fi vorba despre ceva mitologic, magic, extraordinar! Relatia reala va dezamagi in scurta vreme insa, si tocmai din pricina acestor asteptari exagerate despre importanta si rolul sau. De fapt tocmai aceasta viziune idealizata si aceste asteptari nerealiste or sa distruga relatia reala. Deci care ne sunt nevoile reale, si cata relevanta are satisfacerea lor in vietile noastre, cu adevarat? Stiu ca pare dificil sa ne aplicam singuri un dus rece, insa e preferabil sa o facem la timp. Mai inainte de a indeparta inca odata satisfacerea acestor nevoi. Mai inainte de idealizare e frustrarea... Intr-un spectacol de stand up comedy, Simon Amstell a spus ceva interesant: ca repetam aceleasi lucruri, comportamente, fraze, sperand ca de data asta vor avea alt rezultat, decat cel traumatizant, din trecut. Adica reactualizarea traumelor, este de fapt o incercare de a le incheia, cu alt rezultat, normal... vrem sa incheiem un fel de bucla temporala... o parte din noi nu poate lasa lucrurile nerezolvate, asa ca trebuie sa le repete... Nu am inteles de la inceput de ce nu functioneaza, insa ne incapatanam sa facem lucrurile sa functioneze. Poate ca de data asta... Si e la fel si cu problemele din copilarie, cu relatiile disfunctionale ale parintilor, de exemplu -repetam povestea, incercand sa obtinem un alt fel de deznodamant: o rezolvare. La 34:10 vorbeste despre ce spuneam.
- 7 răspunsuri
-
- 2
-
-
- idealizare
- supraevaluare
- (și 2 alții)
