Microscoapele electronice sunt instrumente de vizualizare directa a ultrastructurilor celulare, avand o putere de rezolutie mult mai mare decat microscoapele fotonice. Microscoapele electronice functioneaza pe acelasi principiu precum cele optice, diferenta constand in faptul ca, in loc de fotoni, se folosesc electroni pentru iluminarea probei de investigat si ca, in loc de lentile de sticla, se folosesc lentile electromagnetice si/sau electrostatice. Microscoapele electronice sunt constituite dintr-o sursa de lumina (tun de electroni) care ilumineaza proba, iar lumina transmisa prin proba este proiectata pe un ecran fluorescent sau pe o camera CCD, cu ajutorul unui sistem optic.
Microscoapele electronice se bazeaza pe proprietatea electronilor de a fi deviati de un camp electromagnetic sau electrostatic. Daca un filament (catodul) este plasat intr-un tub vidat, acesta se incalzeste si emite electroni care pot fi accelerati prin intermediul unei diferente de potential. Fluxul de electroni creat astfel are proprietati similare luminii, insa lungimea de unda este mult mai mica decat a luminii albe. Acest flux trece apoi printr-o bobina electromagnetica, avand un rol asemanator unui condensator, prin care electronii sunt concentrati in directia obiectivului.
Microscoapele electronice mai prezinta o bobina electromagnetica, avand functii similare lentilei obiectivului, prin care se obtine o imagine marita a obiectului, dar si o bobina suplimentara, care functioneaza ca ocular sau lentila de protectie si permite o marire suplimentara a imaginii. Un microscop electronic ce prezinta o marire initiala a obiectului de 100x poate mari imaginea de 200 de ori cu ajutorul bobinei protectoare, rezultand o marire totala de 20.000x. Microscoapele electronice perfectionate pot realiza mariri suplimentare de 160.000x, iar imaginea poate fi fotografiata la 1.000.000x si chiar pana la 80.000.000x.
Formarea imaginii microscoapelor electronice reprezinta rezultatul dispersiei electronilor, determinata de mai multe cauze. Principalul motiv al dispersiei electronilor este dat de numarul atomic, de natura atomilor si de densitatea moleculara si grosimea obiectului. Cu cat numarul atomic este mai mare, cu atat creste si dispersia. Majoritatea atomilor care intra in constitutia materiei vii au un numar atomic scazut, din acest motiv fiind nevoie ca pe structurile biologice sa fie plasati atomi grei, pentru ca acestea sa poata fi vizualizate. In plus, imaginile furnizate de microscoapele electronice depind si de grosimea sectiunii. Daca sectiunea este prea groasa, imaginea devine neclara, iar daca este prea subtire, apare o deviere mica, iar imaginea este lipsita de contrast.
Microscoapele electronice sunt instrumente ideale pentru studiul structurilor submicroscopice celulare, al unor macromolecule purificate sau al unor constituenti chimici celulari. Cu ajutorul unor microscoape electronice, se poate urmari structura in relief a moleculelor din structurile biologice, extrem de folositoare pentru determinarea aranjamentelor moleculare ale membranelor plasmatice si citoplasmatice. Iata in continuare care sunt aplicatiile microscoapelor electronice:
- biosinteza de proteine si studierea structurilor implicate in acest proces;
- stabilirea legaturilor genetice dintre organisme;
- stabilirea configuratiei moleculare a acizilor nucleici si a greutatii lor moleculare;
- stabilirea structurii si configuratiei macromoleculelor proteice;
- transportul ionic intre celule;
- procese de filtrare prin membrane;
- structura suprafetelor tesuturilor, a celulelor, a biomoleculelor;
- localizarea reactiilor imunologice si a activitatilor enzimatice;
- procese de translatie si transcriptie in codul genetic;
- stabilirea alcatuirii moleculare a virusurilor si a mecanismelor infectiei virale.